Terapeuti.ro:

Nici nu știu cu ce să încep, mama a plecat de cand aveam 6 ani in Italia ( acum 11 ani), am ramas acasa cu fratele, care acum are 20 de ani si cu tata. De mica imi amintesc ca ai mei se certau si tot ce voiam era doar sa nu mai aud cum tipa, ma duceam in camera si incercam sa adorm. Majoritatea certurilor erau din cauza banilor, el mereu pierdea banii si mama nu se descurca doar cu cat aducea ea in casa, frate-miu a ramas de mic sa aiba grija de mine, ea s a dus cu un alt barbat care o mai ajuta cu bani, mai statea cu noi. El a aflat dar au trecut peste. Atunci mama a plecat sa lucreze in strainatate caci aici nu i mai ajungeau banii, avea multe datorii, trimitea mereu acasa bani ca sa achite tot, dupa primii 3 ani a venit inapoi ( am uitat sa mentionez ca timp de 11 ani am vazut o de 3 ori pe mama cate o saptamana de fiecare data) revenind, atunci a vazut ca ratele nu erau achitate si s au certat tare pentru ca el a avut si are o problema cu aparatele, ii juca mereu banii ei, s
a intors inapoi si a incercat mereu, mereu sa i dea sanse si i trimitea bani pe care el mereu ii pierdea. Asta fiind o parte introductiva, ea a venit anul acesta pe 7 august acasa, sa renoveze casa, timp in care eu dormeam cu ea si fratele cu el, ea isi facuse un nou iubit de vreo 2 ani fara ca tata sa stie, trecand peste am stat o perioada asa, o perioada in care orice faceam nu era bun dar fratelui meu nu ii reprosa niciodata nimic, nici ca statea toata ziua afara, nici ca n o ajuta, eu trebuia sa fiu mereu cea care face totul,intr o seara tata a venit de la serviciu si a intrebat o de ce nu doarme cu el, ca ar vrea si el s o stranga in brate dar ea i a spus ca pe ea nu l intereseaza de el si atunci au inceput din nou aceleasi certuri de cand eram mici, s au injurat, el in special vorbea foarte urat, ziua urmatoare nu si au mai vorbit pana cand tot asa s au certat tare si ea l a dat afara din casa pe el, casa fiind pe numele ei. Ea pleca in fiecare saptamana la iubitul ei, el
statea in Pascani si acasa venea o zi sau doua dupa care pleca iar, pana sa l cunoasca pe el nu putea sa vina acasa cum a aparut el a putut, a fost acasa si anul trecut de Craciun dar l a facut cu el la Pascani, doar e mai important decat copiii ei. eu ma certam foarte des cu fratele, pentru ca nu puteam sa mi strang nimic de la bani, cercei, inele imi dispareau toate, trebuia mereu sa inchid usa dupa mine bineinteles cand i am povestit mamei a zis ca e vina mea ca le las acolo, lui nu i a spus absolut nimic, in fine, ma certam cu el si pentru ca eu faceam mancare, eu spalam, si el si iubita lui doar stateau, nimic in plus, nici serviciu, numai ea muncea. Pana intr o seara in care mama m a sunat si plangea ca a batut o omul acela cu care era ea impreuna, si plangea..si nu voia sa vina acasa am inceput sa plang ca tipa, intr un final a ajuns acasa pe la 4 dimineata, mai pe scurt s a despartit de el. eu cu tata nu am mai vorbit de cand a plecat, stiu doar ca s a logodit acum, ea mereu isi cauta boi barbati si nu stiu sincer, oare ei s au gandit vreodata ca poate ma afecteaza chestiile astea ? Adica doamne fereste ca pana la urma nu s copii, nu le pot zice eu ce sa faca dar macar sa ma intrebe o data ce zici despre asta, ce parere ai, absolut nimic. In prezent, fratele vine o data pe saptamana acasa si pleaca. Si ea, normal ca nu ii spune absolut nimic, doar e baiatul ei..sunt foarte multe lucruri, mereu eu trebuie sa fac de toate si tot nu e bine daca ii spun ca mi e rau, ea sta pe telefon, abia ma baga in seama, in octombrie am fost sa mi fac analizele pentru ca ameteam mereu si mi au spus ca sunt anemica, ca am anemie foarte mare, raspunsul ei fiind evident ca e vina mea, ca nu mananc, dar niciodata nu s a gandit ca poate tot ce a fost pana acum ma afecteaza, sunt 5 luni de cand e acasa si ma bucur ca nu o am ca model in viata, o respect pentru ca a muncit pentru mine dar ma bucur enorm ca nu sunt ca ea, vreau doar sa inteleg cum pot sa fiu iar bine, de cand a venit totul s a intors pe dos si nu inteleg de ce..ametesc din ce in ce mai mult, iar de rezistat am impresia ca nu mai pot