Mesaj:
Buna ziua,
Nu stiu daca este asa grav sau nu, insa eu ma simt foarte rau in legatura cu acest lucru. Ma numesc Blair, am 14 ani si am fost abuzata fizic, psihic si verbal de parintii mei. Abuzul fizic este rar, insa am fost amenintata ca va fi folosit mai des. Abuzurile verbale si emotionale sunt aproape zilnice. Nu stiu ce sa fac. As vrea neaparat sa merg la un terapeut cu parintii mei si cu fratele meu, insa imi este frica sa le propun acest lucru. Acum doua zile in drum spre scoala ma certam cu mama foarte rau in masina. Cearta a inceput deoarece din cauza mea am intarziat si eu si fratele meu la scoala. Mama imi reprosa faptup ca eu nu pot fi punctuala niciodata etc. Nu am spus nimic, nici nu mi-am cerut scuze fiindca eram sigura ca scuzele mele ar fi fost respinse. De mentionar ar mai fi faptul ca in timp ce ma aranjam, tata a inceput sa foloseasca apelativele: "ba, fa si ma" catre fratele meu si mama, sustinind ca face numai o gluma (o gluma foarte proasta). Inainte de asta m-a insultat. Cand am auzit ca a început sa vorbeasca asa i-am zis sa inceteze. El nu m-a bagat in seama si l-am facut taran ( recunosc, urat din partea mea, insa a fost o reactie incontrolabila). Mama s-a suparat foarte rau si ma certa pt acest lucru in masina. Ei bine, aici a început tot. Am inceput sa ma plang de comportamentul tatalui meu, care este la fel in fiecare zi. Parintii mei stiu ca sunt foarte sensibila la cuvinte jignitoare ( am intrat intr-o criza de plans in vara din cauza acestui lucru. Tata a promis ca nu va mai vorbi urat cu noi). I-am spus mamei de acest lucru iar ea zicea ca am dreptate insa si eu sunt foarte obraznica si vorbesc foarte "sictirita" ( de fiecare data cand eu stiu ca am dreptate si imi spun punctul de vedere, parintii imi relroseaza faptul ca sunt obraznica.) Iar ce a spus mama: ca vorbesc cu ea foarte "sictirita" este total neadevarat. De aceea am intrebat-o cand am vorbit asa. Ea nu a știut ce sa zica, iar eu i-am explicat ca poate s-a intaplat fara sa-mi dau seama, deaorece probabil ca asa suna vocea mea. Ea a zis sa-mi controlez vocea deoarece ei nu ii place vocea mea. Eu am inceput sa plang. (Cum am ajuns oare de la faptul ca nu suport cum vorbeste tata cu mine la faptul ca ei nu ii place vocea mea?). Atunci mama a zis ca de fiecare data cand va vedea ca sunt obraznica sau ca vorbesc "sictirit" ma va pocni. Eu am zis ca nu poate sa faca asta fiindca e inuman si pt ca tocmai i-am explicat ca nu mi-am dat seama cand am vorbit "sictirit". Ea a inceput sa isi bat joc si sa rada si m-a amenintat in continuare. Eu nu am mai rezistat si am spus: " ce painti am si eu…". Mama a inceput sa urle, m-a pocnit si mi-a spus cate sacrificii fac ei pt mine. Eu am spus ca sunt recunoscatoare, insa ei nu au dreptul sa ma loveasca sau sa imi vorbeasca urat. Mama mi-a zis sa tac, dar eu nu am tacut. Atunci a zis ca sunt obraznica, si m-a pocnit in timp ce urla. Fratele meu a inceput sa planga si striga sa incetam fiindca s-a speriat. Atunci eu plangeam si i-am zis mamei ca e nebuna. Atunci mama a zis sa repet si m-a pocnit din nou
Eu am reptat ca e: "nebuna" si ea m-a povnit din nou. Toti trei plangeam, iar ea urla, spunand ca dupa toate sacrificile pe care le-a facut pt mine( mi le-a enumerat) eu am curajul sa o fac nebuna. Eu am tacut. Imi era frica… ( aveam si un sentiment de nepasare, de ura si de dezgust dupa ce a facut). I-am spus din nou ca sunt foarte recunoscatore si conștientă de tot ce au facut pentru mine si pentru fratele meu, insa asta nu le da dreptul sa ma loveasca sau sa ma jigneasca (abuz fizic, emotional si verbal). Atunci fratele meu a inceput sa urle la mine si mama la fel. Tipau la mine in timp ce toti plangeam si imi spuneau ca sunt eu nebuna. Mama a intors masina si s-a indreptat spre casa. Am inceput sa zic ca nu mai suport( am clacat. Toti impotriva mea? Eu ce am făcut?) Cand am ajuns acasa mama ne-a chemat pe toti trei la masa (eu, fratele meu si tata) ca sa lamurim toate problemele. Le-am spus ca ma deranjeaza faptul ca tata vorbeste urat si ca mama ii tine parte ( asta face de obicei, insa ea nu recunoaste. Mi-a spus ca s-a certat de nu stiu cate ori pe tema asta cu tata. Dar ce rost are, daca nu apare niciun rezultat?). I-am spus ca decand sunt mica nu a existat armonie in familia noastra ( lucru adevarat. Putine zile au trecut fara sa ne rastim macar putin unul la altul). Mama s-a suparat foarte rau iar tata a spus ca are treaba si ca nu mai are timp de astfel de lucruri minore, dar ca incearca sa vorbeasca mai frumos. Eu am inceput sa plang foarte rau fiindca el a considerat ca aceasta problema este "minora" si i-am amintit de promisiunea din vara, stiind ca el nu se va opri niciodata din aceste vorbe. Stiu asta
