Login

Întreabă psihologul online

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

Primul prieten s-a casatorit cu o alta femeie cand eram insarcinata. Am gasit apoi un sot prin intermediul unei agentii matrimoniale, iar acesta s-a dovedit homosexual.

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna ziua,
Va multumesc pentru atentie si sper sa gasesc pe cineva sa ma ajute contra -cost .
Prefer sedintele pe skype deoarece am domiciliul in strainatate.
Evenimente din copilarie- am avut o relatie extrem de violenta cu fratele meu -el este cu 7 ani mai mare.Comentariile lui au nascut in mine complexe de infrioritate. Asta m-a facut sa fiu foarte reticenta fata de baieti in general.
Am petrecut mult timp si la o manastire in copilarie. Acolo am capatat gust pentru asceza.
Am avut cativa prieteni , relatii dar s-a dovedit ca vroiau doar sa se foloseasca de mine. M-am simtit mintita si subapreciata.
primul prieten cu care am avut o relatie mai lunga s-a casatorit cu o alta femeie cand eram insarcinata. S-a luptat cu mine sa imi i-a copilul si sa-l dea celeilalte femei sa-l creasca.Am gasit un nou sot prin intermediul unei agentii de mariaje. Acesta s-a dovedit homosexual de fapt si m-a inselat timp de doi ani cu o femeie bisexuala care era tip dominant.
Fostul meu sot are autism narcisism si altele.
Am trei copii , doi au retardare mentala si toti trei au autism – spctrum.
Mama mea , care locuia cu mine a murit de cancer la plamani anul trecut.
As vrea sa incep o relatie normala cu un barbat normal , am prieteni dar nun sunt capabila sa am incredere in mine si in viitorul partener.
Am nevoie de consiliere psihologica, si aveam nevoie de aceasta acum 14 ani , cand am fost la un psihiatru sa ma analizeze si atunci mi s-a spus ca am nevoie de psiholog- pentru a rezolva problemele cauzate de traumele copilariei.
Va multumesc

Cred ca nu psihologul sau psihiatrul rezolva aceste traume, ci PSIHOTERAPEUTUL. Insa pentru psihoterapie este nevoie de o relatie fatza in fatza. Consilierea pe Skype te poate ajuta sa te orientezi, insa nu rezolva problemele mai profunde pentru care e nevoie de psihoterapeut. Pot sa iti ofer gratuit o discutie pe Skype, (ID-ul meu este INVINGEMSTRESUL) care sa te ajute sa te orientezi catre psihoterapeutul potrivit din zona ta. (Asta daca esti in Europa sau SUA).
 1
Bună ziua, într-adevăr dacă începeati o terapie cu 14 ani lucrurile ar fi fost diferite în viata dumneavoastră. Aveti nevoie de un psihoterapeut, cu siguranță, și intuiția legata de faptul ca probleme pornesc din copilărie este corecta. Terapia la distanță câștiga din ce în ce mai mult teren, și studiile sunt încurajatoare în ceea ce privește eficienta ei. Dacă nu aveți posibilitatea sa mergeți în cabinet, este o alternativa viabila. Eu lucrez online și am avut rezultate bune, similare cu cele din cabinet. Ma puteți contacta în privat la popamarilena@yahoo.com si putem stabili o discuție despre care ar fi cea mai fezabila soluție pentru dumneavoastră. Cel mai probabil și copii dumneavoastră au nevoie de ajutor. Numai bine!
 1
Poate te ajuta si aceasta postare. Pe site gasesti si detalii despre sesiunile de psihoterapie online psihoterapiefamilie.ro/blog/esti-pregatita-pentru-casatorie-sau-despre-concesii/
Problemele mele sunt mult mai profunde….De exemplu: cand aveam 24 de ani am avut o ‘cearta’ cu prietenul.De fapt nu a fost decat faptul ca m-a dezamagit profund. Atat de profund incat corpul meu a reactionat astfel—In timpul noptii am facut o criza de hipotermie in timpul somnului(mentionez ca erau 24 celsius in camera). Cand mi-am luat temperatura era putin peste 33 de grade , simteam dureri ca un fel de sageti taieturi de cutit in tot corpul si durere musculara. M-am incalzit pe calorifer si cu sticle de apa clocotita peste tot . In urma controalelor la spitalul militar Fundeni , concluzia a fost ca numai emotiile declanseaza aceasta.De atunci mi-a fost teama de socuri emotionale , de asta am ales barbati care mi se pareau ‘ siguri’
 1
Ce inseamna oare ‘barbati siguri’ sau ‘femei sigure’. Exista asa ceva? Poate de la intrebarea asta ai putea sa pornesti in cautarile tale, Mihaela? Descrierea de mai sus aduce a atac de panica, ai mai experimentat astfel de reactii? Dr Rares Ignat – psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata
Exista, da.Sunt persoane integre care cunosc consecintele faptelor lor si care care se cunosc se accepta si se respecta pe ei insisi si pe ceilalti din jur. Nu a fost atac de panica, deoarece s-a produs in timpul somnului si din contra, corpul si-a redus activitatea si temperatura, nu le-a accelerat.
Mihaela Luca Cracana – Notiunea de persoana integra e relativa… Oamenii se pot schimba… Stiai ca in 7 ani fiecare celula din corpul tau va muri, fiind inlocuita de alta? Si ca peste 7 ani tu vei fi o persoana absolut noua? Te astepti ca si acea persoana noua sa se comporte perfect identic cu tine, cea de acum? Totul e intr-o continua schimbare, si e lipsit de sens sa negam asta. Ne schimbam vietile, partenerii, joburile, orasul sau tara in care traim…
 2
Oamenii chiar nu se schimba….ce bine ar fi daca s-ar schimba.Doar suferinta ii face mai empatici ,atata tot

