Mesaj:
Am o prietena care a fost abuzata sexual, ieri. A iesit cu un individ pe care l-a cunoscut pe internet, a facut imprudenta sa se urce la el in masina, acesta a dus-o in afara orasului si in momentul in care a fost refuzat, a lovit-o si a obligat-o sa ii faca sex oral. A lovit-o o singura data, nu suficient ca sa ramana vreo urma pentru un raport medico-legal. Prietena mea refuza sa-l raporteze sustinand ca ar fi in zadar, este cunvantul ei impotriva cuvantului lui, si nu vrea sa treaca degeaba prin tavalugul declaratiilor la politie. Intrebarea este legata de o alta problema. Cum abordez eu, ca prietena ei, aceasta chestiune? Ea are tendinta sa minimalizeze insemnatatea faptelor. Spune intr-una ca a fost foarte speriata si ca nu are ce face, ca asta e, s-a gandit ca putea sa fie mult mai rau (sa o calce in picioare, sa o forteze si la altfel de raporturi sexuale, eventual sa o omoare si sa o lase pe camp), ca pana la urma asta e,bine ca a scapat cu DOAR ATAT, a fost un episod urat, a trecut, etc. Incearca sa se comporte ca si cand nu s-a intamplat mare scofala, desi pentru mine un viol, este MARE scofala. O cunosc pe prietena mea, este naiva, dar nu usuratica si nici superficiala. Stiu ca incearca sa se convinga pe ea insasi ca nu e mare scofala. Ce sa fac? Sa merg pe “mana ei” si sa o ajut sa minimalizeze insemnatatea intamplarii? Este bine asta, se poate trece atat de usor peste asa ceva? Eu as fi distrusa, sunt sigura ca si ea este, nu e o persoana superficiala si cu toate astea, astazi se vrea sa se comporte ca si cum totul e O.K. Chiar vrea sa mearga la film, asa cum stabilise cu alte prietene, ieri, inainte de eveniment. Ceva nu mi se pare in regula, si nu stiu cum sa ma comport, ca sa o ajut. Nu ma pricep, mi-e ca daca incearca sa incuie ditamai scheletul intr-un dulap si-asa plin cu alte probleme, la un moment dat o sa cedeze, cand toata lumea se asteapta mai putin. Nu stiu ce sa fac!

O experienta oribila a trait prietena d-voastra… Asa ceva se numeste viol si este o trauma, o rana care nu trece de la sine si nu se uita… De multe ori, victimele abuzurilor sexuale dezvolta sentimente de vinovatie, de rusine, cum ca n-au facut suficient sa se opuna ororii, n-au tipat, nu s-au luptat sau minimalizeaza experienta, cum face prietena d-voastra… In momentele acestea de mare, mare stres, putem sa intram intr-o stare care se numeste freeze state, in care victima este atat de speriata incat, pur si simplu, ingheata de spaima, nu mai opune rezistenta si se conformeaza cerientelor calaului. Ce puteti d-voastra sa faceti este sa fiti alaturi de ea, sa o ascultati daca vrea sa vorbeasca, daca se simte rau, daca plange, s-o tineti in brate… Are nevoie de timp sa proceseze toata experienta acesta oribila… Cand va fi pregatita poate va cere ajutor specializat. Sigur, si eu imi doresc sa depuna o plangere la politie, ca individul sa nu mai faca asa ceva nimanui… dar nu e despre ce vrem noi… Poate ca mesajele oportune scrise aici va vor servi ca argumente sa o convingeti sa depuna macar plangere… Multa sanatate si curaj prietenei d-voastra. Sunt alaturi de ea!

bun, am senzatia ca acest grup nu este monitorizat de nimeni si toata lumea poate sa abereze pe orice subiect, in voie, intr-un mod inadmisibil. Terapeuti RO ???

Dna Puiu… poate cu nu au apucat sa modereze… este totusi duminica dupa-amiaza

asa o fi…

sunt convins… in timpul saptamanii eu nici nu apuc sa prind comentariile deplasate, desi sunt conectat aproape continuu