Asa este el. Insa pe mine nu ma intereseaza cum e el atata timp cat eu sufar din cauza comportamentului lui. Tata l-a luat pe fratwle meu si au discutat ceva in particular, iar mama s-a dus in dormitorul ei. Eu am ramas singura si m-am dus sa mananc. Am mancat multa ciocolata, stiind ca sunt la dieta
Am mancat foarte mult iar apoi m-am simtit oribil ( am facut mai de mult un test online care spune ca as putea deveni foarte usor anorexica, fiindca am aproapre toate simptomele, insa mi-a fost frica sa-i spun asta mamei.) Mi-a venit in gand faptul ca trebuie sa vomit, insa mi-a fost frica sa fac asta. Tata a venit si mi-a zis ca ce am făcut in masina da dovada de lasitate ( cine stie ce i-a povestit fratele meu). Eu mancam si plangeam. Apoi am incercat sa uit de tot si am inceput sa ma joc cu fratele meu. Am facut ordine in casa (mama s-a suparat ca fac ordine intr-un loc in care ea are treaba si a tipat la noi…). Eu nu stiu ce sa mai fac. Astazi la noi acasa a fost o "seara de filme". O seara in care de obicei toata familia se uita la un film impreuna. Mama nu a vrut sa ia parte. Oricum trecusem leste incidentul de acum 2 zile, sau cel putim eu. Am stat doar eu cu tata si cu fratele meu. In timpul filmului (eu am propus sa ne uitam la Disney) fratele meu nu inceta sa vorbeasca. Dupa mai mult timp tata s-a rasitit la el si i-a zis sa taca, iar peste vreo 5 min fratele meu a inceput din nou, iar eu i-am zis sa taca. Nu m-a asculatat asa ca i-am dat o palma foarte dureroasa ( mi-am cerut imediat scuze fiindca nu am vrut sa fac asa ceva. Am vrut sa plang. Mi-am dat seama ca am procedat ca mama mea acum 2 zile.) Fratele meu s-a suparat si a zis ca sunt nebuna. Tata a ridicat mana la mine insa nu m-a lovit. Mama a venit si a urlat la mine ca sunt foarte violenta si m-a trimis la culcare. Am incercat sa-i explic, dar nu a interesat-o, asa ca am refuzat si eu sa merg la culcare. Mama m-a tras de mana, dar eu m-am opus. Ea i-a spus tatei sa ne trimita la culcare imediat, si a plecat sa se uite mai departe la filmul pe care il viziona singura. Tata a vrut sa porneasca filmul nostru in continuare, insa atunci mama s-a inotrs iar tata imediat a inchis televizorul si ne-a trimis la culcare. Mama mi-a spus sa strang imediat tot ce era pe masuta( mancare si suc) si sa dau cu aspiratorul, m-a ajutat si ea, insa fratele meu si tata nu au foat pusi sa stranga nimic. Tata mi-a spus de multe ori ca mama are un temperament foarte scazut, si crede ca se comporta asa cu noi din cauza unor traume din copilărie ( parintii ei nu se intelegeau). Insa nici el nu e mai breaz. Si el se comporta urat un unele situatii. Cand el se comporta urat, mama se comporta frumos si invers. Si in plus, ce povestesc eu acum este o trauma de a mea. Asta inseamna ca voi deveni ca mama in viitor? Am simtit ca si in toate celelalte dati ca toata lumea este impotriva mea. Imi este frica sa nu ajung in viitor sa am comlortamentul parintilor mei. Intrebarea mea este: oare chiar sunt nebuna? Oare este numai vina mea in absolut toate aceste lucruri? De ce nimeni nh ma asculata? De ce nimeni nu ma intelege? De ce sunt izolata in aceasta familie? De ce sunt abuzata? De ce nu am niciun drept aici? Ce sa fac? Nu mai suport. Oare voi deveni anorexica sau bulimica?
Ce se va intampla cu mine? Eu am note bune la scoala, nu fumez, nu ma droghez ca alti colegi de ai mei. Am o groaza de prieteni si sunt destul de "populara" ca sa zic asa. Cu ce gresec? Eu nu mai suport sa mearga lucrurile in felul acesta. Parintii mei ma inteleg total gresit. I-am spus mamei ca ea nu stie sa-si arate dragostea fata de noi, iar asta e cel mai important lucru. Ea s-a suparat foarte rau. Parintii mei se cearta unul cu celelalt de fata cu mine si fratele meu. Ieri dr exemplu s-au certat din cauza unui televizor. Mama urla la tata ca o nebuna iar tata i-a zis sa taca ca o bate. (El nj ar face asta, insa amenintarea in sine este oribila), mama a vorbit urat cu el si a aeuncat cu o bluza dupa el. A fost oribil, iar fratele meu a incepur sa plangau. Eu l-am luat in alta camera si ne-a uitat la un film. Ce sa fac? In prezent am trei vanatai pe fata, foarte mici de la incidentul din masina, si am mai avut si buza sparta, dar s-a vindecat. Este prima data cand am niste semne de lovituri de la parintii mei. Imi e foarte rusine. Daca in viitor va fi mai rau si ma vor bate si mai rau de atat? In masina mama mi-a spus: "Lasa Blair, ca daca nu ai primit bataie cat ai fost mica, vei primi acum cand esti mare!". Nu are voie sa faca asa ceva!! Este inadmisibil!!I-am spus mamei ca nu e normal ce a facut, nu e normal ca mi-a lasat semne pe fata iar ea a zis ca ar trbui sa o iau ca pe o lectie. Plang aproape in fiecare zi. Eu chiar cred ca nu o sa mai suport. Si Vreau sa merg neaparat la psiholog, dar mama sigur nu ma va lăsa. Mi-e si frica sa-i spun.
Va rog din tot sufletul ma imi raspundeti. Ganditi-va ca am 14 ani si am ajuns intr-o astfel de situație.
Multumesc foarte mult.