4 luni am vorbit cu un baiat, insa din motive de distanta nu ne-am putut vedea si am intrerupt comunicarea. Dar acum mereu ma gandesc la el, plang in fiecare seara, pofta de mancare nu am deloc, fara pastile nu pot adormi.

Olga Gâdea

:

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Am o problema cu care ma confrunt deja de cateva luni. In luna ianuarie am facut cunostiinta cu un baiat, am vorbit 4 luni zi la zi, insa din motive de destanta nu ne-am putut vedea. Eu ma indragostisem de el. Dupa ce am intrerupt comunicarea , am inteles ca fara el mii greu , eram obisnuita mereu sa vorbesc cu el, acum deloc nu mai comunicam.Eu insa mereu ma gandesc la el, orice nu as face, oriunde nu as pleca doar la el mii gandul. Pling in fiece seara, nu mai am interes fata de nimic, nu mai doresc sa ies cu prietenii, nu pot invata adica nu ma pot concentra la nimic, pofta de mancare nu am deloc , fara pastile nu pot adormi. Pe scurt, nustiu cum sa ma calmez deja de citeva luni nici nu pot dormi, nu ma pot linisti,nu imi pot controla emotiile. Ajutat-ma va rog, spuneti-mi ce sa fac, cum sa ies din depresia aceasta ?

Botezat-Antonescu Radu Andrei

:

cu ajutorul unui psihiatru (macar o evaluare initiala) dupa care (sau in paralel) poate ar fi de dorit sa discuti cu un psihoterapeut despre ce se intampla in tine…. nu pare sa fie ceva simplu! Se poate, succes!
 2

Raluca Mihai

:

V-ar putea fi utila consultarea unui psiholog. Este posibil sa aveti mai multe sentimente si trairi neexprimate care sa cauzeze aceste stari, iar eliberarea lor poate insemna si o mai buna stare de spirit a dvs.

Psihologul Va Raspunde

:

Ajutorul onine, prin raspunsuri, nu cred ca va fi suficient pentru problema ta. Ai de invatat cum sa o gestionezi, si un simplu raspuns nu poate cuprinde totul…

Copilul din prima casatorie a sotului a inceput sa locuiasca cu mine, sotul meu si copilul nostru. Am devenit foarte nervoasa de cand am grija de ambii copii, sotul nu se prea ocupa de ei. Intre noi nu mergea extraordinar de bine nici inainte, dar acum merge si mai prost.