Stimati trerapeuti experti, in afara de faptul ca avem aceleasi studii la baza si am experienta a aproximativ 4000 de povesti de viata, inclusiv violuri si “violuri”‘(fete care accepta actul sexual contra cost, iar cand lucrurile nu merg asa cum ele isi doresc, spun ca a fost viol) va intreb pe dvs ce anume vi se pare deplasat la comentariul meu? faptul ca am trimis-o la politie este deplasat, faptul ca nu exista nici o scuza pt care sa nu se opuna unui viol este deplasat, faptul ca vreau sa facem publica poza si datele agresorului ca sa nu fie si alte fete in situatia ei, este deplasat? Faptul ca spun ca este total anormal ca o victima a unui abuz sexual sa iasa cu fetele in oras ca si cum nimic nu s-a intamplat? Sau ca spun ca este POSIBILca ea sa asunda anumite lucruri, de ex ca AR FI POSIBIL(nu neaparat asa este) sa fi consimtit initial actul sexual? Dvs erati acolo de fata ca sa puteti baga mana in foc ca nu ar fi fost posibila varianta mea? Stiti cate fete fac sex pe bani, dar pozeaza in inocente, nici familia si nici prietenii nu stiu?(daca nu stiati aceste lucruri, insemna ca traiti intr-o lume paralela, ca in aceasta sigur nu) Ce vi se pare atat de deplasat la comentariul meu? Mai bine analizati situatia si ganditi de 10 ori inainte sa postati comentarii despre faptul ca eu postez comentarii deplasate.De ce vi se pare normal sa NU faca reclamatie, sa NU fie socata etc? Imi sustin in continuare parerea: persoana are comportament anormal, mai ales ca nu este afectata si nu i se pare mare lucru.Este parerea mea asa cum si dvs aveti propriile pareri referitoare la o situatie sau alta, nu detineti adevarul suprem, mai ales ca nu cunosteti ce s-a intamplat acolo. Am dreptul sa am propria parerea ca si dvs. Eu nu cer ca ceilalti terapeuti sa fie blocati atunci cand nu-mi convin comentariile lor, sau cand dau raspunsuri pe langa subiect si nu au nici o legatura cu intrebarea postata.

Dna, stati linistita, nimeni nu va vrea blocata. Cred ca pentru o clipa n-am evaluat eu corect ca sunt pe internet, unde oamenii pot spune orice, oricum, despre orice. Sunteti libera sa faceti ce va trece prin minte si prin suflet. Am incheiat conversatia.

mie personal mi se pare deplasat tonul utilizat, dar poate este din cauza mediul virtual. Am inteles perfect argumentarea dvs., nu sunt in totalitate de acord cu ea, tehnic aveti multe argumente bune, atitudinal am senzatia ca vorbiti din postura cuiva care simpatizeaza si empatizeaza foarte multe cu asemenea situatii foarte delicate, poate chiar ati trait asa ceva, irelevant. Tinand cont de cele spuse mai sus: dvs ati fost acolo? Ca sa rezum: pt mine personal, poate ati pus prea mult patos in prima dvs postare

cui va adresati, mie? ca nu imi este foarte clar.

nu Dna Puiu … colegei cu 4000 de povesti de viata

a, ok. ati comentat imediat dupa mine si am crezut ca vorbiti cu mine

mi-am permis usoara ironie pt ca ati aruncat acel numar si ati folosit un ton ostentativ. Sa o numim scapare de orgoliu. Imi cer scuze, nu ajuta pe nimeni

Mesajul de intampinare al acestui grup este unul simplu: “Va rugam sa nu raspundeti la intrebari decat daca sunteti specializat in domeniul respectiv sau aveti informatiile necesare! (…) Nerespectarea regulamentului poate atrage eliminarea din grup sau banarea permanenta a contului.”. D-na Dana Daniela , v-am sters primul comentariu pentru ca tonul dvs. era unul acuzator (daca ati fi psiholog sau psihoterapeut ati sti ca terapeutul NU JUDECA niciodata clientul), iar d-na Irina Puiu, acest grup nu este moderat in permanenta pentru ca efectiv nu putem face (fizic) acest lucru, desi da, ar fi nevoie.

eu Dana Daniela,nu sunt psiholog,dar am informatii care pot ajuta sa nu mai pateasca si altele asa ceva. am intalnit multe cazuri de acest gen

sunt sigur ca orice informatie utila este apreciate de fiecare, dar conteaza forma/tonul/exprimarea/cuvintele etc. Reactia noastra la asta a fost

se pare ca info.mele nu sunt apreciate,cu toate ca masez femei din lumea prostitutiei ce sunt agresate si nu depun plangere ca sa nu se afle cu ce se ocupa. poate nu e neaparat si cazul persoanei din post,dar poate fi o varianta reala

adevarat… dar discutia respectiva nu este un ‘studiu de caz’ intre colegi; este cineva care citeste acele randuri si o sa fie afectata de ele, de aici importanta exprimarii

nu citeste victima,ci prietena,care cauta raspunsuri

indiferent cine citeste… nu este o discutie profesionala… este una publica… poate citesc fete/femei abuzate acest grup si implicit si astfel de tonuri agresive… la asta ma gandesc eu