Te inteleg perfect. Cauta sprijin la consilierul scolar (daca aveti in scoala) in prima faza…

Wow, o scrisoare f lunga. Vreau sa iti spun ca intodeauna adevarul este la mijloc, daca cineva o asculta pe mama ta ii da ei dreptate, daca te asculta pe tine iti da tie dreptate. Nu se poate rezolva doar o parte a problemei, este necesar sa mergeti toti la un psihoterapeut. Poti incepe sa ii spui mamei tale ca doresti sa vezi un terapeut pentru tine, pentru controlul emotiilor la sedinta poate participa si mama ta. Un terapeut cu experienta in terapia de familie poate sa ajute foarte mult. Indrazneste!

Poti sa le spui parintilor ca doresti sa consulti un psiholog pentru ca simti ca tu ai nevoie.nu le spui k pentru voi sau pt ei ci doar pt tine. In acelasi timp mergi si la consilierul scolar de la liceul tau. In ultima instanta discuta cu dirigintele tau situatia caci esti destul de afectata si nu poti lasa lucrurile asa. As putea sa divaghez in multe directii acum cu tine avand in vedere notiunile mele de specialitate insa prefer sa iti dau aceste sfaturi. Adolescenta este o perioada dificila din multe pcte de vedere insa trebuie sa retii ca parintii tai sunt si ei oameni si pot gresi. Tu insuti de altfel esti parte din ei, nu poti sa judeci inca prwcum un adult dar e clar ca esti o persoana f inteligenta. Tine doar de tine sa te autoeduci intr un adult asa cum vrei tu

Mesaj:
Buna ziua,
Urmez un tratament cu distonocalm, serodeps, anxiar si bilobil de o luna de zile. Am fost identificata cu Tulburare bipolară cu elemente psihotice, tulburare de panică, Tulburare obsesiv-compulsivă, Tulburare anxioasa generalizată
Fobie socială, Fobie specifică. Am inceput tratamentul pe 09-09-2014 si il urmez incontinuare si ma simt bine. Dat fiind ca sunt in strainatate am gasit aici toate medicamentele in afara de Distonocalm ( pentru ca aveam nervi la stomac simteam ca nu pot manca, aveam greata, balonare, usturime..ecc ) As fi interesata de un inlocuitor al distonocalmului si apropo doctorita mi-a zis sa fac tratamentul 3 luni si apoi mai vedem.I-au anxiar 1/2 dim si seara, bilobil dim si la pranz, serodeps la pranz si distonocalm dim si seara.
Ma puteti ajuta sa gasesc un inlocuitor pt distonocalm . Sunt in Italia, cei de aici mi-au recomandat debrum ( trimebutina maleato 150 mg si medazepam 4 mg ) sau Inderal care se gaseste si la noi. As mai avea o intrebare e ok sa iau toate aceste pastile pt. inca 3 luni fara sa diminuez doza ?
Va multumesc,

Nu ajustati dvs. dozele . Numai medicul stie sa o faca.In functie de cum va ve-ti simti in urmatoarea perioada, medicul va decide ajustarea dozelor sau nu.

