Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua
Pe 1 Mai 2016 am decis sa renunt la afacerea pe care am dezvoltat-o timp de 9 ani, si careia mi-am dedicat o mare parte din timpul si energia mea. Am fost sustinut de sotie in luarea acestei decizii, ea fiind la inceput foarte incantata de ideea ca voi fi mai linistit. dar sa incepem cu inceputul.
Suntem casatoriti de 10 ani, ne cunoastem de 12. Eu aveam 26 de ani si ea 20 cand ne-am casatorit. Cand ne-am cunoscut a fost pentru mine ca o revelatie, avea tot ce aveam venoie de la o femeie, era afectuoasa, deschisa, exuberanta, vesela, avea o inocenta debordanta, era o femeie “pe sufletul meu”. Dupa ce ne-am casatorit, ea era studenta in anul 1 si s-a angajat ca si consultant PR, iar eu m-am apucat de un service auto. Ca orice inceput, afacerea a demarat destul de greu, cu multa munca, bataie de cap, nopti nedormite. Ea nu mi-a reprosat niciodata ca stau tarziu, ca vorbesc doar despre ce fac eu, dimpotriva, parea incantata ca ma descurc. Am neglijat mult relatia de familie, pe primul loc fiind job-ul, si eram bucuros ca “ma lasa in pace sa-mi fac treaba”.Nu am lipsit din viata ei, mi-am facut datoria de sot tot timpul, totu fiind asigurat, locuinta, masina ei, concedii exotice anual. Dupa 4 ani de casnicie am decis sa facem un copil. Sarcina a fost una foarte grea, cu stari de voma permanente si nopti nedormite. Dupa ce s-a nascut fetita, sotia a trecut printr-o depresie crunta, imi spunea ca vrea sa se arunce de la balcon. Copilul a fost foarte agitat, a plans tot timpul, iar pana la varsta de 2 ani nu a dormit mai mult de 2 ore legate. A fost foarte greu pentru sotie, si o inteleg cand imi spune ca nu mai vrea copii, ca ea nu e facuta sa creasca copii. Eu am ajutat-o cat am putut, dar nu cat ar fi avut nevoie ea la acel moment.Parintii nostri nu ne-au ajutat asa ca am fost nevoiti sa angajam o buna, desi sotia era in concediu de maternitate. Dupa ce fetita a implinit 2 ani am dormit eu cu ea, sa o las pe sotie sa se odihneasca. I-a trebuit 1 an de dormit singura sa isi revina cu somnul.La 3 ani fetita a mers la gradinita, eu mergeam la servici si ea simtea nevoia sa faca ceva. Nu mai putea sta in casa ( e genul care tot timpul trebuie sa aiba ocupatie) Am discutat si am hotarat sa-si faca propria afacere – o casa de expeditie pentru transporturi
internationale. Am sprijinit-o material si profesional cu toate cunostintele mele in domeniu, dar nu ii placea. O simteam dimineata ca nu doreste sa o ia de la inceput. Era o rutina ce o obosea, mai ales ca lucra de acasa. Dupa aproape 10 luni, s-a ivit un post de manager resurse umane la o firma ce facea leasing de personal pentru hipermarketuri. Initial nu a vrut sa aplice, motivand ca e un mediu conflictual, stresant. Eu am insintat si am incurajat-o, motivandu-i ca e un mediu dinamic, ce implica contacte cu multe persoane, si in cele din urma s-a angajat. S-a descurcat de minune chiar din prima luna, fiind repede remarcata. Acum are 2 ani decand lucreaza aici si pare foarte multumita. Pleca dimineata la 8 se intoarce la 16. Vorbeste tot timpul la telefon, Cand nu vorbeste la telefon tasteaza pe Facebook sau messenger.
Pana in mai, cand am inchis afacerea, nu am avut timp sa observ lucrurile marunte ce acum ma obsedeaza. Prima luna a fost cum a mai fost dar din iunie lucrurile numai merg in directia buna. Mi-a reprosat ca o sun prea des, si ca o intreb”unde esti?”. Mi-a repsosat ca o sufoc cu mesaje si ca o indepartez cu felul acesta de a fi. Avand foarte mult timp liber am decis sa ma implic total in cresterea copilului, in activitatile ei scolare si extrascolare. M-am apucat de gatit, de facut curatenie in casa si alte lucururi casnice ce ma tin ocupat(sau cel putin temporar). Nu pot insa sa accept schimbarile din viata de cuplu si dorinta ei de desasare. Am inceput sa fiu atent la micile detalii de genul: parola la telefon, zambete pe sub mustata in timp ce tasteeaza (in principiu pe facebook),stergera istoricului browsereului, si am incercat sa aflu ce si cum. Initial am intrebat-o direct daca ceva nu e in regula, dar din prisma jobului pe care il are am primit doar raspunsuri evazive. Am uitat sa va spun ca frecventeaza sala de forta de 4 ani si se antreneaza cu greutati. Anul trecut s-a apucat de kick-boxing. Petrece zilnic 3 ore la sala (in principiu seara orele 19-22). Deci cand nu e la servici, vorbeste la telefon sau sta pe facebook, si reara e la sala.I-am spus ca intre noi lucrurile nu mai sunt la fel, simt asta si ca vreau sa facem ceva in sensul asta. I-am spus ca nu ma mai simt iubit, dar nu am primit un raspuns concret in sensul asta. Am inceput sa scotocesc, si am vazut ca urmareste intens pe Facebook un antrenor de fitness. I-am spus ca am observat, nu a negat, mi-a spus ca daca ma deranjeaza isi va dezactiva contul de Facebook, dar nu a facut-o. Petrece foarte mult timp pe smartphonul ei. Incerc sa vorbesc cu ea, i-am spus ca ma deranjeaza, i-am spus ca incerc sa compensez lipsa mea de casa de acu’ cativa ani, dar imi spune ca e cam tarziu. A evenit o femeie insensibila, rece, pragmatica si parca de neclintit. I-am spus ca sunt nefericit. I-am spus ca asi dori sa petrecem ma mult timp de calitate impreuna(nu sa ne uitam la un film), timp de calitate in care sa simt ca suntem conectati. Ea imi raspunde ca eu am prea mult timp liber si ca mi-am prospus sa ii fac viata amara. Incrc sa ma abtin sa o sun, sa ii scriu. mi-a spus ca cu cat insisit mai mult cu atat o indepartez mai mult. Mi-a spus sa nu o sufoc, sa-i dau spatiu, si ea va veni ea spre mine. Am incercat si acest lucru, dar simt doar ca ne departam si atat. Intr-o iesire ce am avut-o vara asta cu niste prieteni, s-a deschis o discutie legata de “menage a trois”, iar cand ne-am intors acasa m-a intrebat ce parere am. Si de parca nu era destul ceea ce aveam in suflet, zbuciumul meu s-a intensificat. Saptamana trecuta a fost plecata 2 zile la un team building. Am vorbit la telefon, totul a fost ok. Cand a venit acasa m-am uitat in laptopul ei in browser si am vazut ca seara a cautat si vizionat o serie de filmulete de gen “sex in grup”. Nu i-am spus, nici nu intentionez
pentru ca dicutiile pe care le avem nu sunt constructive. nu face decat sa se enerveze. Nu simt ca face nimic in ideea de a inbunatati relatia sau de a tine cont de ceea ce asi vrea eu. Mai mult de atat “cand facem dragoste” imi spune “lasa pupaceala, nu ma mai saruta atat, doar tragemi-o tare”.
Nu stiu ce si cum sa fac. I-am spus ca simt ca lucrurile nu sunt in regula, dar nu am nici un feedback de la ea. Pe de alta parte imi zice ca mai avem cel putin 40 de ani de trait impreuna si spera sa-mi revin sa nu fie ca ultimul an. Imi spune ca ea se vede la batranete tot cu mine. Nu stiu ce sa fac. Sunt convins ca o mare parte din problema este la mine, dar si ea s-a schimbat atat de mult… Nu stiu de unde sa pornesc. Nu stiu cum sa procedez. Nu stiu ce sa fac s-o recastig… sau poate ca e a mea doar ca “altfel”. Ma puteti ajuta cu un sfat?