Stimata doamna Dana Daniela, dumneavoastra fie aveti probleme serioase cu perceptia, fie n-ati invatat nimic din cele 4000 de experiente pe care spuneti ca le aveti la activ in domenil psihologiei. Daca citeati cu atentie textul, ar fi trebuit sa intelegeti ca intrebarea era cu totul si cu totul alta decat cele care va framanta pe dumneavoastra. Intrebam , cum sa abordez eu, ca prietena , aceasta experienta traita de victima. Intrebam, daca e bine sa minimalizez si eu insemnatatea evenimentului si sa inchid subiectul, asa cum face prietena mea, in stare de soc si faza de negare, sau sa o fortez sa discute despre, sa inteleaga gravitatea intamplarii si sa o accepte asa cum este: grava. Asta am intrebat eu, care am ascultat povestea cap-coada, o cunosc pe prietena mea foarte bine si stiu cat pot sa ma bazez pe relatarile ei. Dumneavoastra n-o cunoasteti, n-ati auzit povestea cu detaliile care nu cred ca va privesc. Intrebarea nu este daca prieteam mea a fost sau nu a fost abuzata. Eu STIU ca a fost. Intrebarea era cum procedez eu ca sa-i fie bine ei? Deasemenea mi se pare absurd ca un psiholog, cu atata scoala sa nu poata intelege de ce naiba, o persoana abuzata, nu s-ar duce sa reclame abuzul. Cum , doamna, de ce? Pentru ca la politie, cei mai multi, au atitudinea dumneavoastra, pun la indoaiala ce spune reclamantul, si nu o fac intr-un mod tocmai diplomat. Ei au o scuza, incearca sa afle adevarul ca nu cumva dand crezare spuselor cuiva, sa faca o nedreptate altcuiva. Dumneavoastra ce scuza aveti? Ce interes ar avea cineva care n-ar avea o asemenea problema, sa vina sa minta pe acest site? Si daca cineva, ar avea chef de glume pe acest subiect, nu credeti ca ar putea inventa povesti mai credibile?

Ce nu intelegeti? S-a plimbat o ora (ma rog, nu stiu exact cat) cu individul in masina, au vorbit, au ras, au glumit, ala a iesit din oras si a oprit chipurile sa fumeze o tigara. S-au pupat, ea la un moment dat l-a respins si i-a explicat ca treaba aia nu se va intampla in momentul ala si in niciun caz in masina. El a devenit violent.Ea incercat sa-si ia geanta si sa coboare din masina, moment in care i s-a smuls geanta din brate, a fost pocnita peste ureche de i-a sarit cercelul si i s-a vorbit intr-un fel pe care nu pot sa vi-l reproduc. Ia inchipuiti-va, in fata camp, in spate niste darapanaturi. Ea femeie, el barbat, noaptea… Ce sa faca? Omul s-a schimbat instantaneu cand a fost refuzat, a devenit violent si fizic si verbal. Nu pot si nici nu vreau sa va reproduc felul in care i s-a adresat. Ideea e ca ea a spus NU, el a pocnit-o si a intimidat-o . Ea s-a speriat foarte tare, se gandea ca poate o si omoarasi o arunca pe camp.Da, se simte vinovata, asa cum fac marea majoritate a victimelor, si furioasa, ca nu a facut aia sau aialalta. Era in masina cu un individ cu care avea o prima intalnire, cu care s-a plimbat, s-a dus la cafea sau mai stiu eu ce au facut. Da, s-au pupat in masina, asa cum fac multi oameni care se intalnesc, da, il placea si probabil ca , daca omul ala avea un pic de rabdare ar fi ajuns unde dorea pe cai “legitime”. Ideea e ca a spus NU! Asta se cheama viol, dar neavand urme (capacul peste ureche nu i-a lasat urme), actul nu a presupus penetrare, intrand in masina omului de buna voie, s-a gandit asa cum m-am gandit si eu, plus cei doi politisti carora le-am relatat eu intamplarea, ca in cel mai bun caz , personajul va putea fi identificat, dar fapta nu va putea fi demonstrata. Chestia asta mi-a fost confirmata de doi politisti comunitari pe care i-am intrebat personal cum sta treaba. Cu atat mai mult cu cat individul a si “condus-o ” acasa, iar pe drum i-a mai si spus cu cinism ca a stricat toata seara. Ea! Poftim! V-am dat detalii! Si acum spuneti-mi de ce sa stau pe capul femeii sa depuna plangere, ca probabil va trebui sa suporte privirile si intrebarile suspicioase ale unor oameni care nici macar nu o vor ajuta!? De ce sa treaca pin umilintele unor declaratii ai caror martori, politistii vor avea fix aceeasi atitudina ca dumneavoasta, doamna? Nu vorbim de o pustoaica de 16 ani, desi, nu inteleg de unde ideea asta preconceputa, vorbim despre o femeie de 35 de ani care a fost prea credula si poate a gresit fiind imprudenta si naiva, s-a lasat pacalita de un barbat care parea foarte de treaba, politicos si cu toate tiglele pe casa. Sper ca prietena mea sa nu ajunga sa citeasca vreodata ce au scris unii dintre utilizatori pe aici. Si asa se simte vinovata, ar fi fix ce-i mai lipseste acum!