Mesaj:
Buna seara ! Am si eu o intrebare…tot citesc pe forumuri dar nu reusesc sa ajung la un raspuns final
Am intretinut relatii sexuale cu iubita mea in ultima zi a menstruatiei care a avut loc intre 7-11 octombrie, adica, in ziua respectiva, de 11 i-au mai curs cateva picaturi de sange. Am intretinut contactul protejat numai ca am avut "norocul" ca prezervativul sa se rupa.
Ce sanse sunt ca ea sa fie insarcinata?Tin sa mentionez ca nu are un ciclu menstrual regulat.
Cand putem face un test de sarcina incat rezultatul sa fie sigur?
Va multumim enorm si asteptam raspunsul dumneavoastra cu nerabdare!

teoretic nu sunt sanse semnificative sa fie vreo problema, desi ca sa fiti absolut siguri ar fi fost bine sa ia pastila de a doua zi cat mai repede (maxim 72 de ore). testele de sarcina sunt relevante cam la 2 saptamani dupa actul sexual din cate stiu. si daca imi permiti un sfat pt viitor, nu mai luati prezervative decat de la farmacie; sunt singurele aprobate de ministerul sanatatii; cele din magazine, mai ales daca sunt mai ieftine pot fi contrafacute sau deja…. gata intepate.

Nu ne-ai spus ce varsta ai. Din ceea ce citesc vad necesitatea educatiei sexuale la voi. ))))))))))) Subscriu celor spuse de Doamna/domnisoara Mirka Balaci. Vezi, ea are educatie sexuala )))))))))))))

Slabe sanse, intr-adevar… veti sti sigur peste inca o luna. Ori ii vine ciclul, ori face un test de sarcina si veti sti. Nu va mai stresati acum, dar nici nu mai riscati… Va tin pumnii

Probabilitatea conceperii unei sarcini pe perioada mentruatiei, fie ea pe final, exista. Este doar un mit, faptul ca in perioada mentruatiei nu exista aceasta posibilitate de a se instala o sarcina. Dupa ultimul contact, in cazul in care este fecundat ovului, se poate verifica print-un test , dupa 10 zile. Daca este facut mai repede, va fi negativ, insa dupa 10 zile proba urinei va fi relevanta. Pastila de a doua zi are un nivel de hormoni extrem de ridicat, iar consumul ei fara a fi necesar acest lucru poate fi mai mult decat daunator corpului( dupa pastila de a doua zi, se face o pauza timp de un an de zile, tocmai pentru a nu aparea modificari asupra eventualului fat). Sa faca un test de ovulatie, iar daca va iesi pozitiv, atunci da, va fi necesar sa apelati la pastila de a doua zi. Insa sub nici o forma sa nu mai apelati la ea(pastila de a doua zi) in urmatorul an.

Mesaj:
buna…. am o problema si nu stiu ce sa fac…. am o relatie de 6 luni si persoana respectiva cu care sunt este mult mai mare ….este insurat si are un bebelus, ne-am intalnit dintr-o prostie , ne-am indragostit unul de celalalt . eu sunt genul de persoana care sta in banca ei ,in general ma atasez foarte repede de o persoana (iubitul meu) si pun mult interes in relatia mea, fac multe sacrificii ba chiar mi-am lasat toti prietenii la o parte . el ma iubeste si il iubesc, a fost singura persoana din viata mea care a putut sa imi ridice moralul , sa ma faca sa am mai multa incredere in mine si nu m-a facut niciodata sa ma simt pe locul doi. dar seara de seara ma gandesc daca e bine ce se intampla…..adica noi ne iubim , pe sotia lui nu o mai iubeste de mult timp vrea sa divorteze si sa ramana cu mine si mereu ma contrazic cu mine insumi . uneori zic ca sunt o nenorocita ca din cauza mea se desparte o familie ,dar uneori ma gandesc si la noi pentru ca ne iubim si el mi-a demonstrat multe pana in momentul de fata. ma gandesc ca daca pun stop relatiei nu o sa ma mai simt vinovata dar in acelasi timp imi fac rau mie , daca nu pun imi este tare teama ca o sa traiesc cu constiinta asta ca am despartit o familie cu toate ca el avea de gand sa se desparta de ea dar simt ca un motiv in plus pot fi eu , ma gandesc si la faptul ca toata lumea o sa rada de mine , o sa ma critice pentru acest lucru si mai ales imi e frica ca atunci cand copilul lui va creste sa nu ma urasca pt asta ….. va rog dati-mi un sfat chiar nu stiu ce sa fac

