Mesaj:
Buna!
Ma numesc Daria si am 14 ani. In ultimul timp ma simt singura si nefolositoare. Incep sa cred ca nimeni nu are nevoie de mine si ca nu ma Iubeste nimeni. Am o sora mai mica, care mereu primeste atentie din partea parintilor, lucru care ma face sa ma simt prost. Ea este mereu cea rasfatata si alintata pentru ca este mai mica, iar eu nu trebuie sa primesc iubire si trebuie sa las mereu de la mine pentru ca “sunt mai mare”. Intr-o zi, sora mea mi-a spus ca ea e ingerasul familiei, iar eu sunt oaia neagra care mereu este certata pe nedrept. De la o vreme nu mai suport pe nimeni si la orice discutie in contradictoriu plang(plang cand sunt singura acasa).Nu mai pot. Simt ca nu mai vreau sa traiesc si ca nu sunt buna de nimic. Poate nu e o problema uriasa, dar e problema cu care eu ma confrunt de ceva vreme.Multumesc mult!

Draga Daria, desi eu nu ma uit la stiri, tot aflu situatii in care adolescenti care se confrunta cu diverse probleme aleg sa plece de acasa – ca solutie pentru o stare de lucruri careia nu-i gasesc alta iesire. Daca ai sa urmaresti reactiile emotionale si declaratiile parintilor, ai sa poti observa ca, in toate cazurile, parintii sint total surprinsi de gest! Nu au avut nici cea mai mica idee ce se petrecea in sufletul copiilor lor, nu le-a trecut citusi de putin prin minte ca s-a ajuns atit de departe! … Ceea ce vreau eu sa-ti sugerez este ca, pentru a iesi in (mai mare) cistig din aceasta situatie, este nevoie ca tu sa dai dovada de mai multa maturitate&intelepciune&cunoastere decit parintii tai! (din pacate…) (Stii, pina una-alta, nu ne invata nimeni cum sa fim parinti buni. Vezi si tu ce se invata la scoala!) Daca ei nu-si dau seama ca si tu ai nevoie de aceeasi atentie ca si sora ta; si ca te simti nedreptatita atunci cind esti fortata sa lasi de la tine impotriva vointei tale; si ca… -ei bine, ar fi necesar ca ei sa afle acest lucru! … Nu stiu cum decurge comunicarea intre voi; dar, daca as fi in locul tau, eu as alege sa le spun TOATE lucrurile pe care le am de spus intr-o scrisoare. Sint convinsa ca o poti face foarte, foarte bine, pentru ca vad cum ai scris aici Ar fi necesar sa faci, pur si simplu, acelasi lucru: sa le spui si unde crezi tu ca ei gresesc; sa le spui ce nevoi ai si tu; sa le oferi, eventual, sugestii – dar, MAI IMPORTANT DECIT TOATE, sa le spui exact CUM TE SIMTI! Pot sa pun pariu cu tine ca vor ramine… cu gura cascata. Pentru ca, in tavalugul asta al vietii, cind atentia lor este indreptata spre atitea si atitea lucruri, n-are de unde sa le treaca prin minte ca tu traversezi o alta perioada a vietii tale decit pina acum. O perioada in care ai mai mare nevoie de hrana pentru suflet (intelegerea, atentia si iubirea lor), decit de hrana pentru corp. Exista o vorba din batrini, formulata usor alandala, care spune: “Copilul care nu plinge, mama nu-i da de mincare.” In concluzie: plingi si tu dupa “mincarea” de care ai nevoie! Te imbratisez cu drag si da-ne de stire cum au decurs lucrurile! <3

draga Daria, fa-ti curaj de fiecare data cand nu te simti bine/neglijata/inlaturata/etc sa le spui celor care te-au facut sa te simti asa exact ceea ce simti… de fiecare data, cu rabdare… fa-i sa te asculte pt ca esti importanta… pt ca existi si ai voce si sentimente care au dreptul sa se faca auzite. Rabdare si perseverenta

Buna Daria. Mereu in viata ne confruntam cu situatii similare, la orice varsta. Viata nu e dreapta. Asta nu inseamna ca nu avem un cuvant de spus, dimpotriva. Incercarile prin care trecem ne transforma in oameni mai buni, mai puternici. Tu esti inca un copil si ai nevoie de ajutor, in primul rand de la parinti. Daca consideri ca poti purta cu ei o discutie sincera, deschisa pe problema pe care ne-ai adus-o la cunostinta, fa-o. E posibil sa nu stie prin ce treci. Daca nu, poti cere mamei sau tatalui sa te duca la un terapeut, cu care sa discuti tot ce te framanta (poti alege dintre noi, terapeutii care raspund aici, pe site sau la o recomandare). Schimbarea vine din interior, din felul in care vei percepe toata situatia. Vei invata sa-ti intelegi, stapanesti si controlezi sentimentele si reactiile, te vei intelege mai bine si vei afla ce sta la baza comportamentului tau si al lor (te asigur ca intentia lor e cat se poate de buna, chiar daca nu ti se pare asa acum). Fii fericita ca ai acum, atat de tanara, oportunitatea de a invata cum sa iesi cu capul sus dintr-o astfel de situatie. Iti va folosi toata viata! Numai bine!

Dragă Daria, ai deja câteva sfaturi utile, aplică-le! Nu uita, este nevoie de ceilalţi pentru a-ţi descoperi calităţile iar ceilalţi pot fi şi alţii decât sora ta care te numeşte ,,oaia neagră,,. Deschide ochii mari şi urechile la fel, şi vei vedea cât de grozavă eşti în ochii altora. Şi nu uita, TU trebuie să te vezi grozavă mai întâi.