Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua. Sunt impreuna cu sotul meu de 10 ani (casatoriti de 6 ani). De-a lungul timpului au fost chestii marunte intre noi pe care eu le am acumulat in mine si m au afectat. El nu a dorit sa vomunicam,sa incercam sa rezolvam problemele noastre. De fiecare data cand ne certam, eu l am obisnuit sa ma duc la el sa cersesc impacarea. In toti anii astia am tras ca nebuna in relatia asta,primind raceala,nervi,tot timpul se rastea pe mine. El intotdeauna a fost foarte atasat de prietenii lui si pentru ei tot timpul m am simtit data la o parte. Eu l am iybit nebubeste si niciodata nu mi a trecut prin cap ca osa ajungem in situatia de fata. Pe data de 1 mai ne am certat ca de obicei, lucruri marunte dar s a rupt ceva. Pentru prima data in 10 ani de zile,am avut taria sa nu ma mai duc sa ma impac cu el. Sa il las sa vad ce face. El nevenind la mine, ignorandu ma ca de obicei, m am refugiat intr o lume virtuala,hotarata sa nu ma mai impac cu sotul meu. Pe data de 18 mai am cunoscut pe internet un baiat,arab,cu care am vorbit neincetat pana alaltaieri,zi si noapte, prin mesaje si video, si m am indragostit foarte tare de el,cu toate ca el nu are nici o treaba cu mine, ii place sa fim impreuna pe net, sa vorbim si sa ne vedem. Toata saptamana trecuta sotul meu a fost internat, i am cerut sa ma ia cu el,cu toate ca eram certati, si nu a vrut sa ma aibe alaturi. Asta m a afectat iar. Exact la greu eu nu am putut sa ii fiu alaturi. Cat timp a stat in spital am vorbit cu el prin mesaje. Fiind singur acolo, a stat linistit si a avut timp sa se gandeasca la tot. Si a dat seama de absolut toate greselile pe care le a facut fata de mine si ca a fost prost ca a profitat de iubirea enorma pe care i am purtat o,el fiind sigur ca nu o sa ma piarda niciodata. Prin mesaje i am marturisit ca vorbesc cu altcineva pe internet,cu gandul ca el nu ar putea sa ma ierte vreodata,si in acest fel chiar daca ma rugam de el, tot nu ne am fi impacat.Vinerea trecuta,a acceptat sa il vizitez la spital. Am vorbit cu el, si eram hotarata sa pun capat,cu toate ca el ma iertase ca vorbeam cu alt baiat pe net si imi spunea mereu ca este alt om,ca s a schimbat. Inainte sa plec de la spital a inceput sa planga fara oprire,reactie la care nu m am asteptat,spunand ca nu poate accepta gandul ca nu o sa mai fim impreuna. Dupa ce am plecat de la spital,ravasita de reactia lui, am cerut sfatul baiatului cu care virbesc pe internet. El m a sfatuit sa ii mai dau o sansa daca el ma iubeste,sa incercerc sa imi salvez casnicia. Atunci i am trimis un mesaj sotului meu prin care i am spus ca vom incerca sa o luam de la capat. Luni a venit acasa,nu am putut sa il iau in brate, sa il sarut. L am simtit ca pe un strain,sentimentele mele au disparut.tot timpul gandul meu sta la celalalt baiat,simt un gol in stomac de cand nu mai borbesc cu el.imi este frica sa renunt la sotul meu gandindu ma ca poate peste un timp voi regreta enorm. Dar gandul meu sta numai la celalalt baiat,tot timpul imi vine sa iau telefonul si sa il caut,dar ma controlez din cauza sotului meu.de luni tot incercam sa salvam casnicia, este joi astazi si eu sunt la fel de rece cu el. Nu mai simt nimic cand ma atinge,cand ma saruta, dar si el cat sa mai reziste sa ma astepte?i am cerut sa aibe rabdare cu mine sa imi revin, si are,este un sot exemplu acum,face absolut tot ce eu i am cerut de a lungul timpului si nu a facut, si asta ma oftica si ma consuma foarte mult pentru ca este prea tarziu. Ma vrea inapoi,sa fim ca inainte,dar eu acum nu mai sunt ca inainte, m am schimbat. Am fost vulnerabila si m am indragostit de un strain si nu stiu ce sa aleg: sa merg mai departe cu sotul meu de dragul lui si a anilor impreuna,chiar daca nu mai simt la fel sau sa raman intr o lume virtuala in care sunt fericita(ciudat) si linistita? Am nevoie de un sfat urgent. Multumesc