Cu multi ani in urma viata a facut sa trec si eu prin ce treci tu ,dar am avut taria sa pun punct atunci .nu am vrut ca din cauza mea acel copil sa creasca fara tata cum tot la fel am crescut si eu fara mama …tot din cauza unei aventuri ,e adevarat am suferit fte mult dar am considerat ca mai bn sufar eu atunci decit sa sufere mai multe pers nevinovate ….iar peste ani ne-am reintinlit el era un barbat divortat eu casatorita ,,,,dar la mom respectiv nu am avut taria si nici nu am vrut ca el sa isi lase familia pt mn …poate ca am gresit atunci dar asa am considerat eu ……

Va recomand sa apelati la un terapeut pentru a intelege cauzele care au generat aceasta situatie. De indata ce va veti cunoaste mai bine veti gasi soluta cea mai potrivita pentru situatia creata. Este poate pana acum singura persoana care a reusit sa va ridice moralul si sa va faca sa aveti incredere in dvs. Insa este indicat sa nu depindeti de cineva in acest sens. Pentru ca este posibil sa ajungeti intr-o situatie cum este cea descrisa de dvs. In plus acea persoana este casatorita si are un copil. Poate ca si pentru acea persoana relatia cu dvs. este ca o evadare si o amanare-poate pe termen nelimitat- a unei decizii.

Sunt multe aspecte de discutat pentru ca dvs sa traiti in pace cu propria constiinta. In terapie sondam subconstientul, programele dvs care v-au adus in aceasta situatie delicata. In viata este bine sa facem ceea ce vrea cu adevarat inima noastra, iar ca sa ne autoconfirmam stam cu atentia in interior: cand simtim bucurie, o stare de libertate, de plutire inseamna ca am ales corect, cand senzatia de apasare si/sau agitatie inca exista mai avem de lucru.

Merita sa lupti pentru dragoste dar chiar este? Nu isi mai iubeste sotia de mult timp dar au un bebelus?cum l a facut sotia cu inseminare artificiala? Nu te supara pe mine dar uneori barbatii chiar cred ce spun si totusi…

S-a mai intamplat sa intalniti si sa va doriti un barbat care era "indisponibil". Daca da, mergeti in terapie si vorbiti despre asta. Spuneti ca el e cu mult mai mare decat dvs dar nu ne spuneti varsta dvs. Este important. La fel de important este si ca nu ne spuneti.
Personal, as pune pauza intr-o astfel de relatie, I-as da timp de gandire, I-as da timp sa I-a o decizie, iar daca decide sa divorteze, abia dupa ce divorteaza as relua povestea. Daca mI e cazul. Divortul cu minori presupune un proces lung pe vreo 2-3 ani. Mama va avea minorul iar tatal va plati pensie alimentara multi ani si moral e obligat sa participe la educatia bebelusului. Credeti ca puteti face fata?

Cati ani ai? In primul rand eu am o vaga senzatie ca e o dragoste trecatoare! Daca se casatoreste cu tine si ii faci si tu un bebelus, apoi peste cateva luni iti spune ca vrea sa divorteze pt ca s-a indragostit de altcineva….ca nu te mai iubeste de ceva vreme… tu ce faci? Poate nu o mai iubeste pe actuala lui sotie…..esti sigura ca tu esti cea cu care va ramane toata viata? inca odata: cati ani ai?

Domnisoara , relatiile acestea de iubire cu barbati casatoriti , care nu-si iubesc sotiile si vor sa divorteze, dar au bebelusi , nu sunt cele mai potrivite si fericite. In marea majoritate a situatiilor, acesti barbati mai mult amagesc respectivele femei , se bucura de relatia si atentia ambelor , dar in final , tot cu sotia si copii ramane. Mai sunt si unele situatii , in care , casnicia respectivului este deteriorata si in care divortul este o solutie , si atunci , relatia de iubire poate evolua . In cazul de fata , diferenta de varsta mare , si existenta unui copil mic , sunt motive serioase sa te gandesti bine daca vrei sa continui . Increderea in tine si multumirea nu trebuie sa vina din exterior, de la cineva, ci din interior , din tine , tu ai puterea sa decizi daca ti-e bine sau nu , deci nu de la domnul insurat ai putere. Stiu ca ti-e greu , fiind indragostita, sa fii obiectiva, insa bine ar fi daca l-ai observa putin pe acest domn , sa nu mai crezi chiar tot ce iti spune.

Numai o intrebare: " pisiologul de serviciu"?

