Login

Întreabă psihologul online

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

Am un băiat de aproape 13 ani și o fetiță de 7 ani. Fetita mi-a povestit niște lucruri îngrozitoare. Fratele ei a încercat să facă sex cu ea…

Mesaj anonim de pe “Intreaba terapeutul online”:

www.facebook.com/groups/intreabaterapeutul:

Buna ziua ! Am un băiat de aproape 13 ani și o fetiță de 7 ani . Fetita mi-a povestit niște lucruri îngrozitoare și o cred pt ca A dat foarte multe detalii. Fratele ei a încercat să facă sex cu ea …nu a penetrat-o dar el a ejaculat la știmulare din partea fetei și alte lucruri nesănătoase….Nu știu cum să gestionez situația…acum pe el nici măcar nu pot să îl privesc…pot spune că cred că îmi urăsc propriul copil…de fetiță imi e milă și nu știu cum să o ajut….nu știu ce să fac…parca mi s-a rupt sufletul în mine…îmi este teama să merg la psiholog în realitate…nu aș vrea să îi pierd pe niciunul…imi e teama …nu știu dacă merg la psiholog dacă acesta nu cumva este obligat să anunțe astfel de cazuri la protecția copilului si lucrurile să se complice…recunosc ca pe băiat l-am bătut foarte tare când am aflat….imi vine să innebunesc pt ca nu știu ce să fac ….va rog sa ma îndrumați…

Marincat Diana
Marincat Diana Mergeți la psiholog! Nu trebuia batut copilul. Sunt etape în viața copiilor, de cunoaștere de sine si a corpului lor . Care trec si sunt normale. Încercați să vi-l apropiați din nou, ca in momentul acesta suferă enorm si e posibil sa ii cauzați o trauma care sa il urmărească toata viata.

Discutați cu un psiholog urgent dumneavoastra.
Pentru copil încă nu e necesar. Însă trebuie sa mergeți sa vorbiti cu el, sa va cereti iertare pentru ieșirea avută și sa ii oferiți iubire si atentie.
Încă o dată..Sunt normale în viața copiilor, a fraților. Însă uneori părinții afla, alteori nu. Dacă nu sunt pedepsiti, bătuți, copiii trec peste aceste perioade fara probleme.
Marincat Diana
Marincat Diana Am scris ca mama trebuie sa meargă la psiholog pentru a stii cum sa gestioneze si sa comunice cu copiii.
Bătaia mi se pare un gest extrem, grav, o măsură instinctivă, de neputință a gestiona altfel.
Monica Enescu
Monica Enescu Mă îngrijorează un pic răspunsul dvs…
Manuela Beian
Manuela Beian Ca sunt etape normale da… dar ceea ce a facut nu este deloc normal. Asta denota clar o lipsa de comunicare cu copilul pe aceasta tema. Faptul ca are interes pt explorarea sexuala trebuia sesizat de parinti si discutat cu copilul. Undeva a vazut ce e de facut deci control parental pe paginile de net pe care navigheaza copilul e inexistent de aici si alunecarea.
Eu chiar cred ca atat parintii cat si ambii copii au nevoie de psiholog.
Alexandra Ghiran
Alexandra Ghiran Sexualitatea are o componentă instinctuală, nu cred că este necesar “sa vezi undeva cum se face”, un copil/adolescent poate descoperi singur aceste lucruri și poate explora variante, senzații noi. Când se trezește acest interes sexual, este firesc ca acesta sa se manifeste prin autostimulare sau chiar prin “jocuri sexuale” cu alți copii care pot degenera in abuzuri.
Ioana-Paula Abry
Ioana-Paula Abry Marincat Diana Bună seara! ,,Copiii trec peste aceste perioade fără probleme ” Vai…Cu tot respectul simt nevoia să vă transmit următorul lucru: Vă rog,nu m-ai faceți astfel de afirmații! Nici nu aveți idee pentru o fetiță cât de traumatizant este acest episod și cât de mult afectează viitorul ei ca și adult!!! Și nu, nu este normal… O spun din surse sigure! Curaj mamei să stea să discute cu un psiholog!
Marilena Popa
Marilena Popa Buna ziua! Nu stiu exact ce s-a intamplat acolo, intre copii dumneavoastră, insa este foarte important sa discutati dumneavoastră cu un psiholog si de vazut mai departe daca copii au nevoie de psihoterapie. Inteleg ca sunteti foarte afectată de ceea ce s-a intamplat si ca sa ii puteti ajuta sa traca peste acest moment cat mai usor trebuie in primul rand dumneavoastră sa fiti calma si sa intelegeti ansamblul situatiei. Asemenea “incidente”, cum a spus si colega, nu sunt rare intre copii. Urmarile nu pot sa ma pronunt care ar putea fi, nu se intelege exact ce s-a intamplat, daca a fost o singură data, etc. Probabil ca nici dumneavoastră nu va este confortabil sa dati mai multe detalii aici. Imi puteti scrie in privat daca doriti, situatia trebuie abordata cu calm, diplomatie si înțelegere pentru toate partile. Nu e cazul de raportare la protectia copilului, din punctul meu de vedere.
Monica Enescu
Monica Enescu Psihologul nu este obligat sa anunțe cazul la protecția copilului dacă copilul nu este abuzat de un părinte/ tutore și nici atunci nu se anunță dacă se poate interveni altfel, eliminandu-se alte cai de acțiune. Ca și colegele mele, va recomand sa mergeți dvs la psiholog mai întâi, apoi sa meargă și copiii (poate găsiți un psihoterapeut cu experiență în lucrul cu copiii sau în astfel de cazuri). Ambii copii au nevoie sa discute cu un psiholog și aceasta e cea mai buna cale pentru a preveni repetarea acestei situații, sa se discute despre ea. Tatăl copiilor este alături de dvs? Dacă da, atunci și el ar trebui implicat în discuția cu psihologul. Nu amânați acest lucru, în acest fel îi puteți ajuta ca părinte, pe ambii copii. Numai bine!
Alexandra Ghiran
Alexandra Ghiran Conform legii, orice om care intra în contact cu copiii și are suspiciunea existenței unui abuz sau neglijenta asupra copilului este obligat să anunțe DGASPC.

