Botezat-Antonescu Radu nu cred ca pot raspunde ca specialist aici din simplul motiv ca nu lucrez cu copii, insa pot raspunde ca parinte a doi copii de varste apropiate alor tai: eu as discuta cu sotul despre ce se intampla chiar daca este o supozitie (desi nu cred ca un copil poate invinta asa ceva) si as decide (ca mama) sa evit macar pt o vreme contactul cu bunica respectiva, macar pt a vedea o schimbare de comportament. Daca relatia cu fetita revina la normal inseamna ca ‘ceva’ s-a intamplat cu siguranta si ca este foarte probabil ca acuma ca sunteti iar prietene sa iti spuna acel ceva (binenteles sa o asiguri ca este ok si ca nu o sa pateasca nimeni nimic) – mai departe adultii trebuie sa ia o decizie si cred ca ar fi bine sa continuam discutia din acest punct. Curaj!
RĂSPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS ÎNTREBAREA: Situația este mult mai complicata decât atâta… după cum am scris eu nu sunt de-acord cu aceste vizite ale fetiței acolo deoarece doamna are ceva probleme și a luat și tratament, însă tatăl ei nu da doi bani pe părerea mea și spune ca aberez și încerc sa o indepartez pe fetita de, citez “mămica mea”… râde ironic când ii spun ca e spre binele ei sa mearga la bunica doar in prezenta unuia dintre noi ca sa avem situația sub control…efectiv o urca in mașina si pleacă cu ea fără sa audă ce zic eu…nu pot sa vorbesc cu el acest subiect pentru ca efectiv nu ar crede așa ceva și tot copilul ar pica la mijloc… psihologul pentru copiii cu care am vorbit deja pentru a vedea fetita a spus ca nu poate sa facă o evaluare fără semnătura tatălui ei, semnătură pe care nu o voi avea in veci pentru ca nu e de-acord sa o duc la psiholog (chiar dacă el nu știe adevăratul motiv)… am impresia ca ma învârt intr-un cerc inutil, familia mea zice ca ori fetita minte ori eu exagerez…. astăzi fetita se poarta normal, ca de-obicei, eu la fel ma port normal… cum pot gestiona situația in aceste circumstanțe ?
Botezat-Antonescu Radu daca nu se poate discuta cu tatal (din orice motiv) atunci o alta (si probabil ultima) varianta este cea legala. Mama are tutela suprema si ma gandesc ca a consulta si un avocat in acest sens nu ar strica. Poti refuza oricand sa o lasi singura acolo… fara niciun motiv; daca sotul ia copilul cu forta si o duce (si abandoneaza chiar si la mama lui) se numeste rapire fara acordul mamei (si invers mama nu poate lua copilul si pleca oricum din cuplu). Sunt sigur ca legal situatia este mult mai clara (nu am deloc experienta pe aceasta tema); poate chiar cei de la asistenta sociala sa aiba formula legala? Eu as cerceta si aceasta varianta pt ca deja riscam un mare abuz.
RĂSPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS ÎNTREBAREA: Da, însă fetita nu este luata împotriva ei, ea își exprima dorinta de a rămâne acolo pe motivul ca acolo poate sa facă ce vrea și nu o mai pune mami sa strângă jucăriile in urma ei… ei au renunțat la orice forma de educare asupra ei doar ca sa o atragă de partea lor…sunt conștientă ca cel mai bine este sa o vadă un psiholog însă nu știu cum sa îl conving sa își dea acordul pentru o evaluare…. mulțumesc din inima pentru timpul acordat și încredere !!!
Botezat-Antonescu Radu
Ghimis Simona Bianca Tot în calitate de părinte îți răspund și eu, nu sunt psiholog, însă că și părinte mi-aș asculta în orice circumstanțe copilul și i-aș da crezare în prima instanta, pana as reuși sa elucidez situația. Cu siguranță nu poate inventa asa ceva, la vârsta de 5 ani, poate inventa o poveste, însă asa ceva nu cred. Este foarte trist, eu sunt mai impulsiva de fel, și probabil as fi reacționat imediat asupra rudelor, însă gândind la rece o prima discuție cu soțul ar ajuta. Și cred ca azi luat o decizie bună în ceea ce privește o vizita ulterioara la psiholog.
Liliana Popa Pana la proba contrarie, dati-i crezare copilului. In acelasi timp va sfatuiesc sa luati urgent legatura cu un psiholog, in cazul in cate povestea este adevarata. Orice actiune este spre binele copilului dumneavoastra si asta e tot ce conteaza!