Olga Gâdea 6:46am Jul 17
Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Buna ziua problema mea e urmatoarea sunt casatorita de 6 ani avem un copil de 4 ani sotul a mai fost casatorit odata si in urma cu un an si jumatate si.a adus copilul din prima casatorie la noi.Intre noi nu mergea extraordinar de Bine nici inainte dar acum merge si mai prost.Locuim in afara tarii si problema e ca eu merg la scoala merg si la munca si am grija si de ambii copii el doar munceste si de copiii nu se prea ocupa. In Ultima vreme sunt foarte nervoasa nu ma pot controla plang f mult in Ultima vreme si toate acestea se revarsa asupra copilului meu ceea ce nu vreau.Ma gandesc sa ne separam dar nu stiu daca e ce.a mai buna decizie,dar nu imi doresc nici sa ajung mai rau de atat va multumesc si astept cu nerabdare raspunsul


Botezat-Antonescu Radu Andrei 7:16am Jul 17
ma gandesc ca intrebarea ar fi: sa ma separ sau nu? In acest caz nu pot decat sa va incurajez sa faceti ce credeti ca este mai bine pt Dvs. si copilul Dvs…

Clau Anki 12:19pm Jul 17
se vede ca esti asa de nerabdatoare sa primesti un raspuns incat ai omis sa formulezi intrebarea… am inteles ca mergi la scoala, la serviciu si te ocupi de doi copii; care aspect te enerveaza? cum de nu iti indrepti furia pe aspectul problematic si te descarci pe copil? De fapt, descarcarea ta inseamna incarcarea lui. Crezi ca el poate duce in spate problemele tale? sau ale cuplului? sau ale familiei? Apoi… n-am inteles ce stie sotul tau referitor la problema ta. Si daca te gandesti sa te separi si tu nu stii daca e cea mai buna decizie, crezi ca stim mai bine noi? Nici noi nu putem citi in stele daca tu vei ajunge mai rau sau mai bine. Insa tu detii multe informatii despre viata ta, informatii care pot fi factori predictivi. Pe baza lor se iau deciziile, astfel incat consecintele negative sa fie minime si riscul de a ajunge mai rau sa fie minim. Nimeni nu iti poate spune ce sa alegi faci sau sa nu faci. Din postarea ta, am impresia ca ne ceri consimtamantul de a te separa si garantia ca nu vei ajunge mai rau. Pot sa-mi imaginez ca esti foarte confuza, dar din cateva randuri insirate aici, nu reiese clar problema ta, factorii predictivi de care iti spuneam adineaori si nici circumstantele tale de viata. Daca cineva iti va da un sfat, sa stii ca el va fi congruent cu circumstantele lui de viata, care nu se vor suprapune peste ale tale. Nu vreau sa te descurajez si nici sa iti dau impresia ca te afli intr-o situatie fara scapare, sau singura in fata taifunului… ci vreau sa iti pui corect problema: psihologul este o persoana care sta in spatele tau cu un felinar care iti lumineaza calea in intunecimea unei paduri. Astfel, vazand clar cararile, TU vei sti care e cea buna. In plus vei avea si mai mult curaj sa mergi inainte, stiind ca nu esti singura. Intelegi acum de ce noi nu-ti putem da consimtamanturi sau sfaturi???

Daniel Mois 1:46pm Jul 23
Daca pomenesti de separare, e evident ca vrei sa o faci… insa iti lipseste curajul sa discuti cu sotul… Solutia unei decizii corecte se intrevede numai dupa un DIALOG. Decizia ta se va lua in functie de cum se comporta el, si cum reusiti VOI sa comunicati.

Am aproape 19 ani si sunt o persoana foarte superficiala la capitolul ”iubire”, impun criterii, fac selectii, am rezerve, nu ma atasez niciodata, ma plictisesc ingrozitor de repede.