o lume virtuala este doar atat… virtuala. Nici o saptamana nu stiu daca este suficient timp pt o asemenea schimbare personala… poate puteti acorda mai mult timp, sa zicem cateva luni? Binenteles, daca simtiti nevoia, discutati cu un psihoterapeut. Succes!

Acea persoana cu care discutati pe internet pare ca v-a dat un sfat bun-pentru viata reala. Incercati sa va salvati relatia-daca se mai poate. Nu puteti evita la nesfarsit lucrurile care se intampla in realitate, doar le amanati si astfel pierdeti timp. Discutati cu sotul dvs si apelati la terapie de cuplu.

Daca vrei sa te desparti, sa faci o pauza, sa-ti iei o perioada de gandire in care sa-ti clarifici sentimentele, fa-o. Dar nu pentru relatia virtuala, ci pentru tine, pentru a trai conform cu ceea ce simti.

Nu se merita sa va stricati casnicia pentru altcineva . Daca ati obosit sa fiti intr-o relatie este una iar sa schimbati relatia pe care o aveti pentru o alta relatie este cu totul altceva . In plus nu va veti intelege niciodata cu o persoana de alta nationalitate si cu o alta cultura . Vor fii mereu bariere intre voi . V-as sfatui sa cititi pe net povestile romancelor casatorite cu arabi. Eu sunt o romanca casatorita cu un arab dar eu sunt doar exceptia care confirma regula

Din ceea ce povestesti ati jucat un fel de ping-pong in relatia voastra ( care pe care ) fiecare folosind niste ,, arme" si ati cautat sa va pedepsiti unul pe altul . Parerea mea ca ai de ales intre a vrea sa te razboiesti in continuare sau a invata sa cooperezi in relatia cu sotul. Intr-o terapie de cuplu puteti invata cooperarea si calea spre linistea sufleteasca! Mult succes!

Mi se pare ca inca esti furioasa pe sotul tau. Acum ca in sfarsit iti acorda atentia pe care o tanjeai si pe care ai gasit-o la prietenul virtual, poate iti e teama sa-ti schimbi comportamentul ca nu cumva sa ajungi in situatia de unde ai plecat (el te ia de-a gata, sigur ca vei ramane mereu langa el si tu mereu facand primul pas spre impacare). Ai rabdare cu tine insati si reaminteste-ti de ce te-ai indragostit, viseaza cu ochii deschisi cum e sa te indragostesti iar de el, cu se comporta acea sotie care il iubeste, poate te vei redescoperi. Dar mai mentionezi tu acolo un aspect care ma duce cu gandul ca poate ai si tu nevoie de prietenii tai, de o viata a ta care nu il implica mereu. Spui ca e foarte atasat de prietenii lui. Asta nu e rau si poate ai si tu nevoie sa investesti in aceeasi directie. Te face mai sexy, mai stapana pe tine, mai atragatoare. Multi dintre noi facem greseala sa cerem de la parteneri sa ne fie TOT: si iubit, si prieten cel mai bun, si terapeut si parinte cateodata si si si! Astfel de asteptari nu pot duce decat la dezamagiri.