Există servicii specializate pe abuz, înainte de a se lua decizia despărțirii de familie se aplica un program de consiliere și ptr victima, și abuzator, și familie, monitorizare etc.

Soare Fericire
Soare Fericire In astfel de cazuri, parerea mea este ca parintele nu stie a gestiona o situatie de acest gen, astfel ca in loc sa isi puna intrebarea unde a gresit in educatia copiilor pe o tema a sexualitatii consideranta ceva tabu, sau chiar o lipsa de comunicare in general, cu calm si recunoastere ca exista o vina a parintelui , acesta recurge la o alta greseala instictiva, bataia. Va las aici 2 linkuri spre o cunoastere si recunoastere a lipsei de informatie ca parinte despre abordarea situatiilor de acest gen, atat pentru copilul mai mic cat si pentru adolescent. https://www.suntparinte.ro/…/suntparinte.ro_ghidul… https://www.youtube.com/watch?v=ABgxVRiGob0
Dan Cârlea
Dan Cârlea In realitate sunt foarte rare cazurile in care copiii, frati si surori, NU au interactiuni cu caracter sexual, de diverse intensitati – de la atingeri “nevinovate” la jocul Baba Oarba si mai asumatul in prospectiune “De-a doctorul”, “De-a mama si de-a tata”, etc, pana la acte mai pronuntate. Absolut nimic din acestea nu determina un prognostic automat negativ, decat daca terapeutul cu care discutati este el insusi foarte speriat de tema. Gestionarea situatiei este mai importanta ca faptele petrecute.
Elena Cristina Cojocaru
Elena Cristina Cojocaru Eu personal am pățit așa ceva când aveam 8 ani și fratele meu 12 ani. Mi-a dat și vin să beau înainte să încerce niște simulări. Țin minte că am vomat din cameră până la toaletă. Mama mea m-a învinovățit pe mine, toată viața m-a urât. Ne-a făcut să ne dușmănim și l-a pus să mă bată deseori pt x motive…,care o deranjau pe ea la mine. Între timp fratele meu a murit la 23 de ani. Accident de mașină. Cu 3 luni înainte reușiserăm să ne împăcăm. NU VĂ URÂȚI BĂIATUL! Vă rog!!! Am un fiu și eu, victimă am fost, dar la 13 ani nu ai minte ca la 23 sau 33. Nu vă urâți băiatul chiar dacă fata va fi traumatizată. Vorbiți cu ei! Eventual un psiholog. Dar unul BUN!
Marilena Popa
Marilena Popa Elena Cristina Cojocaru Imi pare nespus de rau pentru suferinta dumneavoastră. Sper ca ati reusit sa vindecati macar putin din ea, sa mergeti la terapie si sa puteti integra aceste evenimente atat de dureroase. Este insa un exemplu foarte bun de cat de mult rau poate rezulta din reactiile inadecvate (ca sa nu spun altfel) ale părinților in asemenea situatii. Numai bine!
Soare Fericire
Soare Fericire Elena Cristina Cojocaru , va felicit ca ati dat raspuns mamei care a scris, Mi se pare cel mai bun comentariu de aici, din care sa traga concluzia cea buna, atat pentru copii, cat si pt ea ca mama . Consider ca acum cand traim intr-o perioada in care nu mai suntem obligati de lege sa facem copii, ci este o optiune, si nu esti analfabet , deci stii sa citesti, esti obligat ca viitor parinte si ca parinte sa iti cauti informatii in mod constant spre cunoasterea de a deveni si fii un parinte cat mai informat pentru ca, atunci cand te confrunti cu diferite situatii sa stii cum sa actionezi si sa nu sa reactionezi in modul gresit pentru viitorul copilului.