Mesaj:
Am 27 de ani si locuiesc cu parintii si cu sora mea. Din totdeauna tatal mea a fost o persoana … rea, avara, rau la suflet, bautor de vin si altele. Pana azi am incercat sa suport toate scandalurile facute de el si toate agresiunile asupra mamei si asupra noastra. Mi se intampla noaptea sa zisez ca o bate pe mami sau pe sora mea si ma trezesc plangand, plina de ura. Azi am avut iar scandal pt ca nu vine un verisor din partea mamei sa ne puna gresia la casa.Acest verisor ne face mai ieftin dar acum a prins un apartament de facut si s-a duc acolo pt ca ia mai multi bani si numai vine la noi,iar noi luaseram saci de ciment si ce mai trebuia si tatal meu face scandal in fiecare zi de o luna si ceva ca nu vrea verisorul sa vina sa ne faca si ca i se intaresc sacii. Ne zice ca daca se intaresc ne pune sacii in farfurie si ne obliga sa-i mancam. Azi a dat in mami si in mine , ne-a trantit, pt ca nu vine verisorul din partea lu mami. A dat cu telefonul , telefon care a fost cumparat de mine , de proasta de mine. Ne-a amenintat ca ne oamoara, iar eu cred ca de cat sa ma omoare el mai bine mor eu. Fac un accident cu masina si mor. Acum o ora era gata sa ma ridic si sa plec cu masina cu acest gand.Doar ca ma retinea un alt gand. Nu pot sa o las pe mami aici singura. Ma doare sufletul si inima cand o vad ca plange si ca sufera. Eu trebuia sa fiu cea care am grija de ea, de sora mea, de cei doi frumosi papagali pe care ii am, dar nu stiu daca o sa pot pt ca in anumite momente…numai pot si poate o sa cedez. Imi pare rau pt ca in ultimul timp cand mergem pe afara privind pomii si tot ce era in jurul meu ma faceau sa cred ca viata e asa frumoasa… iar eu trebuie sa renunt. Maine vaf i din nou scandal. Ce pot sa fac? Sa stau sa dea in mami si pt ca ma bag sa dea si in mine sau sa iau ceva sa-i dau una sa-l omor? As face asta, totul s-ar termina cu bine asa dar nu pot pt ca viata e frumoasa si trebuie sa ma marit pentru un an si am o meserie frumoasa si nu vreau sa renunt la ele si sa stau in puscarie. Dar nici nu pot sa ma marit si sa o las pe mami cu acest drac.

Draga mea…pleaca din mediul ala….fii egoista nu te mai uita innapoi si fugi vazand cu ochii. Daca mama ta nu vrea sa vina cu tine lasa-o acolo e decizia ei dar tu decide pt tine fugi cauta sa stai in chirie daca poti. Pt ca nu vad un final fericit in cazul tau/. Da ok te sinucizi? si nu crezi ca aduci mai multa tristete in sufletul mamei tale? Ea cred ca prefera de o mie si una de ori sa te stie bine decat moarta. Pleaca vb din propria experienta.

imi pare rau pt situatia ta insa tin sa iti atrag atentia ca te confrunti si cu o problema de abuz/violenta fizica si psihica in familie, problema care este acoperita legal. Te sfatuiesc sa consulti un avocat si politia care in mod sigur te vor informa in legatura cu ceea ce este de facut in asemenea situatii. Daca tatal tau este un om bolnav, asta nu inseamna decat ca are nevoie de ajutor si ca voi trebuie sa va protejati. Nu ezita, ia masurile necesare. Se poate, succes!

Daca vrei sa moara atunci de ce te-ar deranja sa-l bagi in puscarie, sau daca se poate, la un sanatoriu? Daca vrei sa mori, atunci ce te-ar deranja sa pleci pur si simplu din casa aia?
Mama ta ce zice? Cum suporta? Ce vrea? Vrea sa ramana? Vrea sa plece? Daca nu vrea sa plece…. e decizia ei. Cine suntem noi sa ne bagam in decizia altui om care e responsabil pentru viata sa? Nici tie nu ti-ar conveni sa se bage nimeni peste viata ta, indiferent ce argumente ar avea.
Eu, in situatia ta, as sta de vorba cu mama si I-as propune sa ne mutam, apoi sa divorteze. Alta sansa nu am avea.
Asta daca nu cumva tata ar accepta sa faca psihoterapie.

