Mesaj:
Buna ziua. As dori sa ma ajutati intr-o problema grava. Fetita mea de 13 ani ma minte. Eu ma enervez rau de tot cand o prind , o bat si o jignesc . Cum sa trec peste aceste accese de furie. Ea zice ca minte de frica sa nu o bat desi numai pentru minciuna o plesnesc sau o jignesc. Cum sa o determin sa nu mai minta. Oare eu sunt de vina?

fetita de fapt “minte” frica ce ve-o poarta… cind a gresit in zilele, anii anteriori, probabil nu a-ti inteles-o atunci si a-ti certat-o/batut-o si de atunci frica de dumneavoastra o determina sa va ascunda adevarul… sa minta pentru ca ii este frica de reactia dumneavoastra…

Da.Nu o mai bateți.Ea daca vede ca o bateti etc tine in ea si nu e bine.Mai bine ar fi ca dumneavoastra sa o ascultati si sa o ajutati,sa ii dati sfaturi etc.Success

Asezati-va amandoi cu curaj la masa intelepciunii, lasati toate cuvintele sa iasa, cele fara rost, fara sens, goale, fara nici o legatura, care evita, care ascund, care fac rau, etc etc si opriti-le doar pe cele care sunt adevarate. Apoi, bucurati-va!

În paralel cu ideile enunţate până acum, detaliaţi şi ce include dieta în familia dvs. Ar fi o naivitate să credem că lista factorilor care pot face nişte oameni să intre în conflict, se reduce doar la alcool sau droguri.

O bati, o plesnesti, clar nu asta e atitudinea corecta.

Cand mai minte, gandeste-te la ceva: ca si daca ai pleznit-o sau jignit-o – ea tot a repetat. Atunci tu de ce repeti ceva ce stii ca nu schimba situatia? Gaseste ceva diferit. problema e ca fata are nevoie de cineva care sa o inteleaga, trebuie reconsolidata relatia voastra. Pt alte intrebari, te ast pe office@atelierecumaniere.ro

In primul rand faptul ca minte nu e chiar o “problema grava”, cu totii mintim! In al doi-lea rand cauzele minciunii ei pot fi multiple. Este posibil sa fie modalitatea ei de a va determina sa-i acordati ei intreaga dvs atentie, daca in mod obisnuit nu se intampla sa i-o acordati! Este de asemenea posibil sa-i creati posibilitatea de a minti, in sensul ca, daca stiti deja adevarul nu o mai intrebati pt a verifica daca va spune adevarul, ci spune-ti-i direct ca stiti! Totodata incercati sa analizati daca nu cumva a preluat acest obicei de la cineva din familie! Oricare ar fi cauzele este clar ca lovirea si jignirea nu sunt modalitati sanatoase de a reactiona. Mai bine o lasati sa va minta si credeti tot ce va spune, suficient de mult timp ca ea sa-si dea sema ca nu ii foloseste la nimic minciuna, ca de fapt se minte singura! In cele din urma increderea va “obliga” la incredere, pentru ca la asta se rezuma totul. Ea are nevoie sa aiba incredere ca daca spune adevarul va primi din partea dvs ceea ce are nevoie (incredere, suport, ajutor, atentie etc.).

De dorit ar fi sa va deschideti inima, sa va folositi mai mult de ea in a o intelege, cunoaste, indruma si in a fi prietena cu ea, in masura sanatoasa. Nimeni nu minte fara motiv, doar cei bolnavi. Motivele pot fi multiple, dar daca nu ajungeti la sufletul ei si nu ii castigati increderea, nu veti afla motivele reale iar asta va impiedica s-o ajutati sa se redreseze, asta daca cumva a alunecat pe un drum gresit, ceea ce nu stim si nu e obligatoriu. Ganditi-va ca este la o varsta la care transformarile sunt mari si grele, nu toti trec peste aceasta perioada usor, are nevoie de un suflet care sa-i fie alaturi dar sa-i ofere si intimitate, care s-o inteleaga si s-o accepte asa cum este, cu bune si mai putin bune. Nimeni nu e perfect, dar toti avem nevoie sa fim acceptati asa cum suntem. E nevoie sa intelegem ca sanatos este sa ne concentram pe partile noastre bune si pe resursele noastre, sa ne dezvoltam frumos si armonios dar fara sa ne negam partea noastra intunecata, pe care tot Dumnezeu ne-a lasat-o. Altfel nu ar exista echilibru, Universul intreg este + si -, dar este perfect, iar noi suntem parte din Univers… Castigati-i increderea si mai apoi claditi impreuna, cu rabdare ceea ce aveti nevoie.

