Mesaj:
Buna ziua! Ma simt foarte confuza, dezorientata. Am avut o relatie de 6 ani cu sotul meu, casatoria a durat 2 ani,ne-am casatorit la varste fragede 22-24. Am depus actele pentru divort acum o saptamana, decizia de a divorta am luat-o in urma cu doua luni,insa am locuit impreuna deoarece am vrut sa il ajut inca. L-am iubit foarte mult si am facut multe compromisuri. Am incercat intotdeauna sa vad ce e mai bun in el si mi-am spus ca voi reusi sa schimb partile lui negative; am reusit cu unele doar. M-a lovit de cateva ori pe parcursul relatiei,asta s-a intamplat si in urma cu 2 luni cand am luat decizia sa ne despartim. S-au pierdut increderea si respectul in relatia noastra. M-a deranjat la el si nesiguranta, tot timpul vorbea cu femei si asta ma facea sa nu mai am incredere in el. Asa se face ca la un moment dat m-am saturat sa fac pe detectivul si am inceput sa vorbesc pe telefon cu un barbat din Germania pe care il stiam de ceva timp deoarece aveam nevoie de un vorbitor nativ pentru o anumita aplicatie. A inceput de-a lungul timpului sa-mi placa acest om fara ca eu sa stiu cum arata, dar imi placea modul lui de gandire in anumite situatii.Stiind ce fel de om este, nu i-am spus ca inca sunt in relatie cu sotul meu, dar nici nu i-am ascuns faptul ca il iubesc. Ii povesteam anumite secvente din viata noastra si el a fost cel care m-a facut sa vad realitatea cu alti ochi: ca un barbat adevarat nu loveste femeile, ca un barbat care este serios nu vorbeste cu alte femei, ca o iubire pe care trebuie sa o pazesti nu inseamna nimic si ca cineva care iubeste cu adevarat nu poate sa regrete casatoria. Cum spuneam, acum 2 luni s-a intamplat ca sotul meu sa ma loveasca in urma unor discutii despre partenerele lui de conversatie. Dupa acest moment, am tot continuat sa ma uit la ceea ce vorbeste el fara insa a-i mai spune acest lucru. Se vedea clar ca nu avea ganduri serioase de impacare, asa cum sustinea. Asa am inceput sa ma simt mai apropiata de acel german din ce in ce mai mult si sotul meu sa decada in ochii mei. Cand si-a dat seama ca eu vorbesc serios despre divort, mi-a spus ca renunta la toate femeile cu care vorbeste si ca se va schimba si mi-a propus ca si eu sa renunt la barbatul cu care vorbesc, insa i-am spus ca in momentul de fata eu nu renunt la acel om pentru el. A inceput sa planga si sa spuna cum eu, sotia lui am putut sa ii spun asta. Dupa ce am depus actele pentru divort, ne pregateam de somn intr-o seara, cand ii scrie o tipa sa se duca la ea. El se ridica si pleaca dupa ce i-am spus ca este pur si simplu sfidare ceea ce face el. Urmatoarea zi i-am spus sa vina sa isi ia hainele de la mine, caci este mai bine asa.dupa inca o zi, m-a sunat sa imi spuna ca mai are cateva lucruri pe care nu le luase si de care avea nevoie si daca vreau sa ne intalnim sa i le dau. M-am dus si atunci el a inceput sa planga, mi-a zis ca abia acum si-a dat seama ca ceea ce conteaza este familia pe care vrea sa o avem impreuna si daca ii mai acord o sansa o sa isi schimbe numarul de telefon etc si va deveni ceea ce a fost candva. In acel moment, s-a trezit din mine ceva ce murise de mult si i-am spus ca el ar fi putut face ceva sa salveze relatia dar nici macar nu a incercat.I-am spus ca nu sunt sigura daca as mai putea sa ii dau o sansa vreodata,cand stiu ca a facut sex cu cealalata, nu cred ca as mai putea fi eu aceeasi apoi, cand stiu ca eu nu am facut nimic cu nimeni. credeam ca stiu exact ce trebuie sa fac si ca stiu exact ce vreau,credeam ca nu imi mai iubesc sotul, pana in ziua in care a plecat.. insa de atunci, de 2 zile, ma simt pierduta, ma simt ca nu imi mai gasesc locul, mai ales dupa ce l-am vazut cum plange si cat de mult isi doreste sa ma intorc la el. Ma simt irascibila, nu am rabdare sa fac absolut nimic, nici macar sa ma uit la un film sau sa ma joc, sa fac ceva pentru a-mi distrage atentia, i-am spus ca depinde de el daca va mai primi o sansa, daca voi observa ca se schimba de-a lugul timpului, insa nu sunt sigura ca voi putea trece peste faptul ca el m-a “inselat”..acum nu stiu ce sa fac, eram convinsa ca vreau sa incerc ceva cu acel german, care e un om minunat si nu vreau sa il dezamagesc dupa atata timp de cand vorbim, ar trebui sa ne intalnim peste 2 luni, insa ma gandesc la ceea ce vreau eu cu adevarat. sunt convinsa ca acest german ar putea sa imi ofere o viata linistita, este un om minunat, este un barbat dragut, dar nu este genul meu de barbat, pe cand sotul meu este genul meu (ma refer la aspectul fizic), dar nu prea a mai ramas nimic din ceea ce am cunoscut eu odata. Cred ca gandul care ma macina este ca mi l-a luat alta femeie, desi el mi-a zis ca a terminat-o cu ea si ca oricand sunt eu dispusa sa ne impacam, el va renunta la oricine. Mi-e frica cel mai tare si este posibil ca acel german sa nu poata umple toate golurile pentru a avea o relatie perfecta. va rog sa imi oferiti un sfat, ma simt pur si simplu dezorientata, eu care acum 2 zile eram absolut sigura de drumul pe care trebuie sa merg.