"Eu trebuie sa am grija de ea.." oare de unde vine acest "trebuie"? Da-mi voie sa-ti amintesc faptul ca acest barbat este sotul mamei tale. Mama ta ar fi avut datoria sa va protejeze pe voi si cu toate acestea ramane casatorita cu acest om, si nu pare a avea vreo intentie sa schimbe lucrurile. Poate ca are motivele ei. dar… nu TU esti Mama ei, ci Ea este Mama Ta. Ea este o femeie adulta, responsabila pentru alegerile ei. La fel esti si Tu acum, probabil si sora ta, (iar papagalii sunt de mult adulti) deci… Tu ai nevoie sa actionezi ca atare si sa te protejezi pe tine insati. Daca tu si sora ta veti avea curajul sa aveti grija de voi, si de viata voastra, voi veti fi linistite si libere sa traiti asa cum vreti, iar mama ar putea lua un exemplu. Curaj ! PS masina este un obiect care sa va ajute sa plecati, nu merita sa o faci praf, ai nevoie de ea sa-ti iei si lucrurile. Aaa… sa nu uiti papagalii !

Te complaci in situatia asta dintr-un motiv… tu stii care. Altfel te-ai muta, cu mama cu tot. Pana la urma e chestie de bani, apartamentul ala are o valoare, si voi refuzati sa renuntati la acea valoare pentru o vreme. Daca te muti cu mama si cu sora in chirie, pana are loc divortul, si se imparte apartamentul, problemele voastre DISPAR.

Dar dorinta ta de a economisi banii de chirie, te preseaza sa stai intr-un mediu clinic, in care te complaci… desi iesirea ar fi lejera. Nu esti prizoniera, nici tu nici mama.

Mesaj:
Salut, problema mea este afecțiunile psihice în familie, părinții sunt divorțați, trăiesc cu mama și tatăl vitreg.Relațiile sunt foarte rele.Mă acuză că nu fac absolut nimic,credeam că eu provoac toate certurile însă am încercat să ignor și să tac.Totul începea de la mama,de la o simplă, banală situație.Acum cind toate lucrurile sau înrăutățit considerabil, mi-au spus să iau o decizie (eu pe 2-3 zile plecin vizită la bunica, mama tatălui meu) și tatăl vitreg mia pus condiția dacă am de gând să schimb ceva(nu văd ce să mai schimb,sau unde să cedez) pot să mă întorc dacă nu,să rămân acolo.știu că dacă o să vin înapoi pot să apară și violență fizică asupra mea,dar deja sunt în ultimul an de studiu și o să-mi fie extrem de greu să mă transfer în alt oraș, la alt liceu. M-am gândit să cer suport financiar tatălui biologic și să stau la chirie aici în oraș. Nustiu ce decizie să iau..ajutați-mă vă rog

Imi pare rau ptr situatia ta! Te inteleg foarte bine! E parerea mea si mi-o sustin, mama ta ar trebui sa se decida, nu tu! Daca iti iubeste mama, ar trebui sa te iubeasca si pe tn! Si eu am crescut langa tata vitreg si am simtit diferentele intre mine si surorile mele, fetele lui biologice. Insa o aveam pe mama langa noi! Ea a suportat multe langa tata, tatal meu vitreg, ptr ca noi trei (eu si surorile mele) sa crestem impreuna! Si a reusit. In momentul in care am fost toate la casele noastre, cu soti si cu copii, mama a decis sa divorteze… Vezi tu, fiecare casa are problemele ei, deci doar mama si tatal tau vitreg pot rezolva o parte din problema. In ceea ce te priveste pe tine, crezi ca poti sa te descurci singura in lumea asta rea si cu viata asta grea? Poate tatal tau biologic te va ajuta … Multa bafta si sanatate!

Mda….e trist ce se intampla. Si mai dureros este ca nu gasesti in mama un aliat. Probabil te simti tradat? Abandonat?
Ai acces la psihologul din scoala? Vorbeste cu el. Vorbeste cu tatal tau biologic daca esti in relatii bune cu el. Cumva trebuie sa rezolvi caci daca ramai in mediul ala….te stingi.

Spui ca te acuza ca nu faci nimic, dar nu ne spui ce anume se asteapta ei sa faci, si cum anume sa te schimbi. Evident "sa taci si sa ignori" nu e o solutie. Dar poti incerca sa comunici cu ei, sa le spui de ce crezi tu ca nu este posibil sa faci ceea ce iti cer ei. Si sa le-o spui calm, ferm si cu argumente, daca acestea exista. Nu putem sa-ti spunem noi ce decizie sa iei, este viata ta, tu trebuie sa decizi.Dar daca te consideri suficient de matur incat sa te gandesti sa-ti iei viata in maini, exista moduri naturale de a face asta: termini liceul, iti gasesti un loc de munca, te intretii si esti liber! Pana atunci… stai de vorba cu psihologul scolii, te poate ajuta sa rezolvi situatia pana devii major. Succes!