Elena Cristina Cojocaru
Elena Cristina Cojocaru Reacțiile extreme ostile proiectate către copii, fac ravagii. Așa, ostili sau extremiști noi între noi, putem fi și vom fi, dar copiii trebuie tratați cu mare, mare grijă. Mai întâi ne reprimăm propria repulsie și apoi vorbim cu copilul. Altminteri le conturăm foooarte gros o viitoare traumă. Conștiința de sine este un proces LUNG. Nu se termină la 13 ani. Puteam fi împotriva fiului dumneaei tocmai pentru că am fost victimă în situație similară, dar părintele este cel care poate face mai rău sau mai bine în acest caz și apoi, vă spun, nici fiul nu va trăi împăcat cu ce a făcut. Eu am fost împotriva mamei mele doar pentru că m-a tratat cu ură de parcă la 8 ani ai mei trebuia să gândesc ca acum, la 40.
Soare Fericire
Soare Fericire Elena Cristina Cojocaru total de acord cu tot ce ai scris.
Alexandra Ghiran
Alexandra Ghiran Protecția Copilului nu ar trebui sa fie un “bau bau”, scopul este în primul rând să prevină despărțirea copilului/copiilor de părinți , au angajați psihologi care pot oferi gratuit suport, consiliere. Problemele nu trebuie ascunse sub preș, ci acceptate, recunoscute pentru a solicita și beneficia de ajutor.
Corina Dc
Corina Dc Stimata doamna cautati cat mai repede un psihoterapeut care sa aiba experienta in relationarea cu copii si care prin teste proiective, psihodrama, joc de rol sau joc in nisip sa poata extrage cu diplomatie informatii de la copii dumneavoastra legate de motivatie si impactul emotional al gestului. precum si despre intensitatea si insemnatatea lui pentru ei. Instalati un antivirus cu functia de control parental si faceti setarile necesare. Verificati anturajul baiatului. Modul cum gestionati situatia acum determina viitorul familiei dumneavoastra si al copiilor ca indivizi.
Elena Cristina Cojocaru
Elena Cristina Cojocaru Va trebui să vă găsiți puterile dv ca părinte și absolut în egală măsură tatăl copiilor, tații care se așază cumva în umbră mai mereu, pentru a discuta cu copiii, cu căldură. Pe vremea în care eu aveam 8 ani nu erau nici internet nici anturaj prost al fratelui meu și tot s-a intâmplat. Este mintea neinstruită și iscoditoare, lipsa de discernământ a copiilor împreună cu impulsurile fizice. Well, mai întâi de un psiholog bun, copiii aceia au nevoie de o discuție bună, caldă cu părinții, și explicarea limitelor și a consecințelor. Copilul, chiar dacă găsiți cel mai tare psiholog din oraș, va avea nevoie ÎN PRIMUL RÂND să afle, să simtă că nu e dat la o parte din sufletul părintelui său. Asta ca să nu se ajungă la mai rău. Manifestarea asta nu e similară cu “ai făcut ceva bun sau ai făcut ceva odios si eu sunt ok cu ce ai făcut”, ci “ai o vârstă suficient de mică încât să depindă și de mine, ca părinte, gestionarea greșelii tale, și eu oricum sunt aici pentru tine.”

