Mesaj:
Buna ziua,
Am nevoie de ajutorul si sfatul dumneavoastra in aceasta chestiune presanta pentru mine. Numele meu este Cristina, 30 de ani, studii superioare, mama a unui copilas de 6 luni. Si acum incep…
In luna Ian 2013 l-am cunoscut pe tatal copilului, la vremea ceea avand 29 de ani, (fara loc de munca, dependent de ruleta) ne-am indragostit nevoie mare la prima vedere, dupa o luna am ramas insarcinata. Si de aici potopul. In perioada de 8 luni si jumatate (Ian2013 Oct 2013) cat am stat la el eu am muncit, el nemuncind, in luna Sept tatal lui spunandu-mi de ce nu platesc ai mei datoriile la intretinere, banii mei, integral, ducandu-se pe mancare si toate celelalte. In secunda aceea nu am plecat desi in forul meu interior am simtit sa fac asta, pentru ca eram in perioada in care hotarasem in capul meu sa ii mai acord o sansa vreme de 3 sapt sa vad daca se trezeste la realitatea curenta, sarcina avansa, el nu muncea, eu il presam sa faca ceva pentru noi, el nimic, dupa care mi-am luat talpasita. Pana sa nasc a castigat la ruleta 2000 dolari care… evident ca s-au reintors acolo, in contextul in care ar fi putut contribui la cheltuielile de nastere si ce mai era de platit, dar nu a facut o.
Mentionez ca in perioada aceea analizele mi-au iesit prost, eram suspecta de hepatita, desi pana la urma s-a dovedit a nu fi nimic, totul de la stress si griji, analize pentru care ai mei au platit. Am nascut in Noiembrie cu ajutorul integral al parintilor mei, el sau ai lui neparticipand cu absolut nimic la nasterea copilului sau cheltuielile de dinainte.
Iarasi pe toata perioada sarcinii numai liniste nu am avut, eram presata sa fac avort de ai mei si ai lui, evident ca nu l-am facut, tatal lui ma sicana, cireasa de pe tort fiind faza cu cerutul bamilor pentru intretinere, in loc sa l determine pe fiul sau sa faca ceva cu viata lui, sa ne casatorim, sa ne pregatim ca familie, sa adune bani. Nu. Nu a fost asa.
Bun… Acum urmeaza partea si mai "frumoasa". Cu o zi inaintea externarii am decis sa ma intorc acasa pentru ca nu aveam nici un suport din partea lui, nu muncea, cu ruleta tot juca, si m am gandit la binele suprem al copilului desi in sufletul meu mi a fost tare greu sa accept acest esec si poate nici acum nu l-am acceptat, acela de a nu avea o familie, a fi maritata, si copilul sa nu aiba tata. In certificatul de nastere nu am vrut sa l trec, poate din orgoliu ca nu ne am casatorit, el in continuare sicanandu ma ca ce "el este un strain?" In momentul de fata munceste, e drept, de o luna, in strainatate.
Ai mei nu il sufera nicicum,din tigan nu il scot, este un pic mai inchis la piele, dar nici el si nici ai lui nu recunosc cum ca ar apartine etniei, eu nu ii sufar pe ai lui si mai nicicum ca urmare a comportamentului din timpul sarcinii. El doreste sa fie tata si in acte si sa ne casatorim, cel putin la nivel verbal, cum au fost de altfel si celelalte vorbe ale lui ca… Verba volant si anume.
Eu una nu mai stiu ce vreau de la el. Toata perioada asta m-a transformat, m a facut sa vad viata altfel, sa nu mai fiu naiva de dinainte. Problema cea mare este ca intr-o zi gandesc intr un fel, in alta in alt fel… Adica intr o zi m-as intoarce la el, in alta nici sa nu aud de el sau ai lui. Parintii mei mi au comunicat ca daca imi da prin cap sa ma impac cu el pot sa uit ca am parinti, vor considera ca am plecat in Alaska definitiv. In fiecare zi maica mea imi spune ca ma distrug daca il aleg pe el, si asta din luna Aug, ca totul va fi negru pentru mine si copil, ca imi va lua copilul, ca asta e de fapt un teatru pt a obinte copilul, ca el azi munceste maine cine stie, ca o sa mi l educe tatal lui, si multe. Stand in casa lor trebuie sa respect ceea ce spun ei, nu vor sa l lase sa si vada copilul, pana acum am facut o pe ascuns, de 4 ori in sase luni de zile. Si… Ii cred in stare pe ai mei sa considere ca daca am plecat ei au murit pt mine. Bunicul meu din partea mamei nu a mai vorbit cu tatal lui vreme de 25 de ani. Tatal meu s-a casatorit cu mama impotriva vointei mamei lui.
Si stau si ma intreb… Ce am de facut acum pentru copilul meu astfel incat sa nu-l traumatizez, sa nu-l privez de un tata, sa nu ma tarasca prin tribunale, caci se pare ca ar putea-o face, sa am o viata implinita, sa ma marit, sa fie bine pentru toata lumea, dar in primul rand pentru copil, apoi pentru mine, si restul pe locul trei.
Va rog mult sa-mi dati o idee, sugestie, cuvant de alinare. Va multumesc.

