Terapeuți și terapii din România
Login
Întreabă psihologul online
Susținem
RECOMANDĂM
Masti de protectie Dr Fashion
Mastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.
Sfatul terapeutului
Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebariAdreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat
Am zile in care “lumea e a mea”, zile in care orice gand negativ isi face loc prin fiecare celula.
Stau si ma gandesc, am zile in care “lumea e a mea”, zile in care orice gand negativ isi face loc prin fiecare celula. In mod normal, oamenii au zile bune si zile rele, specific noua.. Eu nu stiu cum as putea sa mi explic un singur fapt, ma straduiesc de ceva vreme sa inteleg ce se intampla cu mine.. ce se intampla atunci cand esti imprevizibila pentru ca nu stii ce momnet, om sau situatie iti intoarce toate planurile. Eu pur si simplu trec dintr-o stare in alta. Sa fiu mai specifica, acum aproape doi ani am inceput sa plang zile in sir fara sa stiu de ce.. apoi au urmat motivele care mi au dat acea stare, pentru ca orice lucru facea legam acel lucru de faptul ca nu sunt competenta de nimic altceva, imi repetam zile in sir ca sunt o persoana proasta, ca lumea are o parere proasta despre mine, ma deranja orice lucru spus inconstient de familie, si mai mult decat atat, imi doream sa precum oricine altcineva in afara de mine. Un an, timp in care aprope m am doborat singura la pamant.
Apoi au urmat perioadele, periode normale, si perioade in care ma denigram si ajungeam sa plang din nou. Mereu mi am dorit sa fiuprivita ca sora mea, si deseori gandeam ca poate daca fac lucrurile in felul ei , lumea va vedea ce fel de peroana sunt. Insa m am trezit la realitate si am vazut ca persoana mea era complet izolata de sufletul meu. Deseori mise spunea ca sunt o persoana rea, poate e asa, am incercat sa ma schimb, inca sunt in proces. Acum sunt la fel de nesigura, am momente cand mi as dori sa plang doar ca sa iasa din mintea mea toate gandurile astea negative , am momente cand inca ma mai cert cu mine prin simplul fapt ca as fi putut proceda mai bine in situatia x sau y..
1Nu ați specificat ce vârstă aveți? Ceea ce descrieți pot fi stări care sa facă parte dintr-o tulburare afectivă. Va încurajez sa faceți un consult psihiatric pentru a vedea dacă este vorba de o tulburare de genul acesta, și în paralel sa începeți o psihoterapie. Există soluții, curaj!
Nu știu ce vârstă ai, dar toate frământările tale denota ca te afli într-un proces de definire, de maturizare a,, cine sunt eu”. Un aspect la care te raportezi este o posibila (fireasca de asemeni) competiție cu sora ta. Apelează la un psihoterapeut pentru a te ajuta sa îți înțelegi mai bine aceste stări, sa înțelegi cum s-au format ele în copilărie, sa afli cine ești sau vrei sa fii. Curaj!
S-ar putea să te intereseze și:
Am 17 ani si acum aproximativ 3 luni niste prieteni au fumat si am simtit un miros ciudat care m-a facut sa-mi fie rau, asa ca am fugit de acolo cu gandul ca ei au vrut sa ma drogheze, mai ales ca stiam ca prietena respectiva consuma droguri. 
Diagnosticul meu este intelect de limita, depresie, anxietate, tulburare mixta de personalitate, crize bipomaniacale. Am fost la psiholog si psihiatru. In prezent mi s-a spus ca trebuie sa stau o vreme fara pastile si am inceput sa am stari foate urate, ma sperii si incep sa vorbesc singur.
1 raspunsuri
Anul trecut a murit tatal meu de cancer faringo-laringian. Atunci eram usurata pentru ca suferinta lui a fost enorma, dar mai apoi au aparut cosmaruri teribile. In trecut am avut o devresie severa, episod psihotic acut si tentative de suicid…
3 raspunsuri
Va scriu pentru ca am impresia ca innebunesc. Am 30 de ani si de 7 ani lucrez ca ingrijitoare de batrani in strainatate, avand doar 6 ore libere pe saptamana, in rest 24 din 24 prezenta in viata persoanei pe care o ingrijesc. Am ajuns sa nu pot dormi noaptea, simt ca ma sufoc, cand ies in cele 6 ore ma simt precum un extraterestru, nu mai suport lumina, zgomotul, parca nu mai pot vedea detaliile, oamenii, uneori am impresia ca ma vad pe mine insami ca si cum as fi detasata de corpul meu, simt o povara si o durere sa constat ca anii trec, am pur si simplu impresia ca mor in timp ce acel eu se zbate cu disperare sa gaseasca o solutie pentru tot.
7 raspunsuri
Sotul meu credea ca a consumat marijuana, insa s-a adeverit ca erau etnobotanice stropite cu otrava de sobolan.
Continuand navigarea pe acest site sunteti de acord cu Termenii si Conditiile utilizarii.
