Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua.Nu stiu daca ma poate intelege cineva dar nici eu nu stiu cum sa mai fac fata situatiei sa nu o iau razna.Am 26 de ani si sunt impreuna cu sotul meu de la varsta de 15 ani/avem 2 copii impreuna si pana intr-un punct am crezut ca am o viata perfecta plina de iubire si armonie.Majoritatea timpului am fost plecati in strainatate iar cand ne-am intors ne-am luat o locuinta .Din 2013 viata imi arata o alta fatza a ei una neagra///sotul meu a inceput sa lipseasca de acasa cat mai des inclusiv noptile pe diverse motive de munca,prieteni….chiar daca simteam ca ceva se intampla ma facea sa cred ca gresesc.In dec 2013 am nascut al doilea copil si deja am vazut diferenta la cum se ingrijea de noi, de casa …aproape deloc.Prin Martie 2014 a plecat din tara iar in august 2016 soacra mea mi-a confirmat ca ma inseala cu o fosta prietena a unui var de-al lui pe atunci avand 17 ani ,domnisoara.Am crezut ca imi fuge pamantul de sub picioare am vrut sa ma arunc de la balcon pt mine era sfarsitul.Chiar daca am aflat de la surse sigure nici in ruptul capului nu vroia sa recunoasca.Doar zicea ca o sa regret si o sa-mi para rau ca m-am indoit de el.Am inghitit mii de minciuni incat nu am loc sa le povestesc ,nici eu nu stiu dc??Am fost in casa la amanta si era si el de fatza ,credeti-ma chiar daca planuisem sa tin cu el cand amplecat de acasa acolo mi sa facut mila de fiinta aia fara suflet.Am inceput sa plang si sa-l invinuiesc si sa aleaga intre noi doua.Nu a ales nimic decat a zis sa iesim sa mergem acasa m-am simtit in ultimul hal fiind si cu copii dupa mine.au avut relatie un an de zile din cate cred eu inclusiv a luato cu el de a petrecut sf pasti.iar eu plangeam acasa cu copii si ma chinuiam.A vrut sa plece spunand ca nu mai are valoare cine greseste pleaca!!Nu l-am lasat din prisma copiilor am zis sa creasca cu tatal lor.au trecut 2 ani de atunci si mi-a zis ca nu mai avea nici o legatura cu ea…in 2015 in august au inceput sa vb prin sms-uri sau daor atata am putut surprinde eu .nu le-am citit ca erau sterse dar vroiau sa-si de intalnire…M-am intalnit cu ea ca doua prietene ) sa-au acuzat reciproc ca se cauta unul pe celalalt…nu mai stiam ce sa cred…apoi m-am jicnit urat cu ea pe un site de socializare….el ieseam mereu curat din toata povestea asta doar eu eram nebuna care il acuza pe nedrept.Tot timpul era ascuns mai ales cu telefonul nu-l lasa niciodata la vedere iar daca ma uitam il apucau nervii de fiecare data cand l-am descoperit arunca cu el pe jos si urla la mine ca-l acuz degeaba.Dar am avut mereu dreptate.Am vrut sa plec de casa la mama mea in alt oras la o saptaman ma-m intors pt ca nu aveam posibilitate sa inchiriez o un ap la oras pt copii.Acum imi pare rau am fost prea lasa si m-a luat prea de fraiera.Am crezut ca nu mai are nici o treaba dar cand a luato cu el in afara i-a facut cadou un telefon ff scump pe motiv ca a vrut sa-i ia telefonul inapoi s-a intalnit cu ea…au ajuns la politie dar nu stiu prea multe detalii ca eu nu mergeam la oras fiind cu un copil mic acasa….Sa inchei mai scurt a inceput iar lipseasca de acasa noptile.cel putin odata pe saptamana.Iar eu am intrat iar intr-o depresie de imi vine sa fac multe chestii numai sa vada ca m-a facut din nou sa sufar.Stiu ca am fost si sunt prea naiva.Nu am posibilitate sa merg la un psiholog doar ma mai rog la Dumnezeu sa nu o iau razna…pt ca atata ma intreb DC??? DC EU???CU CE AM GRESIT ???SENTIMENTELE DE IUBIRE VREAU SA LE TRANSFORM IN URAAA SI NU STIU CUM???NU STIU SA FAC ???FATZA SITUATIEI.AJUTATIMAAAA!!!!

Doamna, cred ca va simtiti foarte rau: tradata, nefericita, fara nici un sprijin. Insa, exista si o raza de soare: puteti sa va reveniti din aceasta stare. Sunt 2 aspecte in situatia dvs.: pe de o parte depresia care probabil va macina pe dvs. si stima de sine subrezita, pe de alta parte sotul cu probleme lui personale. Din ce relatati pare sa tina la dvs., dar este el insusi dezechilibrat. Ideal ar fi sa urmati o terapie de cuplu. Ati pomenit de aspectul financiar: exista psihologi incepatori care preiau cazuri pro-bono. Incercati la facultatea de psihologie din orasul dvs. Acolo o sa fiti indrumata spre un incepator talentat. Nu va lasati daramata de greutati. Le puteti depasi. Succes!

Daca nu aveti posibilitatea sa mergeti la psiholog, asteptati putin, si daca se agraveaza lucrurile ajungeti la psihiatru, unde totul e gratuit.

Doamnă dragă,eu nu sunt psiholog,dar prin ce ati trecut dvs am trecut si eu, la fel si sotul meu a avut o relatie cu o prietenă de a noastra comună, nu ne certa,nu ne batea,ne aducea toti banii acasa,nu avea de gand sa plece,doar ca a vrut o aventură,se indragostise din nou. Dupa multe certuri,dupa multe minciuni,tel cu doamna,am ajuns la concluzia ca este mai bine sa nu te certi cu el,sa îi dai libertate,ptr ca tot acasa se va întoarce,sa il iei cu mâncarea lui preferat a,cu prajitura preferat a si sa discuți cu el toate nemulțumirile voastre. Noi am trecut peste acest episod,chiar daca eu am ramas cu o stare de anxietate,mi se pare ca oricine sta in preajma copilului îi va face rău,dar acum discutăm orice problema am avea,si rezolvăm împreună. Baftă multă