Sfatul terapeutului
Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebariAdreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat
Prietenul meu vizioneaza filme pentru adulti, in special in zilele in care ma respinge. Ma doare foarte tare, dar nu ii pot spune ca stiu, caci se va supara ca l-am “spionat”. Am inceput sa fac noaptea atacuri de panica.
Mesaj:
Buna ziua, Am divortat acum 5 ani dupa 10 ani de casnicie. Am reusit dupa 2 ani sa am din nou incredere in cineva , cu care am o relatie de 2 ani si jumatate. Totul pare sa mearga bine. Avem baieti de aproape aceeasi varsta si suntem o " familie " frumoasa".Partenerul meu este poate putin mai rece , mai distant, dar are calitati suficiente pentru a recompensa "setea mea de caldura". Doar ca, de curand , am descoperit ca in ciuda unei vieti sexuale normale (chiar daca nu locuim impreuna), am avut impresia de cateva ori ca abia astepta sa plec (in serile cand nu ramaneam la el). Avea un comportament altfel decat stiam eu. Intr-o seara , m-am intors , pe motiv ca am uitat ceva si el deja deschisese laptopul si viziona filme pentru adulti ( in ciuda faptului ca ma respinsese in aceea zi pe motiv ca este foarte obosit si vrea sa doarma). M-a durut foarte tare. A mintit ca se uita pe mail , dar auzisem foarte clar sunetele. Asa ca am decis sa ma uit in istoricul de pe google si intr-adevar vizioneaza destul de des, uneori chiar zilnic si in special in zilele in care ma respinge. Ma doare foarte tare , dar nu ii pot spune ca stiu, caci se va supara ca l-am " spionat". Insa , durerea ma doboara si faptul ca nu pot vorbi si nu pot intelege " de ce?" e si mai greu de suportat. M-am gandit sa-i spun si sa pun punct acestui drum, dar mi-a teama sa nu iau o decizie gresita si as vrea sa mai am rabdare. Am nevoie de un sfat, oricat de mic ar fi. Am inceput sa fac noaptea atacuri de panica. Multumesc tare mult pentru ajutor |
|||
|
|||
Draga mea doamna, la aceasta situatie particulara nu cred sa primiti o recomandare competenta care sa va spuna altceva – decit ca este necesar sa discutati deschis cu partenerul dumneavoastra. Oricum, mai devreme sau mai tirziu, va trebui sa o faceti. Iar experienta ne spune tuturor ca sanatos este sa fie " mai devreme". Printre altele, scutiti un timp pierdut inutil cu presupunerile dumneavoastra – care, de foarte multe ori, n-au, cu motivele celuilalt, nici in clin, nici in mineca. Largind putin aria de abordare, dati-mi voie sa va semnalizez faptul ca sint citeva lucruri pe care dumneavoastra insiva le aveti de constientizat si de vindecat la dumneavoastra. Aveti a va raspunde la intrebari de genul "ce ma opreste cu adevarat sa fac asta?" – si, mai apoi, sa lucrati la eliberarea fricilor in conformitate cu care actionati – sau dimpotriva, nu o faceti. One step at a time…
|
|||
|
|||
Este nevoie să dezvolţi încredere în tine şi să spui partenerului ce crezi despre asta. Şi dacă o relaţie nu se bazează pe sinceritate, pe încredere, acolo ceva nu-i bine. Atacurile de panică pot fi evitate prin confruntarea directă cu "problema": în felul acesta vei şti ce decizie să iei. Oricare ar fi decizia, psihicul suferă mai puţin decât în cazul în care nu putem lua o decizie şi ne scăldăm în incertitudini, bănuieli, frustrări.
|
|||
|
|||
Sigur ca trebuie sa discutati despre asta cu partenerul. Cum altfel? Ganditi-va la alternativa. Ar fi piatra de temelie pentru o viata in doi plina de secrete, frustrari si minciuni prin omisiune. Daca discutati, cine stie? Poate ajungeti sa va condimentati viata intima suficient de mult pentru a-l dezbara de obiceiul acesta. Numai bine!
|
Copyright © 2011 - 2024 Terapeuti.ro | Toate drepturile rezervate.