Olga Gâdea

:

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Am aproape 19 ani, de când mă ştiu am fost o persoană foarte superficială când ajungeam la capitolul ”iubire”, impuneam criterii, făceam selecţii, aveam rezerve, nu reuşeam să mă ataşez niciodată în adevăratul sens al cuvântului, mă plictisesc îngrozitor de repede de o persoană dacă nu aduce ceva nou. Acum un an am întâlnit un bărbat, are 23 de ani în prezent, era genul de mascul alfa, dur, tatuat, spontan, mă stimula intelectual, exact cum mă atrăgea pe mine. A plecat din ţară, ne-am distanţat, a revenit şi ne-am întâlnit, nimic special, acelaşi om pe care îl ştiam, care a făcut greşeala să încerce să mă simt inferioară, nu am avansat. Apoi am avut o relaţie de 6 luni cu un băiat mai mic ca mine, lucru pe care îl detestam zilnic, fapt pentru care continuam să vorbesc ocazional cu cel de 23, erau total diferiţi. În mintea mea cel de 23 era bărbatul vieţii mele, ne atrăgeam ca doi magneţi, ar fi făcut absolut orice pentru mine iar eu mă simţeam atât de mândră şi importantă. Acum eu o să plec la facultate, un impuls de moment m-a făcut să merg să mă întâlnesc cu el pe post de prieteni, după 6 luni în care nu ne-am văzut, a fost ca şi când m-am întors cu un an în urmă, acelaşi loc, aceiaşi ochi. Am povestit multe, lua substanţe aiurea, intrase în probleme. Într-o dimineaţă pe la 5, sub influenţa substanţelor m-a sunat şi mă implora să ne împăcăm, că sunt tot ce îşi doreşte, că renunţă la absolut tot şi vine cu mine la Iaşi doar să i-o cer, am rămas mască, nu realizam cum cineva poate iubi cu atâta intensitate, cum mă poate iubi pe mine după atât timp în care eu am fost cu altcineva.. am refuzat. Îmi e groază de ideea de a locui împreună, vreau libertate, vreau adrenalină, şi totuşi simţeam că e bărbatul vieţii mele şi o groază la gândul că îl pierd. A doua zi ne-am împăcat, a vorbit cu toţi din anturajul lui că se lasă de substanţele alea pentru mine, şi aşa a făcut, a trecut peste dependenţa lui, şi-a rezolvat problemele, a schimbat numărul de telefon să nu poată fi găsit, a schimbat tot, şi-a dorit să înceapă o viaţă nouă cu mine. Astăzi ne-am întâlnit.. şi paradox total.. nu am simţit absolut nimic. Cum îţi poate crea mintea un aşa joc masochist? Să crezi că e absolut tot ce contează când ai impresia că îl pierzi iar când îl ai în faţa ta şi e sigur al tău să nu însemne nimic? Încerc că mă înţeleg dar nu reuşesc.. nu pot înţelege cum funcţionez, nu pot înţelege cum pot să am în faţa ochilor bărbatul care m-a atras constant timp de un an, care mă stimula psihic, care ar fi renunţat la mama lui pentru aş face o familie cu mine iar pe mine să mă lase rece. Sunt îngrozită de mine, de faptul că am o inimă care nu simte, ci doar o minte care creează ideea de afecţiune, o minte masochistă. Cum să-mi fi jucat mintea aşa festă?
Cum să întâlnesc un om care a făcut tot timpul sacrificii pentru mine iar eu să nu simt nimic? Mă simt vinovată şi nu reuşesc să mă înţeleg..

Caius Ionescu

:

Ma gandesc ca un “mascul alfa” cum ii zici tu nu isi doreste o familie, cel putin la prima vedere. Oamenii nu stiu intotdeauna ce isi doresc. Poate te-a speriat ideea de relatie serioasa? Sa ne dam seama ce ne dorim de fapt poate fi un proces lung si anevoios. Dar poate pentru tine asta poate fi un inceput in a descoperi ce iti doresti de fapt.
 1

Raluca Mihai

:

Poate fi vorba despre atractia lucrurlui pe care nu il poti avea. Daca iti doresti sa te cunosti mai bine si sa te descoperi (asumandu-ti riscul de a nu-ti placea mereu ce vei afla despre tine), poti apela la un psiholog pentru sedinte individuale sau la un grup de dezvoltare personala.
 1

Am 15 ani si sufar mult dupa un baiat de 13 ani. Mai e si o fata care apare in relatia noastra, se crede buna in toate, dar ma copiaza. Nu am incredere in mine, o consider mai buna, cu toate ca la scoala am note mai mari. Mai am si niste surori mai mici care ma mananca de zile si niste parinti insuportabili. Imi vine sa ma tai pe maini si sa iau pastile.