Inchiriere cabinet cochet de psihoterapie – Bucuresti, Piata Spaniei

Inchiriem un cabinet cochet pentru activitatea de psihoterapie. Cabinetul este situat in Piata Spaniei, Bucuresti, foarte aproape de statia RATB si statia de metroul Piata Romana. Inchirierea cuprinde accesul la facilitati – internet, sala de asteptare, apa, cafea. Atmosfera este calda si foarte deschisa, iar colegii sunt amabili si prietenosi. Detalii: bursuc.bogdana@gmail.com, 0742.173.822.

Ma deranjeaza ca prietenul meu nu imi da nici macar jumatate din banii pe care ii da copiilor pe care ii are cu fosta sotie. Incerc sa ma consolez singura si ma gandesc ca el intretine casa, face cumparaturile necesare, plateste facturile, face curatenie, ma ajuta la gatit etc.

Mesaj anonim de pe “Intreaba terapeutul online”:

www.facebook.com/groups/intreabaterapeutul:

Buna ziua,

Ma numesc Monica, 31 ani si in prezent nu lucrez.
Locuiesc impreuna cu prietenul meu care a divortat in septembrie 2018.
El este in somaj din 21 decembrie 2018, asadar suntem impreuna zi de zi, secunda de secunda.
Problema este ca am inceput sa ma simt sufocata si ma deranjeaza mult faptul ca incearca sa controleze si cel mai mic gest pe care il fac, vrea sa stie tot timpul cu cine vorbesc la telefon, cine imi trimite mesaje, la ce ma uit pe calculator, ce citesc, etc.
I-am spus de mai multe ori ca am nevoie sa ma simt libera, ca am si eu nevoie de intimitate, dar nimic.

In plus ma deranjeaza faptul ca ii trimite bani in fiecare luna fostei sotii pentru cei doi copii pe care ii au impreuna; de fapt nu ma deranjeaza ca trimite bani la copii, cat ma derajeaza ca mie nu imi da nici macar jumatate din ce da la copii.
Incerc sa ma consolez singura si ma gandesc, ca el intretine casa; face cumparaturile necesare, plateste facturile, face curatenie, ma ajuta la gatit, etc.
Credeti ca e normal sa ma supar sau ar trebui sa inteleg situatia si sa ma resemnez?

Multumesc mult.

Monica

Botezat-Antonescu Radu
Botezat-Antonescu Radu inteleg ca te superi dar pare ca aceasta pretentie de a-ti da bani vine din partea copilului sau, nu din partea partenerei sale. Poate inconstient ai alt gen de relatie (fata-tata)? Situatia o poti intelege insa daca te resemnezi sau nu este alegerea ta. El trece cu siguranta prin foarte multe din punct de vedere emotional si poate de aceea are aceasta atitudine fata de tine (asta daca nu este firesc pt el dintotdeauna). Tu alegi daca vrei sa ramai in aceata relatie. Daca nu este loc de intelegere, comunicare, compromisuri, atunci ce mai ramane de facut? Succes!
Soare Fericire
Soare Fericire “Credeti ca e normal sa ma supar sau ar trebui sa inteleg situatia si sa ma resemnez?” La situatia in care te afli , ai dat doua variante in care una este sa te superi , iar cealalta sa te resemnezi, Parerea mea este ca nici una din cele doua nu poate schimba in bine relatia de cuplu, mai ales ca poate duce si la o degradare personala. Daca exista iubire, daca iubesti , poti cauta solutia sau solutiile prin care sa aduci armonie in relatie. Iti las un link prin care sper sa gasesti solutia optima pentru tine si cuplu. https://www.youtube.com/watch?v=2vCvGEFUhaM https://www.youtube.com/watch?v=BaRqwLbuDIs&t=618s

RĂSPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS ÎNTREBAREA: “Buna ziua! Multumesc mult pentru raspunsuri.”.

Inchiriere cabinet psihologic – Bucuresti, Piata Romana

Ofer spre inchiriere, partial (cate 1 zi/saptamana) sau permanent, spatiu mobilat si amenajat in cladire de birouri, ultracentral, in zona Piata Romana, ideal pentru cabinet de psihologie, psihoterapie, consiliere.

Detalii la tel.: 0722.296.162.

Angajare logoped – Bucuresti, sector 1

Cabinet de logopedie din Bucuresti, sector 1, angajeaza logoped in sistem part time.
Cei interesati poti trimite CV la adresa de e-mail: cabinet.logopedie.bucuresti@gmail.com.