Problema grava este ca o bateti si ca o jigniti, nu ca va minte. V-ati intrebat cum a ajuns sa va minta? Va minte pentru ca va acorda o importanta deosebita. Dar in alt mod decat v-ati imagina. Mergeti la un psihoterapeut si discutati ce se intampla cu dvs. astfel incat va infuriati si nu mai puteti stapani accesele de furie. Ati trecut cumva printr-un divort?

copiii care au cea mai mare nevoie de iubire ,o vor cere de obicei in moduri total lipsite de iubire .Poate incearca sa va atraga atentia ,cat timp ii acordati intr-o zi? aratatii respect si mai multa iubire fara sa o mustrati din orice .Relatia o sa o claditi in timp dar incepeti cu temelia si renuntati la violenta verbala si fizica .

Desigur ca este necesar sa aprofundati acest subiect cu un psihoterapeut insa un prim pas 1. ar fi sa reflectati asupra semnificatiei pe care o are minciuna pentru dvs. Cum va simtiti atunci cand sunteti mintita? Bataia si cuvintele pe care i le spuneti fetei sunt un mod de a va elibera de ceea ce simtiti in acel moment? Sunt multe de spus aici insa este important sa constientizati ce este mai important pentru dvs si pentru ea, sa o prindeti cu minciuna sau sa-i aratati afectiune, iubire, intelegere ?

Si eu am 2 copii si am trecut prin 2 divorturi si un deces,unu din copii mei are autuism atipic, pana la 7 ani nu mi-a vb , un copil nu trebuie batut, trebuie luat cu vb buna, trebuie ,multaaaaaaaaaaaa rabdare, sa stiti ca uneori si cel mare ma mai minte, chiar daca are autism atipic , dar intrun final tot eu ies invingatoare, pt ca imi spune adevaru pana la urma, inca ceva ! su fara sa va spuarati ca va spun, Un om daca vrea sa-si stapaneasca nervii el trebuie sa fie psihologul sau, si tot el trebuie sa-si spun STOP ma abtin si imi controlez nervi,,,in plus toti trecem prin greutati, eu imi cresc copii singura ,,deci CAPU SUS,,, :* <3

Ibrahim Pasa Okan, este de preferat ca fiecare sa fie un atat de bun psiholog pentru el insusi incat sa faca fata cu succes tuturor situatiilor de viata. Dar uneori o problema nu poate fi depasita in ciuda unor eforturi indelungi si daca la un moment dat iti dai seama ca te-ai chinuit mult timp si nu merge, poti sa iti depasesti rezervele personale si sa apelezi la un “altul” care poate aduce un plus de obiectivate mai ales daca e si pregatit sa faca asta. Ma refer la un terapeut.

la accese de furie, putin probabil sa rezolvi singur problema; furia e o emotie puternica ce se vrea consumata in momentul in care apare; dk dupa aceasta furie se lasa si cu o victima (agresarea copilului, fizic sau psihologic), eu cred ca e momentul ptr un ajutor extern, ptr a se identifica cauzele ptr aceste pusee de furie..