Claudia Toderean-Dascălu
Monica Enescu Botezat-Antonescu Radu ca ar fi o idee buna sa consultati un avocat. Este destul de complicat de demonstrat ca fetita spune intr-adevar adevarul chiar daca dvs o credeti, insa am auzit ca exista ceasuri pentru copii care inregistreaza ce aude copilul atunci cand e plecat. Poate fi o masura extrema dar in unele cazuri, cand este suspectat un abuz asupra unui copil, poate fi necesara.
RĂSPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS ÎNTREBAREA: De o luna ma gândesc și eu la acele dispozitive micuțe care se pot Atașa pe o bratarica sau ceva de genul, doar ca atunci când nimeni nu te crede și toti spun ca exagerezi și aberezi, începi și tu sa crezi ca aia nebuna ești tu… tatăl nu accepta nicio remarca negativă la adresa mamei lui chiar dacă vede ca acela este purul adevăr…
Monica Enescu
Tina Petrareanu 1. De la fetița puteți afla mai multe prin intermediul poveștilor.
RĂSPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS ÎNTREBAREA: Da! Într-adevăr este o problema de cuplu și de familie însă eu am cerut ajutorul strict pentru a afla cum sa gestionez eu situația cu fetita care se pare ca e un pion… as putea dezvolta situația actuala sa înțelegeți mai bine.. defapt nici eu nu înțeleg de ce am ajuns in situația in care tatăl încearcă sa își apropie copilul de bunica paternă in ideea in care ea nu a fost niciodată implicată sub nicio forma in creșterea copiilor noștri. Doamna suferă de anumite probleme, ea nu calcă in casa noastră cât timp eu stau aici…încet încet a reușit sa îl îndepărteze pe băiatul ei de mine, acum încearcă sa îmi îndepărteze copilul și defapt asta ma interesează pe mine – vreau sa procedez corect in a păstra legătura dintre mine și copil și a avea un copil sănătos psihic, spiritual și fizic… Ca răspuns la a doua întrebare, decizia o voi luat doar atunci când știu exact ce s-a întâmplat Weekend-ul acesta la bunica. Dacă reusesc sa ii fac copilului eveluarea si reiese ca totul este adevărat, vorbesc întâi cu tatăl ca fetita sa nu mai meargă neînsoțită la bunica. In cazul in care tatăl nu dorește sa accepte realitatea și continua sa trăiască in minciuna asta, atunci voi acționa fără dar și poate pe cale legală ca bunica sa o vadă doar in prezenta mea, având astfel dovada clară de la psiholog ca vizitele copilului neînsoțite la bunica ii fac rău.
Carmen Sorici Principala problema pare a fi sotul, pentru fetita vizitele rare pana la deloc pot rezolva situatia, deasemeni si cateva povesti despre ,,bunicii spun lucruri traznite” , este ingrijorator faptul ca sotul nu va ofera incredere, ca nu va sustine, ca nu se gandeste la binele copilului care poate fi afectat de depresia bunicii. Pe masura ce trece timpul copilul va uita detaliile intamplari, uneori fabuland detaliile pe care le-a uitat.Poate ar trebui sa va ganditi de ce nu ati discutat imediat cu sotul sau cu soacra cerand explicatii, ce v-a retinut? Uneori parintii actioneaza si la o simpla banuiala, dupa principiul paza buna trece primejdia rea, chiar daca nu este adevarat insa in acest caz uleiul care a produs iritatie copilului chiar nu este in regula, bunici care isi doresc sa-si influenteze nepotii mai ales cand nu sunt prieteni cu ginerii sau nurorile sunt destul de multi insa iritatiile de pe maini nu sunt deloc obisnuite. Poti merge la o consiliere psihologica pentru a avea claritate asupra problemei si capata energie de a ii infrunta direct pe sot si soacra. Succes!
RĂSPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS ÎNTREBAREA: Ca răspuns la întrebarea de ce nu am discutat direct cu tatăl și soacra este faptul ca :
1. Tatăl nu ar fi crezut și m-ar fi luat in râs la fel cum o face mereu când se discuta ceva la adresa mamei lui. Devine nervos și spune ca mămica lui e perfecta și atâta… atunci am încercat sa evit discuția și am discutat direct cu un psiholog pe care l-am rugat sa vadă fetita dar mi-a spus ca fără semnătura tatălui nu o poate evalua.
2. Cu soacra nu se poate discuta deoarece e o femeie cu probleme, e genul care crede in vrăji, farmece, pus picături in mâncare etc. și este evident ca nu se poate discuta cu un astfel de “om”. Mulțumesc pentru timpul acordat !
