Mesaj:
Buna ziua.
Ma numesc Ana Maria, am 22 de ani si o relatie de un an si jumatate.
La inceput a fost mai dificil, prietenul meu tocmai iesea dintr-o relatie de 4 ani sau mai mult. Eu am aflat acest lucru ulterior de la fosta lui prietena care il cauta foarte des. Problema era ca si el ii raspundea, din obisnuinta, spune el, ca i-a fost greu sa se rupa dintr-o data. Nu ii caut scuze, dar ea imi trimitea si mie mesaje si mi-a spus foarte multe lucruri care nu s-au dovedit a fi adevarate. El a refuzat mereu sa reia relatia cu ea. Aceste fapte au durat cateva luni, pline de promisiuni din partea lui, de discutii in trei in care el imi spunea ca nu e adevarat ce spune tipa, iar ea ca nu va renunta pana nu ne va desparti. Acest lucru m-a ambitionat…
La un moment-dat nu am mai suportat si am pus punct. El a facut tot posibilul, mi-a demonstrat ca a inteles si ca a incetat. A trecut un an de atunci.
El este o fire mai sociabila, glumeste mult, cu oricine. Din cauza mea, a oprit orice discutie cu anumite fete pe care nu le voiam in preajma lui, datorita unor discutii pe care le-am vazut.
Ei bine, problema este ca de cateva luni de zile nu a mai facut nimic, nu a mai vorbit cu nimeni care m-ar putea deranja, dar in continuare nu pot sa am incredere in el.
Mentionez ca am locut impreuna o perioada, insa acum stam in orase diferite (2 ore distanta) din cauza job-urilor.
In continuare sunt extrem de geloasa, ma deranjeaza orice face, de fapt orice nu face cum vreau eu, il suspectez de fiecare data ca vorbeste cu cineva. Nu cred ca ma inseala, de fapt sunt sigura ca nu face asta, dar tot nu sunt linistita. Imi este mereu frica.
Nu sunt genul de persoana nesigura pe ea, in general am incredere in mine, atat din punct de vedere al fizicului cat si al capacitatilor, dar in aceasta relatie nu am mai reusit sa ma stabilizez.
Il iubesc si stiu ca ma iubeste, avem planuri, dar stiu ca il disper. Uneori reactionez foarte urat, daca nu ma baga in seama cand ii reprosez ceva, incep sa plang, sa tip. S-a intamplat si sa il lovesc cand mi s-a parut ca m-ar minti.
Stiu ca nu e bine, sunt constienta ca nu e normal si vreau din tot sufletul sa am din nou incredere, atat in el cat si in mine, in primul rand si sa opresc acest fenomen oribil.

ar fi o idee sa realizezi si accepti ca nu il posedezi… nu este un obiect, o jucarie, pe care sa nu vrei sa o imparti. Gandeste-te ce fel de dragoste ai pt el… poate ceva nu ‘se pupa’ cum trebuie intre ratiune si afectivitate. Sunt convins ca ai putea clarifica situatia impreuna cu un psiholog… sau poate chiar sa mergeti impreuna la terapie de cuplu. Succes!

Increderea este un ingredient foarte important al iubirii. Gelozia nu are nimic in comun cu iubirea, ci cu lipsa de incredere. In ritmul acesta, este foarte posibil sa pierdeti aceasta relatie, mai devreme sau mai tarziu. Psihoterapia v-ar ajuta sa intelegeti de unde vine teama care sta la baza acestui comportament, tocmai fiindca sunteti "constienta ca nu e normal" si mai ales pentru ca vreti sa aveti din nou incredere in el si in dvs insiva. Cu curaj!

Ti-ai creat un obicei prost. Nu ai decat sa te dezbari de el. Asta daca vrei cu adevarat. Incetul cu incetul. Pas cu pas.

Esti o persoana cu stima de sine foarte scazuta, nu ai incredere in tine si de aici deriva si atitudinea ta acaparatoare fata de prietenul tau. Nevoia ta de control si de a il poseda in totalitate il sufoca si nu m-ar mira daca, intr-un final o sa te lase. Schimbarea trebuie sa inceapa cu tine, nu cu el.

Singura problema REALA este chiar… FRICA TA. Ai de lucru la ea. Altfel, dragostea e iluzorie, sub imperiul fricii.