Pare ca sunteti in contratimp si de aici pornesc discutiile. Dn cate ati scris s-au intamplat multe lucruri despre care probabil nu ati discutat la timp.Va recomand consiliere de cuplu sau daca sotia nu doreste sa participe, terapie individuala pentru dvs.

Buna ziua. Parerea mea este ca ar trebui sa incepeti o consiliere de cuplu sau, daca nu functioneaza acest lucru, cate o terapie individuala fiecare. Eu consider ca doar asa va veti putea pastra casnicia fericita.
Cu stima, psih. Tiberiu Seeberger

Sa inteleg ca din luna mai 2016, sotia este singura care aduce venitul financiar in casa? Daca este asa, poate fi un fel de schimb de roluri in cuplu, ea a preluat rolul de barbat, iar dvs rolul de femeia , ceea ce, dupa parerea mea, poate intr-adevar sa aduca proleme oricarui cuplu , Poate de aici ar fi nevoie sa refaceti gandirea si proiectele pentru viitor, Va las un video pe care sa il vizionati cand aveti timp, si care poate sa va raspunda sau sa gasiti un raspuns la situatia Dvs. Succes! https://www.youtube.com/watch?v=1bq12ZuIcV4

Toate schimbarile din viata de cuplu au determinat si schimbarea prioritatilor pt fiecare .Sunteti intr-un moment in care ar fi nevoie sa va ,, reconectati”,sa va redescoperiti , sa va faceti noi planuri de cuplu.Sustin parerea colegilor pt o terapie de cuplu, deoarece din descrietea d-voastra inteleg ca s-au acumulat niste frustrari si tensiuni de ambele parti.Va recomand cartea ,,Este timpul pt o casnicie mai buna” de Jon Carlson. Succes!