Login

Întreabă psihologul online

De cand am început acest an scolar nu ma simt deloc bine, ma simt pierduta total si nu reusesc sa ma adun sub nicio forma. Înainte eram o eleva buna si am terminat clasa a 11-a cu 9.96.

Am facut pentru prima data dragoste cu prietenul meu, dupa 7 ani de cand ne cunoastem. A fost dureros, fizic vorbind si am ramas cu un gust amar, desi el s-a purtat foarte frumos. Simt ca am gresit fiind atat de intima cu el.

Sunt o mama singura in varsta de 41 de ani, divortata de 15 ani. Nu mi-am refacut viata, am un baiat in varsta de 22 de ani pe care l-am crescut singura. Tatal lui nu a fost foarte prezent in viata lui . Problema mea este ca nu avem o comunicare deschisa, este tot timpul impotriva mea si mai rau este ca am constatat ca are relatii cu barbati (nu are prietena nici nu a avut).

Fiica mea s-a nascut cand eu aveam 17 ani, privind in urma realizez cat de multe greseli am facut in educatia si cresterea ei, am fost o mama egoista, preocupata de implinirea profesionala, cand ea era mica am neglijat-o, ba chiar am fost si agresiva, orice greseala era taxata cu o palma sau pedepse.

De 4 ani am o relatie serioasa cu un barbat in varsta de 32 de ani, iar de aproximativ un an jumate a inceput sa se manifeste o situatie care pe mine ma deranjeaza.

Ma aflu aici pentru ca vreau sa stiu daca am nevoie de un psiholog sau psihiatru.

Sunt casatorita, am 31 de ani si un copil in varsta de 2 ani care mi-e lumina ochilor. De ceva timp simt ca mi s-a adunat oboseala, o oboseala cronica de care nu pot scapa si simt ca din cauza ei nu pot controla nervii si cateodata are copilul de suferit.

Am o bariera peste care nu pot trece: prietena mea a ramas insarcinata cu o fata. Am fost de comun acord sa facem un copil, cu gandul ca e baiat.

Am 14 ani si o mare problema. Acum 8 luni am inceput o relatie cu un baiat in varsta de 20 de ani, m-a cucerit cu vorbe dulci, cadouri, promisiuni de casatorie, asa ca m-am culcat cu el si in scurt timp am ramas insarcinata. El cand a aflat a plecat in afara, la munca, si a rupt orice legatura cu mine. Mama m-a batut si m-a jignit in ultimul hal, ba chiar m-a fortat sa stau sa imi introduca coada de mop in vagin.

Am 20 ani si am avut o viata foarte grea. O familie care nu m-a crescut cum trebuie, tata alcoolic, mai nimanui nu ii pasa de mine. Din cauza asta am inceput sa beau alcool si am inceput sa ma culc cu barbati pentru bani.

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Din cauza ca mi-au interzis sa am prieten, le-am ascuns parintilor mei acest lucru, desi am 19 ani. Acum au aflat si ma jignesc incontinuu.

  123 vizite

Actualizat: 20 mai 2014 | 4 raspunsuri
Terapeuti RO 10:47am May 19
Mesaj:
Buna ziua! De curand, parintii mei au aflat ca am prieten(am 19 ani). Din cauza ca mi-au interzis sa am prieten, le-am ascuns acest lucru. Acum, cand au aflat, mi-au interzis sa mai vorbesc cu el, asta pentru ca nu il plac, desi nu au vorbit niciodata cu el, ii cunosc doar parintii, care nu au o situatie materiala foarte buna. Eu inca mai vorbesc cu el pe ascuns si asta e singurul lucru bun care mi se intampla in momentul de fata, pentru ca parintii mei ma jignesc incontinuu si, daca am sa continui asa, cred ca am sa intru in depresie, daca nu am inceput deja… Cred ca problema mea este lipsa de autoritate, nu am suficient curaj sa-mi impun punctul de vedere, dar chiar nu stiu cum voi depasi aceasta problema. Intrebarea mea e…cum pot trece peste lipsa de incredere in mine pe care am capatat-o, cum sa trec peste asta si macar visele sa ma poate face sa zambesc? Astept raspunsul dumneavoastra. Multumesc!
Botezat Radu 11:01am May 19
iti inteleg nevoia de a fi mai autoritara in fata parintilor, insa acest lucru este si nevoie sa fie exersat prin diverse dialoguri ca parintii tai, fie impreuna, fie separat, asta daca sunt si ei de acord… pt ca daca nu vor sa colaboreze atunci nu prea ai ce face; bine cu sila nu se face. Totusi persista, ai grija de tine si mai gandeste-te la relatia pe care o ai. Poate ca parintii au dreptate in felul lor. Poti consulta si un psiholog pt cateva sedinte de coordonare. Succes!
Carmen Caramlau 9:54pm May 19
Exercitiu, draga mea! Exercitiu. Daca nu te tenteaza terapia (unde ai o gramada de beneficii), lucreaza cu o prietena la niste exercitii care sa te ajute. Mimeaza situatii din viata si jucati rolurile potrivite, pentru a-ti forma noi obisnuinte. Se poate! Functioneaza! Numai bine!
Florentina Coman 4:18am May 20
Şi nu uita că într-un război, întotdeauna sunt pierderi de ambele părţi. Ai nevoie de drăgălăşenie, tărie, diplomaţie, comunicare, IUBIRE! Succes!
Terapeuti RO 11:46am May 20
RASPUNS: Va multumesc din suflet pentru sfaturi! Am sa meditez asupra fiecaruia dintre ele…sper sa le interpretez corect
Postat în Adolescenti | Preadolescenti, Dragoste | Relatii de cuplu, Sfatul terapeutului
Etichete: , , , , , , , ,


S-ar putea să te intereseze și:

Facebook



Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online!

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita