Dupa 2 ani de relatie prietenul meu nu mai pomenește nimic de căsătorie. Daca deschid subiectul, se enerveaza. Am 28 de ani si ma simt presata de familie si varsta.
Buna ziua, va rog sa ma ajutati cu o parere vizavi de problema mea. Sunt intr-o relatie de 2 ani care a inceput foarte bine, el era foarte indragostit si dorea sa ne facem o familie.Eu eram putin mai rationala avand in vedere ca era mai inchis, nu era foarte comunicativ, avea ceva frustrari din trecut, se supara cam repede daca eram apreciata de cei din jur in special barbati si in plus era mereu atent la cine ma suna si imi scrie, parea gelos si posesiv. Dupa 7 luni am inceput sa petrecem mai mult timp impreuna si am locuit amandoi, timp in care s-a mai redus indragosteala lui, a terminat cu gelozia si posesivitatea iar apoi am inceput eu sa devin mai posesiva neprimind afectiunea cu care eram obisnuita. A urmat o perioada in care fosta il cauta, el era mai rece si irascibil cu mine si dupa ce am aflat am inceput sa devin geloasa, am inceput sa il verific, sa imi fac scenarii si imi pierd increderea in mine. Am fost la un pas sa ne despartim insa am decis sa ne mai dam o sansa. A
urmat o perioada in care a fost dinou ok cu mine dar in urma unor stresuri si poate si alte cauze 4 luni m-a refuzat constant in pat. Problema e ca la fiecare refuz ma simteam rau, eram deprimata, plangeam, ma simteam neatractiva. Am cautat dovezi,am discutat sa vad daca are vreo problema medicala sau are pe altcineva si nu mi s-a oferit nici o explicație concreta. Se comporta frumos si afectuos cu mine, facea tot posibilul sa ma inveseleasca cand ma vedea trista si plansa dar fara sa vrea sex. Cand s-a reluat viata sexuala am avut o perioada buna, ne-am inteles perfect, nu ne-am certat, s-a schimbat si a devenit mai comunicativ. Acum dupa 2 ani eu ma simt oarecum trista ca nu mai pomenește nimic de căsătorie, eu am 28 de ani si oarecum ma simt presata de familie si varsta, daca deschid subiectul se enerveaza, in pat se întâmpla rar si 90% din cazuri cand vrea el, in rest avem o conexiune buna, suntem amândoi afectuosi si ne intelegem bine, dar mai sunt certuri superficiale din nimicuri. Doar ca eu ma simt stresata si frustrata cum sunt respinsa. Menționez ca nici la inceput nu era disperat dupa sex dar isi dadea silinta sa ma satisfaca si sa imi ofere tot ce am nevoie. Mi-am pierdut bucuria si zambetul sunt destul de trista, ma macina ca mai vorbeste cu fosta, sunt geloasa cand interactioneaza cu alte femei, cred ca mi-am pierdut increderea in mine. Nu m-am gandit sa il parasesc deoarece mi se pare ca suntem compatibili si am putea avea o viata frumoasa impreuna, totodata ma simt neimplinita sexual si as vrea cumva sa incerc sa remediez problema si sa il fac sa fie mai atras de mine.
Două opțiuni! Prima il trimiți la medic si ai explici ca esti tânără și ai nevoie de o viață sexuală activă…a doua găsești pe cineva sa suplinească… asta in cazul in care nu ai luat in considerare despărțirea sau poti incerca terapie de cuplu etc ..dar la cum ai prezentat situația ma indoiesc ca va accepta.Mai tranșantă caci in astfel de cazuri oricum ar fi tot acolo esti .
Cred ca situatia descrisa de tine, care aparent se invarte in jurul relatiilor sexuale, de fapt acopera o nemultumire a ta si un sentiment ca esti respinsa. Mi-a atras atentia felul cum ai deschis mesajul si anume ca lucrurile incepusera foarte bine, cu toate ca el era gelos si posesiv, ca era atent cu cine discuti, tu te simteai probabil apreciata, dorita, in centrul atentiei lui. Lucrurile au inceput sa se schimbe cand acea etapa a indragostirii s-a mai dus si chiar in momentul in care el a renuntat sa mai fie posesiv, ai inceput tu sa fii geloasa, pentru ca undeva s-a aprins un beculet. Practic pe tine lucrurile te multumeau la inceput, precum si atunci cand relatiile sexuale sunt satisfacatoare si prezente, pentru ca este si asta unul din modurile prin care te simti importanta, dorita de partener si atragatoare. Intr-o relatie conteaza mult si modul in care fiecare partener isi arata iubirea cat si modul prin care el are nevoie sa i se arate. Iti recomand sa citesti cartea “cele 5 limbaje ale iubirii”, si sa descoperi impreuna cu partenerul tau ce limbaj are fiecare si cum se simte iubit fiecare. E posibil spre exemplu, ca pentru el sexul sa nu fie la fel de important cum este pentru tine si de asemenea sa nu fie un “barometru” al relatiei de cuplu. Poate un prim pas ar fi sa iti amintesti ce ii placea lui la tine la inceputul relatiei si sa incerci sa readuci acea stare de inceput, cunoscandu-ti bine partenerul. Sigur ca neincrederea in sine si nesiguranta nu este cel mai atractiv lucru asa ca ai putea lucra mai mult pe aceste aspecte. Cu cat tu te simti mai bine cu tine, cu atat atragi mai mult atentia celorlalti si relatiile cu ceilalti vor fi mai putin tensionate. Succes!3
Eu iti recomand cartea
” Femei care iubesc prea mult”
Buna. Se pare ca dupa doi ani de relatie tie ti-a scazur stima de sine si lui i-a disparut dorinta de a intemeia o familie impreuna cu tine. Nu reiese din ceea ce povestesti din ce punct de vedere sunteti compatibili…Sexual? Incredere?Comunicare?…Ce nevoie iti implineste relatia asta? Sau iti mai implineste vreuna?…