din ce am citit, eu am ramas cu imaginea unei persoane nehotarate intre a alege sa acorde o ultima sansa fostului sot infidel (dar fizic compatibil) si a incerca o alta relatie cu un domn care este compatibil doar mental/afectiv/intelectual/etc. Ma intreb daca nu cumva este un refugiu acest domn german, o fuga de acceptarea unui esec? Va recomand sa aprofundati cu un terapeut aceste aspecte inainte de a lua decizii radicale. Succes!

Aceleasi recimandari le am si eu. Un singur aspect as vrea sa mai punctez:nu uitați ca partea fizica este o notiune ce tine de timp. Pe termen lung,fizicul se deteriorează. Si atunci alte calități tin doi oameni împreună:respectul,încrederea,etc.

Iti recomand sa vezi si ce parere are un namibian, un etiopian si un ghanez despre relatia unui barbat cu o femeie si despre principiile unei casatorii. Te-ai dus direct in Germania…

Cu cat sunt mai multe si mai diverse pareri, orientarea si solutiile sunt mai accesibile.

Am intalnit destul de des ceea ce dumneavostra descrieti. 1. Incep prin a va spune ca dvs nu puteti schimba pe NIMENI si nimeni nu se va schimba pentru dvs, este o mare pacaleala, aceasta schimbare pe care o cereti este iluzorie. Tot ceea ce puteti face este sa lucrati la propria SCHIMBARE, ATAT. Deci garantat dansul nu se va schimba pentru dvs, poate pentru o perioada scurta, dupa care va reveni la vechile obiceiuri.

2. sindromul salvatorului pe care dvs il descrieti aici nu ajuta in relatii, din contra, creeaza expectante nerealiste, compromisuri cu propria persoana. Ati dorit sa vedeti ce este cel mai bun in sotul dvs, poate daca vedeati cum este el in realitate ajuta mai mult… intelegeti de unde dezamagirile si expectante nerealiste?

3. relatiile pe internet….sunt foarte multe lucruri de spus despre acestea…in acest caz cred ca poate fi o relatie tampon, o relatie in care dvs, IAR, proiectati dorintele si aspiratiile sufletului in curtea altcuiva. Va doriti ca acest domn sa va umple golurile sa va ofere o viata linistita, eiiiiiiii frumos spus, numai ca acestea DVS SUNTETI DATOARE SA LE FACETI. NIMENI ALTCINEVA

Credeti ca sunt rea ca spun aceste lucru…deloc…doar ca stiu ce se intampla, in timp cu acest gen de relatii…se ia de la capat, iar si iar, pana o sa invatati ceea ce v-am descris.

in concluzie va recomand cu drag un psihoterapeut pentru a lesni procesul prin care treceti si care, nu intamplator va aflati acum.