In adancul fiintei dumneavoastra ati luat deja hotararea. Nu va mai uitati inapoi, altfel riscati ca, mergand inainte cu privirea peste umar, sa…cadeti intr-o groapa adanca, din care sa nu mai puteti iesi…

parintele este cel care te creste, nu cel care te face! In rest, exista legea. Pare ca stiti ce este de facut si pana acum ati luat decizii rationale; excelent! Copilul primeaza! Sigur puteti gasi un partener pe masura. Succes!

Inca mai intalnesc femei care cred ca pot schimba barbatul de langa ele, care cred ca daca se marita si ii fac un copil atunci, ca prin minune, barbatul se maturizeaza si se apuca de munca, ba mai scapa brusc de dependentele pe care le are, iaca sa de dragul femei. Si se sacrifica femeia de dragul lui, poate, poate. Drept dovada vezi rezultatul, situatia in care te afli. Acum cel mai important este copilul tau. Ce iti doresti pentru el, in ce mediu vrei sa creasca?

Din ce povestesti, legea 80-20 primeaza….daca barbatul cu care traiesti are 80% defecte si 20 % calitati…. ar fi indicat sa zbori pentru libertatea ta si a copilului tau. In schimb sunt sceptic cu asumarea responsabilitatilor. Din experienta terapiilor de cuplu simt ca nu ai spus prea multe despre cele 50 de procente ale partii tale de vina in aceasta separare. E un lucru normal si noi ne intalnim aici doar cu nevoile tale si nici macar putin cu ale lui.

Draga doamna, mai intai de toate vreau sa spun ca stiti f bine exact ceea ce va doriti: l-ati cunoscut, l-ati luat, in pofida problemelor pe care le avea, ati facut cu el un copil, v-ati intors la parinti, constienta fiind ca e o solutie mai buna, etc. Acum, faptul ca simtiti ca oscilati, nu inseamna ca nu stiti ce vreti, ci ca sunteti putin speriata de viitor, de incertitudinea ca nu stiti ce va urma, cum va fi. "Toata perioada asta m-a transformat, m a facut sa vad viata altfel, sa nu mai fiu naiva de dinainte." Iata motivul, probabil, pt care acest om a aparut in viata dv si scopul acestui lucru. Asta nu inseamna ca trebuie neaparat ca acest om sa si ramana in viata dv, ceea ce stiti deja si dv, prin alegerea pe care ati facut-o deja, ati demonstrat acest lucru. Este mare lucru ca ii aveti alaturi pe parinti, desi nu au fost de acord cu anumite alegeri pe care le-ati facut, ei sunt in continuare alaturi de dv si va ajuta. Pe urma, in momentul in care femeile devin mame, incep sa gandeasca asa, mai intai copilul si tot ce e bine pt el, apoi eu, daca si cum se mai poate si pt mine ceva. Total eronat. Mai intai eu si apoi copilul, daca mie nu mi-e bine, nu are cum sa-i fie bine copilului, doar daca eu sunt eu bine pot sa fac astfel incat copilul meu sa aiba viata pe care i-o doresc. Este exact ca atunci cand calatoresti cu avionul si se intampla ceva, mai intai trebuie ca mama sa-si puna masca cu oxigen sa fie sigura ca ramane in viata ca sa-si poata ajuta copilul si sa-l pazeasca de rele, daca sta in putinta ei. Pt copilul dv, este mai bine sa fiti dv bine, daca sunteti bine aveti putere de munca, ganditi lucid, luati hatarari bune pt dv si copil, etc. Ca ramane fara tata, se mai intampla, nu ar fi nici primul, nici ultimul copil fara tata, si sincer, decat cu un tata care sa-l traumatizeze si alaturi de care sa aiba o viata nedorita, mai bine fara. De schimbat, tatal, e greu sa credem ca se poate schimba in viitor, daca faptul ca ati dorit sa intemeiati o familie si ati facut cu el un copil nu l-a facut sa se schimbe… nu stiu ce sa spun. Nu va lasati intimidata de santaj emotional din partea lui, multi fac asta, doar in speranta ca vor reusi s-o faca pe mama sa se razgandeasca, si asta doar cu gandul la binele lor, de multe ori. Nu toti suntem facuti sa fim parinti, ati dorit un copil si-l aveti, bucurati-va de el si fiti pozitiva, viata va inchide poate o usa, ca sa va deschida o alta, care e benefica pt dv. Bazati-va pe instinctul dv, acesta nu insala niciodata, desi asa cum am spus, stiti f bine ceea ce va doriti. Succes!

Draga mea, stii foarte bine ce ai de facut. Ai toate elementele necesare spre a lua o decizie. De ce te mai incurci cerand sfatul sau permisiunea? Doar ca sa nu-ti asumi responsabilitatea deciziei? Acum esti mamica, ai cea mai mare responsabilitate din lume. Orice decizie ai lua de acum incolo e nimic pe langa decizia pe care ai luat-o de a pastra copilul. Orice ai decide, mergi inainte. Ca faci bine sau rau – mereu va fi cineva dispus si disponibil sa comenteze pana in panzele albe. Si ce? E viata ta. Numai bine!