Si gata, ca m-am lamurit! In locul prietenei mele nu m-as simti bine ca tot Facebook-ul sa disece chestiuni atat de intime, fie chiar si asa sub anonimat, ca tot omul care are prea multe pareri dar prea putina empatie ori cunostinte zdravene in domeniu, sa-si dea cu presupusul. Imi cer scuze domnilor psihologi care chiar au vrut sa ma ajute ajute cu un raspuns, dar adevarul adevarat este ca nu am aflat nimic din ce nu stiam si eu, fara sa studiez psihologia. Credeam ca exista vreun protocol pentru asemenea cazuri, niste recomandari exacte de genul : da, e bine sa nu se insiste pe problema si sa se treaca peste cat mai repede, sau nu, nu e bine asa, e bine sa se discute si sa se constientizeze, sa planga si sa se descarce.

cel mai bun protocol pe care il puteti urma in prima faza este rabdarea, in situatii de soc nu este indicata bruscarea. Fiti alaturi de prietena dvs atunci cand este pregatita sa vorbeasca mai mult despre aceastra trauma; dvs nu ii puteti fi alaturi ca prietena de la un punct in colo asa ca mergeti cu ea (daca este necesar, de mana) la un terapeut specializat pe astfel de traume, sau cautati o asociatie sau grupuri de suport pt exact aceasta situatie. Nu ati aflat nimic nou pt ca, din ce am inteles eu, practic ati vrea sa jucati si rolul de terapeut (la un anumit nivel); aceste protocol de care vorbiti este exact relatia terapeutica; aceasta nu poate fi explicata online, sau recitata pt ca este foarte subiectiva si intima ca experienta. Sper ca v-am mai completat macar putin cunostintele. Succes!

Credeti-ma, n-as vrea sa joc niciun fel de rol in povestea asta, nici de terapeut si nici macar de prietena cuiva care a trecut prin situatia asta. Din pacate, lucruri ca acestea se intampla, iar atunci cand avem prieteni, trebuie sa fim langa ei si la rau, nu doar la bine, fie ca ne place sau nu. Ea a fost intotdeauna langa mine cand am avut probleme si este genul care ofera mai mult decat primeste (cel putin de la mine care sunt destul de rece si handicapata emotional). N-as vrea sa o dezamagesc tocmai acum, exact cand are mai mare nevoie de mine. De-aia intreb in stanga si in dreapta, ca nu stiu ce trebuie sa fac, ca nu stiu exact in ce consta acest “a fi langa cineva” , ca cred ca trebuie sa fac mai mult, ca mi-e frica sa nu fie mai rau decat pare… Doar vedem atataea lamentari pe la TV , la stirile de la ora cinci , atunci cand este deja prea tarziu “….vai, era o persoana atat vesela, nu stiu sa fi avut probleme, nu inteleg de ce a recurs la gestul asta”. Pe de alta parte, cei mai multi oameni pe care ii cunosc eu, printre care si prietena mea, au salarii destul de modeste, credite pe la banci si alte lucruri pentru care nu-si permit sa mearga la psiholog, atunci cand au nevoie. Nu uitati ca traim in Romania, cei mai multi nu merg nici la stomatolog, sau la medic, decat cand este prea tarziu. Din aceste motive stiu ca nu o sa mearga la psiholog, si tot din aceste motive incerc eu sa aflu o opinie pertinenta.

Oricum, va multumesc frumos pentru sfaturi! Sper ca o sa fie bine. Eu am tendinta sa vad jumatatea goala a paharului si sa percep lucrurile intr-o lumina mai neagra, asa sunt eu. Prietena mea este optimista de fel, cauta intotdeauna partile bune, asa e ea. In cazul acesta, sper ca-mi fac eu mai multe griji decat e cazul.