Inchiriere cabinet psihologic – Bucuresti (zona Unirii)

Știm cât de important este spațiul terapeutic, tocmai de aceea, la noi poți închiria un cabinet psihologic special amenajat și utilat. Ne găsești ușor. Suntem la 2 pași de metrou Piața Unirii M1, în inima orașului, dar feriți de zgomot, iar la fel de simplu precum sună, este și începerea colaborării. Grijile tale le poti lasa în vacanță, iar atenția să ți-o îndrepți asupra lucrurilor importante. Vei găsi la noi un mediu flexibil și o echipă de profesioniști, într-un cadru profesional.

Dotări diverse: aer condiționat, Wi-Fi, dozator apă rece/fierbinte, aparat de cafea,  spații de așteptare, spații depozitare.

Papetărie: foi de scris A4, carioci, pixuri, creioane colorate, flipchart (în unele locații).

Consumabile: Apă, ceai și șervețele incluse în pret.

Reguli interne: Se vor comunica înainte de semnarea contractului.

Alte detalii:  Canapele și fotolii, plante de interior, acvariu cu pești, bibliotecă cu cărți de specialitate. Fiecare spațiu dispune de un sistem de acces digital “smart home”. Rezervările se fac direct în aplicație de către fiecare consilier, în funcție de disponibilitatea cabinetelor.

Cadru legal: Contractul se poate semna pe persoană fizică sau persoană juridică. La sfârșitul lunii, se transmite pe mail factura și raportul lunar al rezervărilor.

Tarife 

Luni – Vineri

  • 25 lei/oră (între orele 6:00-17:00)
  • 30 lei/oră (între orele 17:00-6:00)

Weekend

  • 30 lei/oră
* tarifele sunt valabile pentru un pachet minim de ședinte (se discută la cabinet)* discount 50% peste pragul de 10 ședințe pe săptămână

Contact:

Ștefan Lățea 0741.010.358

Detalii suplimentare: 

https://www.human2human.ro/inchiriere-cabinet-psihologic

Închiriere cabinete de psihoterapie - București (zona Piața Unirii)

Închiriere cabinete de psihoterapie - București (zona Piața Unirii)Închiriere cabinete de psihoterapie - București (zona Piața Unirii)

Închiriere cabinete de psihoterapie - București (zona Piața Unirii)

Sunt o fata de 18 ani, momentan internata la psihiatrie, din caza ca am fugit in fata masinii, ca sa ma sinucid. Nu suport acest loc. Nu ma pot opri din plans si din crize. Si cu cat ma vad ca plang mai mult, cu atat o sa ma tina si mai mult.

Mesaj anonim de pe “Intreaba terapeutul online”:

www.facebook.com/groups/intreabaterapeutul:

Buna! Sunt o fata de 18 ani, clasa a 12 si momentan sunt internata la psihiatrie din caza ca am fugit in fata masinii ca sa ma sinucid. Problema e ca mi-a zis domnul doctor ca ma tine aici minim 3 saptamani si asta ma deranjeaza ingrozitor. Nu suport acest loc. Din cauza asta nu ma prea pot opri din plns si din crize. Si cu cat ma vad ca plang mai mult, cu atat o sa ma tina si mai mult. Cum pot sa fac sa nu mai plang ca sa ma lase mai repede acasa ? Stiu si eu ca ma tin aici ca sa fiu in sigiranta, insa mie nu imi place. Sunt constienta si de faptul ca daca ajung acasa e posibil sa fac iar o prostie, dar chiar nu mai rezist aici. Prefer sa merg acasa sa traiesc prin droguri decat aici prin injectii si medicamente. Poate ca majoritatea nu o sa fiti de acord cu mine dar macar sa imi spuneti ce sa fac ca sa ma abtin din plans.

