Am 32 ani ,sunt casatorita de 3ani si am o fetita de 2 ani.Sotul meu are 41 ani,a fost divortat.Ne am casatorit la 2 ani dupa ce divorttase.Din prima casatorie are un copil de 13 ani,dar nu se stie daca este al sotului.Fosta locuieste in strainatate cu copilul.Motivul divortului a fost ca el a fost inselat in repetate randuri.Ambii parinti ai sotului cat si sora lui sunt la a doua casatorie.Problemele noastre sunt ca nu ne mai intelegem,ne certam foarte des,parintii lui,sora se amesteca in aceasta casatorie,poarta legatura cu prima ,ii permit sa ma jigneasca.Fosta ii trimite sotului mesaje ca l iubeste si ca l vrea inapoi,ma jigneste iar el nu are nimic de spus,imi spune doar ca nu si mai pune mintea cu ea.Parintii lui vorbesc frumos cu ea cu toate ca i au inselat fiul in mai multe randuri ,cu diversi barbati.Fosta are 10 clase,iar parintii sotului sunt oameni de la tara cu cateva clase,tatl lui fiind strungar si mama casnica.Tatal sotului are din prima casatorie un copil,o fetita pe care sotia lui,soacra mea a indepartat o denitiv ,sotul ei n a tinut niciodata legatura cu ea.Toti din familie isi cauta scuze ca trebuie sa vorbeasca si cu fosta ca sa vorbeasca cu copilul.Socrii mei imi vorbesc foarte urat,ii baga idei in cap,il obliga sa ia legatura cu copilul,cu toate ca nici colilul,nici sotul nu se trag sa si vorbeasca.I am explicat sotului ca trecutul lui nu are de ce sa mi tulbure prezentul meu.Eu in aceasta casatorie ma simt singura,nu ma simt iubita respectata,sunt data la o parte de fiecare data de sotul meu,el isi asculta parintii in tot ce l invata,ce l invata ei e sfant pt el.Mentionez ca atat eu cat si sotul avem studii superioare,si zic eu suntem oameni care avand un nivel de cultura ,ar trebui sa gasim o cale de a ne intelege,problma e ca nu gasesc in el nici un sprijin. Ma simt singura,imi doresc sa divortez,sotul meu ma scoate intotdeauna vinovata pe mine pt toate,eu cred ca nu exista dragoste.Noi ne am casatorit in 2 saptaman
i dupa ce ne am cunoscut. Ne am certat de multe ori,dar fiind un copil la mijloc am dat sanse ,dar nu se schimba,parintii,cei care l invata mereu si cu care vorbeste si se sfatuieste mereu pe ascuns sunt cei mai buni.Imi spune ca eu nu l iubesc,parintii,sora sunt cei care l iubesc,ma desconsidera.Niciodata in fata familiei lui nu mi a luat apararea ,nu m aluat de mana,n a fost apropiat ,motivul fiind ca parintii lui sunt mai seriosi si nu e normal sa stam unul langa altul.Spuneti mi daca mai e vreo sansa in aceasta casatorie, eu nu o vad si vreau sa divortez.El e copilul mamei,toate nimicurile i le poveste ei ,parca e o femeie barfitoare,nu e lucru din casa pe care sa nu l stie familia lui si fosta,care imi cunoaste toata viata.Cu toti e permisiv,mai putin cu mine,eu cred ca nu m a iubit niciodata,de altfel in ziua casatoriei mi a zis ca nu e sigur daca sa ne casatorim.Ajutati ma va rog,simt ca am ajuns la capatul puterilor ,nu mai pot suporta atatea mizerii la adresa mea.Mentionez ca el a fost primul barbat din viata mea,tot ce are el sa mi reproseze e ca nu ma inteleg cu cei din familia lui.Sa divortez sau nu,copilul aude certurile noastre. Violenta nu exista.