Imi pare interesant ca l-ai dorit pe sotul tau, luptand mult si din greu, insa doar atunci cand te ignora. La fel imi pare relatia virtuala: ti-ai facut si o obisnuinta din a comunica virtual cu acest baiat, iar dezobisnuirea doare, de acolo "golul". Ma intreb oare nu cumva il doresti atat pe acest om pentru ca relatia e oarecum imposibila sa se materializeze in mediu real, virtuala si la distanta cum e acum? Nu-ti seamana cele doua situatii? Oare daca ai avea arabul in timpi reali, in locul sotului crezi ca ai rezolva golul acela? Incearca cu sotul o terapie de cuplu, da sanse omului pentru ca tot ce faci acum, fara sa constientizezi, e sa "lupti" sa readuci agresorul in sotul acesta nou. Si probabil vei reusi pana la urma ca drumul umblat e usor de regasit. De unde atata autosabotare pe tine?

Vorbiti de o cultura in care Sababul e sabab iar legaturile in afara casatoriei aspru sanctionate de societate deci inclusiv familie si rude. Bine ar fi daca va-ti separa viata de cultura de consum gen: printul desertului, clona, suleiman magnificul, etc. Personal gandesc ca v-ati refugiat pentru a umple golul din suflet, intr-o lume virtuala, investind in a valoriza relatia cu altcineva, fara a tine cont de contextul real in care fiecare dintre dumneavoastra traeste. Evident pot exista exceptii insa au vad romance ce-si duc si aduc copilul la gradi foarte abatute chiar deprimate, maritate cu arabi si locuind aici. nic nu vreaqu sa-mi imaginez cum ar fi daca ar locui dincolo. Unele s-au ingrasat excesiv, psihologig este de inteles de ce, dar asta este considerat un lucru bun in cultura orientala, caci o femeie este cu atat mai "coes" sau "ctir coes" cu cat este mai plinuta. Cu siguranta Cris Tina traind intr-un asemenea context stie ce va spune, pt ca a cautat cu siguranta relationarea cu femei de aceiasi nationalitate aflate in aceiasi situatie si a tras la randul ei niste concluzii. Daca v-ar vorbi un psiholog despte impactul integrarii in alte cutume sociale, educatie, cultura, religie si modele de relationare intrafamiliale ati fi tentata sa nu credeti, deoarece v-ar narui modelul imaginativ construit ca mecanism de aparare fata de realitatea care va dezamagea. Insasi faptul ca acel barabat va sfatueste sa va refaceti relatia tradeaza pentru cei ce privesc problema din afara, modul sau de a vedea lucrurile si indirect s-ar putea sa "dati vrabia din mana …" Despre renumele romancelor in lumea lor sau cel putin a sirienilor nu doresc sa va vorbesc desi cunosc inca de acum 30 de ani cauzele. Chiar si fara asta, doar cei saraci si care nu-si pot permite o sotie, ar valoriza relatia cu o femeie de alta nationjalitate, dar nu va potate nimeni garanta puterea influenteia familiei si a societatii daca v-ati intoarce sa traiti intr-o tara musulmana, iar daca v-ati ales si cu niste copilasii dragalasi cam greu de refuzat si de facut pe independenta… (Pe vreamea raposatului, veneau sa-si recupereze banii impumutati cu dobanda si cu celalata 1/2 de fotografie drept dovada ca el este persoana ce trebuie sa-i primeasca, avand ascuns pistolul in masina cu care treceau granita, fara sa se sinchiseasca de mult temuta politie romana… iar a avea urmasi este la fel de important datorita receptelor religioase ce valorizeaza acest aspect. ) Iata, am primit un like chiar de la CrisTina….

Gandurile au puterea pe care tu le-o dai.In gand putem trai orice credem si modificam rapid.In realitate traim mult mai consistent.

Eu sunt sotul …. fostul …. a ales sa iubeasca un strain …. am divortat intre timp. Am plecat din tara singur in lume si a ales sa ramana in tara. Nu mai pastram legatura. Am luptat 4 luni sa refac familia. Nu am reusit nici macar in ziua decolarii. PACAT !!! Va multumesc tuturor pentru sfaturile ce le-ati oferit. Pacat ca nu au fost citite si de persoana ce a scris povestea noastra. Multumesc !