Da Catalin Lazar ai drepate in cea ce spui; fiecare din noi trecem prin momente grele dar trebuie sa le depasim, eu am facut acest pas si multam la dumnezeu singura mi-am rezolvat problemele,cum am mai spus; omu trebuie sa fie psihologu sau parerea mea,eu asa am facut

Am un sfat prietenesc pt voi, cu toate ca am un mod direct de a spune lucrurilor pe nume, va rog sa nu o luati in nume de rau(de multe ori respingem din orgoliu ceea ce ne spun altii chiar daca ne-ar putea ajuta) t cei ce cred ca NU au nevoie de terapeut si vor sa fie proprii lor psihologi: Incetati sa va mai mintiti singuri ca nu aveti nevoie de psiholog si voi le stiti pe toate si ca puteti fi propriul vostru psiholog.Spre marea voastra dezamagire, aflati ca NU , nu puteti.E adevarat ca raspunsurile se afla in interiorul fiecaruia, dar daca persoana nu stie cum sa abordeze problemele si ce metode sa foloseasca, nu se va rezolva nimic Puteti fi propriul vostru psiholog pana la un punct.Chiar si psihologii au nevoie de psiholog.Sunt o multime de lucruri pe care nu le poti face de unul singur, indiferent cat de grozav esti sau te crezi. Daca nu ati studiat psihologia , nu aveti cum sa stiti cum sa va ajutati singuri, si chiar daca ati studiat psihologia, tot nu aveti experienta, pt ca oamenii nu sunt trasi la xerox, iar situatiile sunt atipice uneori, cu toate ca in carti scrie un lucru, in practica nu e chiar asa.Faceti tot posibilul si gasiti-va un psiholog bun si cu experienta care sa rezoneze cu dvs(ca nu toti sunt ok pt toata lumea) numai asa o sa puteti avea o viata echilibrata.VA spun aceste lucruri tinand cont de faptul ca am studiat psihologia in facultate, citesc carti de dezvoltare personala absolut zilnic si practic dezvoltarea personala sub aproape toate formele sale de ani de zile .Cu toate aceste am si psiholog si m-a invatat lucruri de care nu auzisem in viata mea si nici nu-mi trecusera prin cap, nici nu stiam ca exista…cu toate ca studiez de ani de zile in domeniu , aplic ce invat si am un grad inalt de dezvoltare personala…si SURPRIZA, singura nu as fi aflat poate niciodata acele lucruri(decisive in viata omului) PS: psihologul nu este psihiatru.Sunt enorm de multi oameni care la varsta lor inca nu stiu sa faca diferenta. Daca mergeti la psiholog, nu insemna ca sunteti nebuni, nici prosti. Numai bine va doresc

Terapeut Masaj din tot ce sti scris aici nu cred nimic,stiu ca mi-e imi suna ce ati scris,in viata de zi cu zi fiacare om gandeste cum vrea. In plus noi daca mergem la Psiholog sa-u Psihiatru trebuie sa platim , eu nu sunt obligata sa ma duc la nimeni imi cordonez viata cum vreau . Atat am sa va spun am trecut prin multe greutati si singura am iesit din ele , Da sunt foarte orgolioasa si incapatinata si eu gandesc cum vreau si spun ce vreau nimeni nu ma obliga si nimeni numi spune nimeni ce sa fac. Eu imi cresc copii singura, inca unu din ei are autism atipic de la 2 ani si pana la 7 ani nu mia vb si stiti de ce ? ca a ramas fara tata, a plecat acolo sus la doamne doamne , si cum credeti ca sa simtit copilul? Dar cu ajutoru celui de sus am trecut peste tot si am mers mai departe

poate asta te ajuta:

http://youtu.be/8wfn17LYYp4

Nu ar trebui să reacționezi așa când te minte.Este necesară o relație apropiată cu ea pentru a-și putea deschide sufletul în fața dumneavoastră și a putea să discutați problemele care vă afectează.Dacă nu știți cam cum ar fi indicat să faceți asta este bine să discutați cu un psiholog.

Aveți nevoie de un consilier comportamentul dumneavoastră fata de copil etotal total greșit si nu pt ca eu as avea copil dar pt ca eu sunt un om rezultat din abuzurile fizice ale mamei mele, am fugit de acasă din cauza ei am renunțat la școala din cauza ei mi-am distrus viața pt ca dupa un număr de palme am devenit la rândul meu un om distrus, încetați sa va mai agresati copilul atât fizic cât si psihic altfel o distrugeti si nu numai pe ea ci si pe cei din jurul ei…. Mergeți la consilier si acolo veți învață sa colaborați verbal intr-un mod UMAN