Tania Mátyási
Tania Mátyási Încearcă să discuți cu psihologul spitalului.
Ioana Dragas
Cum am scris si mai jos, nu ma ajuta cu nimic. Intru si ies cu aceleasi idei si planuri.
Irina Ciovarnache
Irina Ciovarnache Imi pare rau ca treci prin momente asa grele. Poate ti-ar face bine sa stai de vorba cu medicul, sa ii povestesti cum te simți, il poți întreba și dacă este vreun psiholog disponibil în cadrul spitalului sa iti acorde suport. Cred ca ești în locul potrivit pentru a primi ajutor nu doar relativ la problema spitalizării dar și relativ la motivele care te-au adus aici, felul în care te simți și ce te doare în viata ta cotidiana. Ai putea începe un demers pentru a aduce mai multa lumina în viata ta, mult curaj și succes!
Ioana Dragas
Medicul meu e in concediu iar medicul care m-a luat acum, nu se prea ocupa de mine. Vine doar in vizita sa vada ce facem toti si atat. Nu ma ia sa vorbim separat ca sa ii pot zice ce ma supara sau chestii de genu. Nu ii pasa pur si simplu. Iar cu psihologul vorbesc cam degeaba. Ma tot pune sa desenez si cu asta nu imi rezolv nici o problema.
Carmen Sorici
Carmen Sorici Daca te lovea masina ai fi putut sta in spital mai mult timp si in suferinta, deci ai avut noroc, Poate ca plansul este o reactie a corpului la evenimentele prin care ai trecut si are un efect bun, incearca sa palngi doar dupa vizita si tratament, stabileste-ti o ora cand sa plangi si sa faci crize, te va ajuta. Succes!
Ioana Dragas
Ar fi o ideea buna sa imi stabilesc ore dar din pacate nu reusesc sa ma abtin din plans. Iar cu crizele, la fel . Cum plang putin, deja incep sa tremur si ca apuca criza. Imi dau foarte multe medicamente, maiales injectabil si tot nu reusesc sa ma abtin. Va multumesc oricum de sfat!
Carmen Sorici
Carmen Sorici Nu este usor, nu poti sa o faci imediat, dar cu pasi mici vei reusi, sa reduci timpul crizei, observa cand incepe tremuratul si cat timp il poti amana. Sunt sigura ca poti fi foarte puternica.Curaj!
Ioana Dragas
Incerc din toate puterile sa nu mai fac crize si sa nu mai plang. Din pacate acest spital dispune de asistente carora nu le pasa deloc. Stiu doar sa ma infunde de injectii si pastile in loc sa povesteasca putin cu mine ca sa ma mai descarc si sa nu ajung in astfel de situatii.
Carmen Sorici
Carmen Sorici Da, din pacate asa se intampla in spital, poate iti pot aduce parintii un psihoterapeut, daca vrei putem vorbi in privat cu mentiunea ca nu voi raspunde imediat.
Ioana Dragas
O sa merg la un psihoterapeut in privat imediat ce ies de aici. Numa nu stiu cum sa fac sa ies mai repede.
Monica Enescu
Monica Enescu Ce te deranjeaza cel mai tare la locul in care te aflii? Ce ar face sa fie mai suportabil, mai putin neplacut? Ce poti face tu ca sa te simti mai bine? Cand nu te aflai in spital, ce faceai pentru a trece peste neplaceri? Daca ai sti ca indiferent ce faci sau nu faci, vei sta 3 saptamani acolo, ce poti face tu ca sa treaca mai usor?
Ioana Dragas
Ma deranjeaza ca sunt inconjurata de straini care cu siguranta nu le pasa. Ca sa fie mai suportabil mi-as dori sa am cu cine sa vorbesc cand ma simt rau si plang sau macar o imbratisare sincera. Eu nu pot decat sa ma mint ca totul va fi bine. Cand eram acasa, pentru a trece de suparari ma bazam pe droguri sau in cel mai rau caz, cand nu aveam, ma apucam sa cant la orga, sa desenez, etc. Nu stiu ce as putea face aici ca sa treaca mai usor. Momentan ma chinui sa par bine cu speranta ca poate o sa ies mai repede.

Am trecut prin experienta unei tentative de viol la varsta de 10 ani, din partea unchiului. Relatiile cu parintii mei nu au fost niciodata apropiate ca sa pot vorbi cu ei, asa ca m-am inchis in mine si mi-am format propia lume.

Mesaj anonim de pe “Intreaba terapeutul online”:

 www.facebook.com/groups/intreabaterapeutul:

Buna! Sunt o fata de 20 de ani care a trecut prin experienta unei tentative de viol la varsta de 10 ani, din partea unchiului. Relatiile cu parintii mei nu au fost niciodata apropiate ca sa pot vorbi cu ei, asa ca dupa acea tentativa de viol, pe care au ignorat-o toti, eu m-am inchis in mine si mi-am format propia “lume”, dar de fapt e ca un fel de poveste care ma are si ca personaj si ca autor. Ma intreb daca acesta a fost un mecanism pe adaptare in urma traumei sau am dezvoltat eu vreo patologie? Sunt ok cu lumea reala, doar ca de exemplu atunci cand nu am ce face, sau trec printr-o perioada mai grea si sunt sigura, chiar si atunci cand fac ordine, pot sa ma retrag intr-un fel in lumea mea imaginara in timp ce sunt constienta de ce se intampla in realitate.

