Cum ar trebui sa-i spunem copilului nostru de 4 ani despre despartirea noastra? Cum ar fi mai ok pentru el programul de vizitare din partea tatalui? Unii spun ca daca va sta cateva zile la mine si cateva la tatal lui, il bulversam, social vorbind.

Cum ar trebui sa-i spunem copilului nostru de 4 ani despre despartirea noastra? Cum ar fi mai ok pentru el programul de vizitare din partea tatalui? Unii spun ca daca va sta cateva zile la mine si cateva la tatal lui, il bulversam, social vorbind.

153 vizite

Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapeut online

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online

Buna ziua.
Ma numesc Roxana, sunt din Bucuresti si am 35ani. Am un baietel de 4 ani si jumatate. In urma cu aprox o luna, sotul meu m-a anuntat ca, casnicia noastra s a terminat, de atunci, cautam veriante viabile pentru a face tranzitia cat mai usora pentru baietelul nostru. Inca nu i-am comunicat nimic despre aceasta despartire, insa dormim separat si probabil ca isi da seama ca ceva nu e ok.
Ne stiind cum sa gestionez aceasta situatie, va rog sa ma indrumati cu privire la cateva aspecte: 1. Cum ar trebui sa-i spunem despre despartirea noastra, 2. Cum ar fi mai ok pentru el, ca si program de vizitare din partea tatalui, astfel incat sa nu fie afectat foarte mult, unii spun ca daca v-a sta cateva zile la mine si cateva la tata, il bulversam social vorbind. 3. Ce impact ar avea asupra copilului daca eu, mama m-as muta in Ploiesti (tatal ramanand in Bucuresti), in Ploiesti am fratele, cumnata si baietelul lor in varsta de 4 ani, tot acolo copilul ar sta cu bunicii materni foarte des.
Va multumesc.
Roxana

Cristina Anghel Imi primul rand, imi pare rau pentru situatia profund neplacuta in care sunteti. O despartire e grea, mai ales una „din senin“. Ce va pot spune este ca e necesar ca dvs. sa aveti grija de dvs., sa vorbiti, sa va descarcati cu ajutorul cuiva apropiat, cu care va intelegeti. Orice aranjament, in care parintii se pun de acord in privinta binelui copilului e bun. Copilul trebuie sa simta ca poate controla situatia, ca e previzibil ce se intampla cu el. Daca merge la gradinita si are prieteni, ar fi bine sa mearga in continuare acolo. Daca nu a apucat sa prinda radacini, trecerea va fi mai usoara. Si tatal sa poata sa il vada. Sa poata fi alaturi daca e bolnav, daca dvs aveti vreo problema. Cu rabdare si intelegere veti gasi o cale potrivita pentru toti. Puteti implica si copilul, la nivelul lui de intelegere. Iti place la gradinita, ai vrea sa cunosti un oras nou? Va doresc putere si va trimit ganduri bune, de sustinere!

Madalina Manole Cea mai buna ideie dintre toate ar fi să apelați la serviciile unui psiholog, atât pentru susținere dumneavoastră cât si a celui mic! Acest lucru va face că cel mic să simtă tranziția mai ușor, iar dumneavoastră să vă puteți reechilibra pentru a face față noilor cerințe si atribuții!

Marilena Popa In viitoarea postura de mama singură, cu siguranță familia extinsa va va fi de mare ajutor. Bănuiesc ca fiul dumneavoastră deja cunoaște aceasta parte a familiei. Tranzitia ar trebui facuta treptat si ar trebui sa ii explicati in prealabil fiecare pas, pe masura intelegerii lui, si mai ales sa va puneti de acord in familie sa ii transmiteti acelasi mesaj. Programul de vizitare trebuie stabilit de comun acord, insa trebuie sa aiba o casa principala, de preferat cu dumneavoastră. Sunt multe de discutat si planuit, si eu va sfatuiesc sa apelati la un psiholog pentru a face această tranziție cat mai putin dureroasă pentru toata lumea. Numai bine!

Doina Dolghier Bună ziua stimata doamna. Cea mai buna soluție este sa mergeți la un terapeut. De ce? Pentru ca astfel puteți analiza împreună, cu o abordare individuala a cazului, cea mai optima soluție. În alta ordine de idei, mesajul direct și indirect către copil ar trebui sa fie asa: mami și tati nu se mai iubesc însa iubirea pentru tine nu este cu nimic afectata. În prealabil discutând cu copilul despre ce înseamnă iubirea între doi oameni adulți. Discuția ar trebui sa fie împreună,cu toți membrii familiei. Nu este ușor dar nici imposibil. Însă este important sa nu mințiți copilul despre divorț. Mult succes
Administrează

Monica Enescu Si eu va recomand sa apelati la un terapeut pentru a discuta aceste aspecte. Ceea ce as adauga in plus este ca nu il puteti feri de un anumit grad de suferinta, indiferent ce alegeti si unde veti locui, insa acest grad de suferinta va depinde mult de relatia dvs cu tatal copilului de acum incolo.

Mare atentie la mesajele transmise copilului, de genul “mami si tati nu se mai iubesc, dar te iubesc pe tine”, Punandu-ma in locul unui copil care nu face nicio diferenta la acea varsta, m-as gandi ca asa cum iubirea parintilor unul fata de altul s-a terminat, asa s-ar putea termina intr-o zi iubirea lor pentru mine si daca iata ei nu se mai iubesc si s-au despartit, tot asa s-ar putea desparti de mine. Pentru copil, familia este o triada la modul ideal (daca nu este o familie disfunctionala) si ceea ce il afecteaza cu adevarat sunt sentimentele inconstiente pe care parintii le au si le manifesta nu doar fata de el, cat si unul fata de altul. Indiferent de relatia amoroasa a parintilor, care se poate incheia, parintii vor ramane in continuare intr-o altfel de relatie, ca parinti ai copilului si in aceasta relatie ar fi de dorit sa existe respect si ajutor reciproc. Numai bine!

Postat în Copii | Relatia cu copiii | Sarcina, Despartire | Divort, Psiholog / psihoterapeut online
Etichete: divort cu copil, psiholog online gratuit