Sunt studenta, am 21 de ani, stau cu parintii, si am un prieten pe care ei nu prea il vor in viata mea. Am fost crescuta cu principii stricte religioase, dar acum am dreptul sa-mi aleg propria cale…

Mesaj:
Buna ziua.
Am nevoie de cateva sfaturi sau indrumari. Sunt studenta, am 21 de ani, stau cu parintii, si de 9 luni am prieten, pe care ei nu prea il vor in viata mea, nu il integreaza. Am fost crescuta cu principii stricte religioase, dar acum am dreptul sa-mi aleg propria cale din moment ce nu mai sunt un copil,ceea ce din nou ei nu stiu sa accepte. Nu au incredere in mine, daca sunt prea mult timp plecata ziua de acasa ma suna si imi spun ca nu mai am bun simt, ca toata ziua stau cu prietenul meu, si ca nu-i mai respect.. Dar nici ei nu-mi respecta libertatea de alegere, si opiniile mele. Da, nu cred ca ma pricep prea bine la comunicare, si totodata cred ca am si o anumita frica de ei. Simt ca innebunesc, sunt slaba de inger, vreau sa incep sa iau niste calmante, pentru ca nu mai fac fata presiunii. Ma simt intr-o inchisoare psihica, si fizica..
Daca aveti vreo sugestie, mi-ar fi de mare folos. Va multumesc

Decat sa iei calmante, mai bine ai merge la cateva sedinte de terapie la o persoana care iti inspira tie incredere. Poti sa le spui si parintilor despre acest lucru. Poate asa vor intelege ca dorinta lor exagerata de protectie iti produce suferinta. Dar, indiferent ca vor intelege ori ba, tu vei capata incredere in tine si vei sti sa faci fata presiunilor puse de ei.

Ei trec prin criza cuibului gol, nu-ti suporta prietenul pentru ca au impresia ca te va rapi din peisaj si le vor dezbina familia.Nu accepta o viata fara tine.Aici intervine misiunea ta, nu tocmai usoara, si anume ca este necesar sa-i inveti usor sa traiasca si fara tine.Fa-i sa inteleaga, adresandu-le politicos, faptul ca ai o varsta, si e de datoria ta sa-ti faci o viata, , dar nici pe ei nu ii vei neglija.Ai 21 de ani, e normal sa ai un prieten, si fa-i sa inteleaga ca pentru o femeie tineretea e efemera, acum este momentul experimentelor, pentru ca daca vei mai sta la pastrare, risti sa te plafonezi si sa fi naiva.Le poti spune ca te aflii intr-o etapa a vietii care trebuie infruntata, si ei daca-ti vor binele sunt datori sa te inteleaga, sa te sustina si sa te iubeasca neconditionat, dandu-ti increderea de care ai nevoie.Aici de tine depinde cum abordezi situatia, pentru ca ei saracii s-au legat de niste principii care trebuie putin slefuite de catre tine.Ei sunt ingroziti de faptul c-o sa te piarda, iar tu cu mult calm le poti inspira faptul ca desi iti faci no viata, tot fata lor ramai.Hai sa lasam calmantele, presiunile si inchisorile, si sa transformam din asta in ceva creativ care te va scoate din situatie.Crezi ca numai tu esti in situatia asta?Eu sunt sigur c-o sa reusesti pentru ca dupa felul cum scrii si explici situatia, ai resursele de-ai imblanzi si pe ei.

Oricum ai da-o, pare ca nu e bine. Daca iti asculti parintii, ei sunt fericiti si tu suferi. Daca iti asculti propria voce interioara si indraznesti sa fii fericita, ei sufera, si din aceasta cauza isi folosesc puterea pentru a te controla. Bineinteles, din motive "altruiste" (ca sa te protejeze, ca sa iti fie bine etc). Se pare ca presiunea pe care o simti vine dintr-o oarecare nevoie de a alege "ori eu/ori ei". Ei bine, parerea mea este ca poti sa le ai pe amandoua, parintii si fericirea ta nu trebuie sa se excluda reciproc. Cheia este comunicarea. Alege sa fii fericita, dar informeaza-i asupra deciziilor tale si asupra programului (spune-le macar la ce ora te intorci, ca sa nu-si faca griji). Fii ferma si calma, atunci cand le spui ca ii respecti, dar ai dreptul la propriile alegeri. La nevoie, adu-le aminte pasajul din Biblie care spune ca vine vremea ca "omul sa lase pe mama si pe tatal sau si sa traiasca cu sotul/sotia lui" Succes!

Am impresia că părinții tăi, care te-au educat strict religios, fac parte dintr-un cult neoprotestant în timp ce prietenul tău este ortodox și de aici concepțiile lor și constrângerile asuprj ta. Pe lângă faptul că te vor lângă ei, te vor și membră în cult și căsătorită cu un alt membru din cultul lor. Spune-le că Dumnezeu este dragoste și că Dragostea nu se mânie, nu caută folosul său, rabdă totul și iartă totul. Tu ai dreptul să-ți alegi singură viitorul și calea pe care vrei să-l slujești și să-l urmezi pe Hristos.

Draga mea, in orice familie exista reguli; dar regulile sunt schimbate odata cu varsta: adica, cele de la 2 ani, nu pot fi aceleasi cu cele de la 12 ani, iar cele de la 12 ani nu pot fi aceleasi cu cele de la 21 de ani. Eu iti recomand sa le ceri sa faca niste reguli "updatate", pentru ca esti in grija lor inca, studenta fiind. Din punct de vedere fiziologic si legal, esti considerata adult, dar din punct de vedere psihologic esti considerata adult emergent (adica tranzitia de la adolescenta intarziata la etapa de adult cu responsabilitati). Pentru parintii tai, esti tot un copil neputincios, care necesita indrumarea lor ferma, altfel te "pierd din mana". Eu iti propun un experiment in care, atunci cand prinzi un moment foarte pasnic si securizant, sa-i provoci la o discutie despre trecutul lor. Te poti folosi de niste fotografii din tineretea lor, pentru incalzire, ca sa intri apoi in adevaratul subiect. Astfel, poti sa-i pui mamei niste intrebari despre anumite detalii (ce varsta aveai in fotografia asta? iti placea sa te imbraci frumos? ce creme erau atunci? ce farduri erau atunci? te vopseai? ce statut aveai in grupul tau? cate prietene aveai? ce faceati impreuna? erai curtata? de cine? etc). Dupa ce ai facut o incursiune prin tineretea mamei, poti face o paralela cu vremurile noastre, cum s-au schimbat ele si cum e de dorit sa se adapteze, pentru ca tu apartii acestor vremuri. Este un pas important spre comunicarea despre care iti vorbea si colega mea Oana, mai sus. Apoi, le poti cere sa se gandeasca la niste reguli pentru aceste vremuri, pe care sa le negociati impreuna, astfel incat sa poti obtine o mai mare libertate, iar ei un mai bun control. secretul consta in a gasi echilibrul dintre libertate si control. Parintii trebuie sa aiba impresia ca au totusi un anumit control asupra ta, inca; iat tu te poti alege cu libertate ma vasta. Puteti concepe si un contract, cu clauze de ambele parti. Dar asta… doar dupa ce comunicarea dintre voi se mai dezleaga putin din lanturile in care a fost inchistata. Iti doresc mult curaj si creativitate!