Botezat-Antonescu Radu
Botezat-Antonescu Radu imi pare rau pt suferinta pe care o porti si te-as incuraja sa faci ceva in acest sens, sa nu o lasi pur si simplu acolo, nerezolvata. Binenteles ca aceasta retragere a fost si poate inca a ramas un mecanism de aparare in fata traumei tale. Daca poti, abordeaza aceasta trauma impreuna cu un psihoterapeut cat mai devreme in viata. Curaj si succe in continuare!
Sandra Grosu
Sandra Grosu E normal sa ai lumea ta. Exista multe chestii bune sa te odihnești in coltul tau de rai unde e bn. E un tratament pt linistire. Rau este cand nu vrei sa iesi de acolo sa mergi inainte. Eu sunt intr- un grup, condus de un doctor , unde se primeste ajutor ( program de urmat ca sa scapi de diferite depresii/ ganduri ). Daca vrei sa intri ma cauti.
Mihaela Vasut Luncasu
Mihaela Vasut Luncasu Ceea ce te-a aparat candva poate la un moment dat sa te impiedice sa cresti. Intrebarea este ce se intampla in lumea reala in timp ce tu te retragi din ea.
Geanina Timofte
Geanina Timofte Este un mecanism de apărare specific în astfel de cazuri. Dar e important să faci psihoterapie, pentru că această retragere în lumea ta îți poate afecta viața, la un moment dat. O sugestie este să scrii despre această lume, ca într-un jurnal. Ori de câte ori simți nevoia să te retragi, fă-o scriind. E ca o confesiune, ca o scoatere afară a durerii emoționale. Cine știe?! Poate iese și o carte. Dar, chiar dacă ajută mult, repet, psihoterapia este necesară. Citește și asta: http://mobile.hotnews.ro/stire/22735173 mărturisirea unei scriitoare.

Administrează

Roxana Daneliuc
Roxana Daneliuc Imi pare foarte rau ca ai trecut prin asta, o experienta de genul acesta, traumatizanta aduce cu ea mecanisme de aparare, iar retragerea in “lumea ta” este unul dintre ele. Ajutorul unui psihoterapeut ar fi de un real folos.

Sunt casatorita si la o petrecere a burlacitelor am baut mult si am facut dragoste cu o colega de serviciu a unei prietene. Ma tot gandesc daca mi-am inselat sau nu sotul, dar ma gandesc si la faptul ca m-am simtit minunat cu acea femeie…

Mesaj anonim de pe “Intreaba terapeutul online”:

 www.facebook.com/groups/intreabaterapeutul:

Buna ziua sunt femeie am 27 de ani sunt casatorita de 3 ani si nu am copii. Problema mea e ca ma simt vinovată de ceva ce am facut si nu stiu daca ar trebuii sa ii spun soțului sau nu. Acum 3 saptamani am fost la petrecerea burlacitelor a prietenei mele care urma să se casatoreasca si am cunoscut-o pe violeta o colega de a prietenei mele de servici am început să ne distrăm cu toatele am băut alcool Violeta ma privea mereu si aflată fiind sub influența alcoolului am venit cu ideea sa ne schimbam in ceva sexi si sa dansăm la un moment dat eu si Violeta ne pupam pe gura si radeam iar fetele ne încuraja sa continuam asa ca ajunsesem sa ne sarutam nu stiu cum s-a intamplat dar am ajuns cu violeta in dormitor si am facut dragoste dimineata m-am simțit oribil dezgustata si am plecat imediat acasa prietena mea mi-a spus că Violeta e lesbiana iar eu ma tot gandesc daca mi-am inselat sau nu sotul dar ma gandesc si la Violeta mi-am dat seama ca defapt m-am simtit minunat cu ea in
acea noapte m-a invitat la ea acasa si nu stiu ce sa fac imi iubesc soțul dar cu el nu am avut niciodata o experienta sexuală cum am avut cu ea. Ce ma sfătuiți să fac?

