Sfatul terapeutului
Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebariAdreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat
Sunt mama unui adolescent de 17 ani. Comportamentul lui din ultima vreme ma ingrijoreaza. Lipseste de la scoala, nu comunica cu noi
Mesaj:Buna ziua. Sunt mama unui adolescemt de 17 ani. Comportamentul lui din ultima vreme ma ingrijoreaza. Lipseste de la scoala( clasa a XI-a), nu comica cu noi, nu stiu nimic despre prietenii lui. Am apelat la psihologul scolii, am fost impreuna la prima sedinta, iar la urmatoarea a refuzt sa mearga. Care ar fi urmatorul pas?
|
|||
|
|||
incercati sa stati ‘atlfel’ de vorba cu el… poate are nevoie sa fie ascultat… ceea ce descrieti dvs este caracteristic adolescentei, insa e bine sa fim si atenti. Va recomand sa consultati, impreuna cu sotul, un psihoterapeut de familie pentru a va informa mai bine
|
|||
|
|||
DETASAREA !, este singura dumneavoastra scapare, nimic altceva, abordarea psihologilor de calitate nu va vor rezolva problema din simplul motiv ca ei doar analizeaza subiectul dar nu il si SIMT, asa ca doar dumneavoastra si numai dumneavoastra aveti decizia finala. nu-i prea placut asa-i !Cu stima,
Dan Marin |
|||
|
|||
Un adolescent nua re nevoie de mama, are nevoie de prietena. Si cel mai usor sincer in cazul lui e sa se apropie tatal de el ca prieten, pentru ca de dumneavoastra e posibil sa ii fie rusine, sunt treburi de barbati. Nu are nevoie de cineva sa ii fie autoritar, trebuie sa va apropiati de el, sa fiti cum ar zice adolescentii “de gasca”. Doar asa se poate decshide in fata dumneavoastra. Nu trebuie sa plangeti sau sa disperati de fatacu el. Cu calm si rabdare se va deschide, fara sa insistati. Iar la psiholog va merge doar daca vrea el, nu il puteti obliga, insa ii puteti schimba parerea despre psiholog si sa ii argumentati de ce este important sa se deschida fata de cineva, ca e mama , tata, prietn de familie, o alta ruda, psiholog sau pur si simplu un adult cu capul pe umeri. Mult succes.
|
|||
|
|||
Daca piatra de temelie a educatiei, fiului dumneavoastra nu a fost decat :BANUL, atunci este doar INDRAGOSTIT,
asa ca incercarti sa abordati aceasta perspectiva din acest punt de vedere ! Toate cele bune !Cu stima, Dan Marin |
|||
|
|||
Nu tine de educatie, e pur si simplu rebeliunea adolescentina. S-a pierdut putin pe drum, toti adolescentii fac asta. Toti considera ca parintii nu au ce cauta cu nasul in treburile lor si se distanteaza chiar daca ii iubesc extraordinar de mult.
|
|||
|
|||
Cu stima,
Dan Marin |
|||
|
|||
Ca si parinte va inteleg ingrijorarea,dar nevoia de independenta este o caracteristica a adolescentei,au nevoie de asta.Important este sa se simta iubit de catre familie, sa simta incredere,sa aveti o relatie buna cu el ,sa simta ca este acceptat si cu nevoia lui de independenta.Poate va este de folos materialul acesta http://www.totuldespremame.ro/video/coltul-specialistului/michael-thompson-cum-pot-avea-copiii-nostri-succes-in-viata
|
|||
|
|||
si eu am trecut prin asta cu fiul meu,pe la 21 de ani se linisteste
|
|||
|
|||
De obicei aceste probleme apar atunci cand nu s-a stabilit pana la aceasta varsta o relatie puternica intre copii si parinti. Acestia din urma uita de multe ori ca nevoile copilului si ale tanarului nu sunt doar de natura materiala (hrana, haine, bani), ci si de natura emotionala (iubire neconditionata-”te iubesc chiar si atunci cand gresesti”, intelegere). Si un alt punct de vedere: http://www.psihologfocsani.ro/cuibul-gol-un-sindrom/
|
Copyright © 2011 - 2024 Terapeuti.ro | Toate drepturile rezervate.