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna am 15 ani si de cateva zile se intampla ceva ciudat sufăr mult dupa un băiat de 13 ani cu, care m-am cunoscut acum cateva saptamani mai bine dar ca prieteni suntem de 5 ani. INFine nu sta treaba doar asa asta e doar o problema ca sufăr dar mai am si o fata care apare in relatia noastra fata e colega mea de şcoala cu care nu ma inteleg prea bine mai deloc se crede buna in toate dar ea ma copiaza pe mine dar totusi nu am incredere in mine.. tot o consider mai buna cu toate ca la şcoala am note mai mari si sunt inaintea ei si arat mai bine ceva ma face sa cred ca e mai buna dar nu stiu ce … mai am si niste surori mai mici care ma mananca de zile si nu mai pot si niste parinti insuportabili de iubit m-am despărţit acum cateva saptamani….. si faza e ca sunt multe la mijloc.. si nu mai suport chiar nu mai pot de asta si in ultimul timp mi se intampla chestii de exemplu uit amintiri imi vine sa ma tai pe la mâini imi vine sa iau pastile plang.. nu stiu ce e cu mine…nu mai pot lupta… nu mai pot… :-( (( nu stiu ce sa mai fac.. :-/ va multumesc de raspunsuri si îndrumări. Sunt demoralizata complet.

ia-ti un moment sa te linistesti si spune-le parintilor tai ca ai nevoie sa stai de vorba cu un psiholog pt ca treci printr-o perioada mai dificila si ai nevoie de sustinere si indrumare profesionista. Se poate, succes!
Imi imaginez ca traversezi un moment incarcat din viata ta, iar in astfel de momente tuturor ne prinde bine un sprijin. Cineva cu care sa putem vorbi deschis despre tot ce traim, simtim, ne dorim etc. In cazul in care crezi ca nu ai o astfel de persoana langa tine (o prietena, parintii sau o alta ruda), ai putea apela la psihologul scolar. Uneori, chiar si simplul fapt de a vorbi despre viata sentimentele tale si de a te simti ascultat poate conta enorm!
 1

Prietena mea mi-a spus ca vrea sa se desparta de mine pe motiv ca nu corespund cerintelor ei: rationament, logica, masculinitate, copilarism. Nu ne-am inceput viata sexuala, iar daca discut cu ea pe seama acestui subiect, imi spune ca doar pe mine ma poate dori.

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna ziua! Sunt in relatie de 9 luni de zile cu o fata de varsta apropiata cu a mea.De aproximativ 1 luna jumatate este plecata in Anglia unde va mai sta 2 luni jumatate.Zilele trecute mi-a spus ca vrea sa se desparta de mine pe motiv ca nu corespund cerintelor ei : rationament , logica, masculinitate, copilarism ( cat timp a fost cu mine in Romania nu a spus nimic despre ele – ci le-a acceptat asa cum erau). I-am spus ca pot incerca sa le schimb dar nu vrea sa auda nicicum de asa ceva , nu doreste sa ma schimb , imi spune ca nu ma mai vrea, nici nu doreste sa discutam despre asa ceva, de fiecare data inchide subiectul si se supara..Tot imi spune ca nu mai vorbeste cu mine pana se intoarce inapoi in Romania dar de fiecare data cand ii scriu ea vorbeste cu mine.A spus ca nu mai doreste nimic de la mine nici cand se intoarce.Amandoi nu ne-am inceput viata sexuala,dar daca discut cu ea pe seama acestui subiect, imi spune ca doar pe mine ma poate dori si ca ar vrea sa facem dragoste.Am impresia ca isi neaga sentimentele de dragoste ce le are fata de mine.Ce sfaturi imi dati in acest caz?imi spune ca nu mai doreste nimic de la mine dar eu cred ca inca ma iubeste doar ca vrea sa fie detasata de mine cat timp e pe acolo ( e de felul ei mai libertina dar in limita responsabilitatii).Eu vreau sa o recuceresc dar ea nu vrea sa se lase nicicum.Astept cu mare interes solutii din partea dumneavoastra.Va multumesc frumos!