Andreea Monica Florea - Gângă
Andreea Monica Florea – Gângă Bună. Pentru că oscilezi între variante, ai nevoie să evaluezi fiecare variantă de acțiune, având în minte următoarele întrebări: ce îmi doresc, care sunt consecințele, sunt dispusă să merg până la capăt pe acest drum, cine are de câștigat sau pe cine rănesc, îmi este benefică acțiunea, ce simt etc.. Poți apela la un psihoterapeut și să parcurgeți împreună pașii clarificării. Acum pari puțin confuză pentru că experiența a fost plăcută și vinovăția își face și ea treaba bine. Alegeri înțelepte!
Botezat-Antonescu Radu
Botezat-Antonescu Radu tehnic vorbind l-ai inselat si asta va fi o problema sub o forma sau alta. Faptul ca erai sub influenta alcoolului si pare ca ti-ai pierdut controlul este un fel de ‘scuza’ insa fapta ramane aceeasi. Spui ca te-ai simtit foarte bine cu aceasta femeie – o experienta de acest gen intre femei nu este neobisnuita din cate stiu (multe experimenteaza la o varsta sau alta). Poti fi bisexuala si este ok, insa in ceea ce priveste ce sa faci in casnicia ta… nu cred ca putem sa decidem in locul tau. Corect ar fi sa ii spui exact ce s-a intamplat si sa iti asumi consecintele; daca nu ii spui, ca trebui sa traiesti cu ce s-a intamplat – tu alegi. Curaj si succes!
Carmen Sorici
Carmen Sorici O astfel de experienta poate fi coplesitoare, in primul rand iti da peste cap indentitatea ,Oare cine sunt?” .Se nasc mai multe dileme referitoare la actualele si viitoarele preferinte sexuale si ince masura esti dispusa sa ti le asumi pe mai departe. Biologic omul nu este construit pentru a fi fidel, acesta tine de morala si de regulile societatii. Inainte de a discuta cu sotul tau mergi la psihoterapie , chiar al un sexolog pentru a-ti clarifica propriile sentimente si apoi vezi ce faci mai departe. succes!
Cristian Don
Cristian Don Nu ai gresit cu nimic. Doar ai experimentat ceva ce nu ai facut in adolescenta. E normal sa te cunosti pe tine.
Tu stabilești dacă vrei sa fi bisexuala sau nu. Nimeni altcineva nu poate alege in locul tau cu cine iti doresti sa ai o viata sexuala. Faci ce simti si ce consideri ca iti face bine. Nu înșeli pe nimeni,cate vreme iti asumi ceea ce esti si ceea ce vrei sa faci. Spune i soțului tau ca ai descoperit ca ti plac si femeile si vezi ce părere are! Daca te accepta asa cum esti, este perfect pentru tine,daca nu,nu e genul tau de om,cu mentalitatea potrivita tie.

Am 17 ani și o fetita de un an. Nu mai învăț, nu-mi permit. Locuiesc cu mama și fratele meu, care îmi interzic foarte multe. Abia pot sa ies o ora ziua, seara deloc, prietene nu-mi dau voie sa îmi aduc.

Mesaj anonim de pe “Intreaba terapeutul online”: www.facebook.com/groups/intreabaterapeutul:

Buna.. Sunt Melissa, am 17 ani și o fetita de un an, sunt singura.. Din păcate.. De când mi s a născut prințesa, Erica.. Problema e următoarea… De când am fetita.. Locuiesc cu mama și fratele meu, numai învăț. Nu mi permit. Ai mei sunt despărțiți și noi suntem 7 frați. Din care eu și fratele meu acasă, în vârstă de 28 de ani… Problema mea este ca fratele meu în mod special împreuna cu mama.. Îmi interzic foarte multe… Încă sunt adolescenta în ciuda ca sunt mama.. Ei îmi reproșează dacă stau pe telefon puțin mai mult.. Sa ies nici nu se pune problema, abia pot sa ies o ora ziua, seara deloc, și simt nevoia… Trebuie sa ma recreez.. Putin… Nu mai pot sta închisă în casa, prietene nu mi dau voie sa îmi aduc… Jur că numai pot… Nu știu cum sa fac sa aibă încredere în mine.. M am maturizat, vreau doar sa ies din casa măcar o data pe luna…. Seara, simt nevoia… Va rog din suflet da ți mi un sfat, cum sa le recâștig încrederea?

Loading
consiliere psihologica gratuita