Carmen Sorici Chriss Chriss Imi pare rau pentru situatia dificila in care te aflii, dar este bine sa lupti pentru copilul, copiii tai si de aceia trebuie sa sti ca nu este normal sa eviti ce ai de spus sotului, chiar cu riscul unei discutii aprinse, nu mai evita, pentru ca vor aparea mereu asemenea situatii, Tie si copiilor le va face bine faptul ca-ti sustii parerea, se poate discuta cu oricine, tu nu o faci din bun simt, dar ei vor crede mereu ca de fapt au dreptate, si ca lipsa ta reactie asta inseamna, si asta ii face sa persiste in acest comportament. Prin psihologul la care ai apelat iti delegi de fapt atributiile, soacra te va domina prin teama, sotul la fel cum vei creste copiii asa? Ai curaj si discuta, in fond ce se poate intampla? Succes!
RĂSPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS ÎNTREBAREA: Lucru care se poate întâmpla este scandalul… faptul ca discuția se aprinde și sunt doi copii in casa și nu vreau sa asiste la asemenea discuții. Plus ca fetita va fi băgată la mijloc, o vor lua la întrebări și nu vreau sa se deschidă subiectul înainte sa o vadă psihologul. Nu știu exact cum functioneaza, doamna psiholog îmi va da ceva la mâna a ceea ce reiese după evaluarea fetiței ? Astfel as putea sa ii confrunt pe amândoi cu o dovada clară și așa voi fi crezută… mulțumesc încă o data !!!
Carmen Sorici Nu cred ca-ti poate da, o evaluare a copilului nu se poate face direct pe aceea intamplare, se poate confirma o anumita trauma a copilului, ziua si ora sunt greu de apreciat, in plus nu stim daca copilul a fost traumatizat chiar sau daca nu a trecut usor peste aceea intamplare, modul in care memoria intelege sa pastreze anumite evenimente este foarte individual si vorbim de un copil de 5 ani care nu are formata bine constiinat binelui si raului, care cred in ceea ce spun adultii. Nu aveti nevoie de un atestat pentru a spune ca sunteti nemultumita, implicarea psihologilor complica lucrurile. Inteleg ca va este greu sa gestionati o discutie in contradictoriu, in fond nu sa fiti crezuta este nevoie ci sa va sustineti parerea este important si sa fiti ascultata, dumneavostra, nu psihologul si nici o alta instanta, sunteti mama si parerile dumneavostra trebuie sa aiba greutate si trebuiesc respectate, meritati sa fiti crezuta, Discutiile mai aprinse dintr-un cuplu nu inseamna neaparat un lucru rau, ele de multe ori pot detensiona o situatie care nerezolvata duce la distrugerea cuplului in timp, desigur un dialog agresiv nu este un exemplu bun pentru copii dar ei percep la nivel emotional conflictul oricat ati incerca sa-l ascundeti, o discutie pe ton neutru insemna pentru ei un exemplu de capacitate de a-ti sustine punctul de vedere, lucru pe care nu li-l aratati, avand doar exemplul tatalui care se pare ca are o pozitie dominata in cuplu.
RĂSPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS ÎNTREBAREA: Copilul nu pare a fi traumatizat, doar in ziua respectiva a avut un comportament ciudat, apoi a revenit la normal, e vesela, se joaca, povestim… practic nu pot rezolva mai nimic deoarece indiferent de discuția cu tatăl (nu spun soțul deoarece nu suntem căsătoriți deși conviețuim de 8 ani împreuna) o va duce in continuare la mama lui chiar dacă eu nu sunt de-acord… fără nicio dovada a ceea ce s-a întâmplat, el oricum nu va crede sau o va lua ca pe o prostie iar situația va continua la nesfârșit. Ceea ce îmi doresc eu, nu este sa nu o mai vadă deloc pe dansa, ci sa meargă doar însoțită de mine ca sa fiu prezenta la toate discuțiile pe care le au, astfel evitând sa mai încerce sa o îndepărteze de mine.
Mastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.
As vrea sa ma sfatuti cum sa-i explic fetitei mele de 9 ani ca sunt insarcinata cu al treilea copil, deoarece e foarte emotiva, geloasa si chiar egoista.
Am 16 ani, iar la varsta de 3 ani m-au adoptat niste parinti noi. Din pacate, nici viata mea de acum nu este roz, deoarece parintii mei actuali se cearta enorm. 
Baietelul meu are are 7 ani, este foarte incapatanat, retras, fricos, ii este frica de tot ce este nou, nu vrea sa salute, la orice ii spun tranteste si bufneste.
Fata mea de 13 ani nu mai asculta deloc, o duc la scoala si ea pleaca, are nopti cand nu vine acasa. Este in risc de exmatriculare, fumeaza, s-a taiat pe antebrat. Dar este un copil inteligent, foarte matura in gandire, studiaza vioara si face lupte pentru autoaparare.
Am o fetita de 5 ani, pe care am lasat-o cu mama mea, pentru a pleca in Italia, la munca. Dar cand am vrut sa o iau la mine a refuzat, spunandu-mi ca nu o lasa mami (asa a inceput sa ii spuna mamei mele).