Este posibil ca ceea ce presupuneti dvs sa fie adevarat, sau este posibil sa va fie greu sa acceptati adevarul si atunci sa cautati explicatii de genul, sau alte variante posibile… Eu m-as intreba, ce anume va determina sa cautati astfel de explicatii? Cu alte cuvinte, ce va face sa credeti ca va minte si nu ca va spune adevarul? O relatie ar trebui sa fie bazata pe sinceritate, mai ales cand vine vorba despre lucruri atat de importante precum ce simtim unul fata de altul si viitorul relatiei noastre. Acestea fiind spuse, cum ati caracteriza relatia dvs?
ma gandesc ca este posibil ca prin atitudinea afisata ea sa iti ‘testeze’ loialitatea… poate exista in ea si dorinta de a nu te pierde? Incearca sa discutati despre aceste subiecte… daca se poate. In rest, rabdare… distanta este o problema in relatii. Succes! ;)

Insotitor la scoala – Bucuresti

Caut insotitor la scoala pentru baiat de 7 ani cu dificultati de socializare si intarziere in dezvolarea comunicarii spontane. Scoala se afla in zona Piata Alba Iulia (Bucuresti), program 9-15/16. Pentru mai multe detalii si CV-uri: artc208@gmail.com.

Caut pentru angajare/colaborare consilieri psihologici/psihoterapeuti cu experienta practica si portofoliu de clienti activ – Bucuresti

Clinica de servicii psihologice People Develop Center cauta pentru angajare/colaborare part time sau full time psihoterapeut sau consilieri psihologici cu atestate de libera practica eliberate de Colegiu si portofoliu de clienti activ. Cei interesati va rog sa trimiteti CV-ul pe adresa: office@peopledevelop.ro

Ofer spre inchiriere cabinet pentru psihoterapie sau consiliere psihologica – Bucuresti

Ofer spre inchiriere cabinet pentru consiliere psihologica sau psihoterapie copii, adolescenti sau adulti. Tariful este de 20 lei/ora sau 50lei/zi. Oferta este valabila in perioada 5 august-5 septembrie 2015.
Cei interesati ma pot contacta la tel: 0724.813.112

Imi trosneste un umar odata cu fiecare rotatie interna, externa, abductie, aductie, ridicare de brat, fiecare trosnitura fiind insotita de durere.

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna ziua!Am 21 de ani si de 2 zile, imi trosneste umarul drept odata cu fiecare rotatie interna, externa, abductie ,adductie, ridicare de brat, fiecarele trosnitura fiind insotita de durere. In momentul in care umarul este in repaus, nu simt nicio durere. Simptomele au inceput intr-o dimineata, brusc, fara sa fac nimic iesit din comun. Doar cu o zi inainte, am carat un rucsac, am tras de o valiza si am facut curatenie prin casa, dar nimic din ce nu mai facusem de obicei. Desi sunt studenta la medicina, nu stiu ce diagnostic as putea sa-mi pun, mi se pare neobisnuit ce mi se intampla dat fiind faptul ca repet, nu am facut nimic din ce nu mai facusem de obicei. Multumesc anticipat!

Intrebarea mea este cine te impiedica sa iti faci niste investgatii suplimentare la medic? Studentii la medicina, si chiar medicii, sunt tot fiinte umane, si sunt si ei potentiali pacienti… :)
de acord… tocmai pt ca esti studenta la medicina ar trebui sa stii ca este nevoie de ‘ochiul si mana’ specialistul ;) . La Multi Ani!
 1
Probabil contractii ale zonei scapulohumerale. Mergeti la masaj terapeutic. :)
Loading
consiliere psihologica gratuita