MULT SUCCES!!!!!

Buna ziua. E normal sa suferiti dupa despartire, doar l-ati iubit pe acel om, ati locuit impreuna. Nu va feriti sa traiti acum starile normale dupa o asemeea ruptura, altfel le veti da o importanta mult prea mare in viitor, idealizand legatura. Spuneti ca sotul cu care ati locuit v-a lovit. Din Germania e mai greu sa va loveasca cineva (ma refer la distanta efectiva, care este foarte confortabila la momentul de fata). Nu va simtiti obligata sa faceti nimic pentru nimeni, este momentul sa va ganditi la Dvs. si sa faceti alegerea cea mai buna. Ganditi-va daca ati reusit cu adevarat sa schimbati pe cineva pana acum, in toata viata Dvs. Daca vreti sa-i dati o sansa, lasati-i timp sa se schimbe de unul singur. Apoi luati o decizie. In strafundul sufletului Dvs stiti exact ce sa faceti. Luati-va si dumneavoastra timp de gandire si vedeti ce iese. Un pic de consiliere nu strica, mai ales in momente grele, ca acesta. Aveti curaj si cereti ajutorul unul coach sau pshihoterapeut. Numai bine!

Poate ar fi interesant sa va intrebati de ce renuntarea la cealalata relatie este conditionata de iertarea dvs. Oare daca familia si casnicia sunt atat de importante pt sotul dvs, nu ar fi fost prioritar ca el sa renunte la acea relatie si apoi sa incerce sa va recastige? De ce e necesar pt el sa stie ca il iertati si abia apoi va renunta la cealalata?

Eu cred că v- aţi înşelat reciproc,dar diferit. Spun asta fără a judeca.

Am sa fiu intruziv, dar terapia se mai face si cu bisturiul. Dificil travaliu, chiar imi pare rau ca trebuie sa treci prin toate astea. Dar hai sa stam stramb si sa privim drept. Scoate si tu din text separat ce ai scris pozitiv sau negativ despre fiecare: SOTUL : “am locuit in continuare cu el pentru ca am vrut sa-l ajut “(salvator? sau persecutor? te intreb pentru ca in acelasi timp ca si o maimutica nu ai dat drumul cracii pana nu ai apucat o alta- nu e judecata e constatare ). “Am facut compromisuri. Perfect normal pentru o casatorie moderna….”mi-am pierdut increderea si respectul…am fost lovita de cateva ori”…pun pariu ca daca cineva intreba acum 2 ani, spuneai ca esti fericita chiar lovita…pentru salvarea aparentelor si masca normalitatii….am dreptate? “Vorbeste cu femei de pe net pentru relatii , eu doar pentru nevoi”. “Nu mai am incredere in el, nu mai vreau sa fiu detectiv, il iubesc ( i-am spus celuilalt), Ii spionez convorbirile si nu ii spun ( asa imi alimentez conflictele interioare si imi reprim sentimentele )….el apuca alta creanga..apoi plange ( alt santaj sentimental )..promite ca va deveni cum a fost candva ( Cand? Acum 2ani a fost altcineva?). “Nu sunt sigura ca voi trece peste adulter ! -Esti sigura ca el va va trece peste al tau ?( la urma urmei si la tine chiar daca ai stat doar de vorba despre aspecte intime ale casatoriei tale tot adulter este..chiar daca e doar psihologic …Ai inlocuit terapeutul cu un barbat..e mai ieftin..dar costa al naibii de mult…pretul in schimb e in rate.Acum the DOICH PATIENT:” imi place psihicul lui (cum gandeste in anumite situatii- oare din intamplare in situatiile cand nu iti place cum gandeste sotul?)….”stiu ce fel de om este”..serios? nu ai stiut nici sotul cum gandeste de unde ai sti …..? “Ii povestesc scene din viata noastra-adulter psihologic..”M-a facut sa-mi vad realitatea….apoi nu renunt la el pentru sot (doar in momentul aflarii adulterului fizic), dar imi e frica ca nu imi va putea umple golul, golurile ma rog….pentru a putea avea relatia perfecta ! ( batalia eterna eu real- eu ideal…..mai precis partenerul meu perfect…iubirea mea perfecta). Ce sa spun..material de doua romane….si cel putin un an de terapie individuala sau de grup..succes…