Mesaj:
buna ziua. am 24 de ani si cred ca exista o problema sexuala.

buna ziua. sunt un barbat tanar intr-o relatie noua. problema ( din punctul de vedere al partenerei ) este la mine. ea considera ca daca eu nu am orgasm incepe sa se simta frustrata si complexata ca nu ma atrage deajuns. primul orgasm il am relativ rapid ( pana in 20 de minute,30 de minute )…dar al 2lea poate sa vina si dupa 2 ore de act sexual….ceea ce este foarte deranjant petru ea. deocamdata ne-am redus la doua acte sexuale pe zi, atunci cand suntem impreuna. Al 2lea fiind la ceva ore bune diferenta fata de primul,pentru a stii sigur ca o sa il am. Am o inaltime de 1.87 m si o greutate de 100kg. intrebarea mea este urmatoarea : daca reusesc sa mai slabesc si sa mai scad nivelul colesterolului din sange voi reusi sa am al 2lea orgasm mai rapid? exista un fel de tratament pentru asta? operatie ?

Va multumesc anticipat. Astept raspunsul dumneavoastra cu nerabdare

fericitule ))

nu stie sa se bucure de ce are. )

nu e cazul sa-ti faci tu probleme. ar fi de preferatr sa profitati de acest aspect al relatiei voastre. succes .

nu vad nimic in neregula cu tine, mai ales daca zici ca ai primul orgasm destul de repede (ceea ce dovedeste si ca esti sanatos si ca esti suficient de atras de ea); toate fetele isi doresc un partener care sa "reziste" cat mai mult, serios, cred ca este un motiv de bucurie pentru amandoi. inteleg ca tu nu consideri ca este o problema, asa e? consideri ca te simti suficient de atras de ea? poate ar fi bine sa discutati despre asta si despre nevoile si dorintele fiecaruia daca mai este ceva de lamurit.

In primul rand ca nu se pune semnul egal intre ejaculare si orgasm. Ejacularea este eliminarea spermatozoizilor si finalizarea actului sexual. Orgasmul este starea de placere foarte intensa, care se afla inaintea ejacularii. Majoritatea oamneilor confunda orgasmul cu ejacularea. Deci, un barbat poate trai mai multe orgasme pana la punctul final numit ejaculare. La femeie aceasta diferenta este mult mai vizibila, ea putand avea chiar zeci de orgasme pana la finalizarea actului sexual. Tu ne intrebi daca exista o operatie sa ejaculezi mai repede a doua oara pentru ca iubita ta se plictiseste pana tu termini. Cum suna? Nu ne-ai spus ce simte iubita ta? Ea are orgasm sau orgasme? Va recomand sa dati un update la educatia voastra sexuala. ))))))))))))))))))

Stii tu cate femei isi doresc un barbat capabil de "una mica" si de una….mare? Daca ea nu prea are experientasau daca a avut parte numai de d’alea mici….atunci spune-I ca a dat norocul peste ea. Avantajul ca ejaculezi mai greu consta in faptul ca poti sa "lucrezi" la ea sa aiba si ea orgasm.

Mesaj:
nu-mi gasesc linistea…in urma cu 15 ani dupa un divort in care copii[2 baieti]mi-au fost incredintati mie ca mama in urma executarii pt.readucerea la domiciliu n-am reusit sa fortez lucrurile protejindu-mi copii ..le-am respectatdecizia de a ramane cu tatal lor cu speranta ca vom avea un raport de comunicare dar nu s-a intimplat asa totul a luat alta intorsatura mereu avand piedici nereusind sa-i contactez refuzandu-mi vizite..fiind pusa in situatia de a renunta temporal..sperand totusi ca timpul..prin cresterea lor vor constientiza si vor relua raportul cu mine..dinpotriva am pierdut totul.desi am luat viata in piept plecand sa lucrez in afara din tara..am vrut sa demonstrez ca n-am cazut..si lupt in continure pt ei sa ma realizez si sa realizez ceva pt ei..dar deocamdata mi-au intors spatele nu vor nimic de la mine..ei au 25 ani si 20 ani cum sa procedez …cum sa-i fac sa inteleaga?

Destul de complicat de dat o parere mai ales ca nu stiu care a fost relatia cu copiii , sotul dvs. inainte si ce discutii au avut loc. Va sfatuiesc totusi sa luati legatura cu un terapeut-fata in fata sau online- pentru a intelege care au fost motivele pentru care s-a ajuns in situatia descrisa de dvs.

Mesaj:
Noaptea imi amortesc mainile (doar degetele 1-4) de vreo 2 luni. Am luat calciu, magneziu, vit.b6, antiinflamatoare. De vreo 2 saptamani amorteala a ramas doar in degete si in special intre degetele 3 si 4. In timpul zilei in anumite pozitii imi trec curenti prin degete, in special degetele 3 si 4.

ati fost la medic?

Merge-ți la medicul de familie și cereți-i un bilet de trimitere alb-roz către neurologie.