Arhiva lunara pentru noiembrie, 2019
| 614 vizite |
Să ii spun prietenului meu că m-am uitat în telefonul lui și am găsit niște mesaje de la o fată sau să o las așa? Ea a tot insistat, dar el a respins-o…
Mesaj anonim, prin secțiunea Consiliere online
Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Bună ziua! Am 26 de ani și am o relație de 1 an. Pana acum 1 luna totul a fost perfect sau cel puțin asa credeam eu. Ne-am certat într-o seara foarte tare, iar la doua săptămâni după am simțit ca e ceva înneregula și am găsit în telefonul lui un mesaj de la o fata(nu știu cine era) :dacă găsești un sutien pe acolo sa nu îl porți pentru ca nu îți vine’
Ea tot a continuat sa ii scrie, el nu ii răspundea
Singurul mesaj din partea lui a fost’Ai înțeles gresit’
Ea a zis ca ii oferă timp și avea foarte multe apeluri nepreluate de la ea… Iar de atunci nu a mai vorbit deloc cu ea.
Nu i-am zis ca m-am uitat la el în telefon și am găsit mesajele pentru ca el o sa ma scoată pe mine vinovata ca i-am umblat în telefon, i-am zis ca am simțit alt parfum la el pe lenjerie și ca am găsit fire de par în pat, iar el mi-a spus ca sunt nebuna.
Întrebarea mea este:Sa ii spun ca m-am uitat în telefon și am găsit mesajele sau sa o las asa și la următoarea abatere o termin cu el și gata… Nu s-a mai întâmplat nimic de atunci… Ea a tot insistat, dar el a respins-o… Și doar atunci 2 zile nu am stat împreună, în rest facem totul împreuna, de atunci nici dacă voia nu avea când sa se vadă cu ea și mesajele încă nu le-a șters și nici apelurile. Va rog sa îmi dați un sfat pentru ca nu știu ce sa fac, îl iubesc, a greșit, dar și eu am greșit în celelalte relații și pe o parte îl înțeleg pe alta nu
Angajare/colaborare cu psiholog cu drept de libera practica – Buftea (jud. Ilfov)
Cabinet de Psihologie “Elisabeta Ilie”, cu sediul profesional si punct de lucru in Buftea- Ilfov, realizeaza selectie de personal in vederea angajarii/colaborarii unui psiholog cu program de lucru in regim part-time/full time.
Cerinte:
- atestat de libera practica in: psihoterapie cognitiv-comportamentala/psihologie educationala, consiliere scolara si vocationala, psihologie clinica (este necesara minimum o specializare);
- experienta de lucru/voluntariat de minimum 2 ani (in special cu copiii, adolescentii);
- constituie un avantaj specializare in terapie ABA;
Cei interesati pot trimite CV la adresa de e-mail: elisabeta.ilie@elpsi.ro
Am avut recent un accident de masina din vina mea. In 30 ani de condus zi de zi pe distante lungi, am avut 4 amenzi si un alt accident care nu a fost din vina mea. De data asta, faptul ca nu am fost atenta ma macina cumplit, desi nu au fost victime.
Mesaj anonim, prin secțiunea Consiliere online
Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
58 ani sex feminin pensionar casatorita un copil de 28 ani, din Bucuresti.
Am avut recent un accident de masina din vina mea. In 30 ani de condus zi de zi pe distante lungi (asa mi-a cerut meseria) am avut 4 amenzi si un alt accident care nu a fost din vina mea .
De data asta, faptul ca nu am fost atenta ma macina cumplit.
Desi nu au fost victime (eu am fost mai sifonata dar nimic rupt sau foarte grav) am retinere sa mai conduc, iar noaptea am cosmaruri si retraiesc momentul impactului (aud mereu zgomotul izbiturii).
Chiar cand merg cu altcineva in masina si franeaza brusc creierul meu o ia razna si astept sa aud bufnitura.
Mentionez ca sunt genul de om care se straduieste sa nu greseasaca, sa nu supere pe nimeni, etc
Am 17 ani si sunt diagnosticata cu scleroza multipla. De 6 ani fac tratament cu interferon (3 injectii intramusculare/saptamana). In ultima vreme, de fiecare data când trebuie sa fac injecția, refuz complet și încep sa plang… simt ca nu le mai suport, ca trebuie sa fac iar, si iar, si iar si nu se mai termina odata.
Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Buna ziua ! Am 17 ani, sunt eleva … sunt diagnosticata cu scleroza multipla și de 6 ani fac tratament cu interferon (3injectii intramusculare/sapt) . In ultima vreme de fiecare data când trebuie sa fac injecția refuz complet și încep sa plâng … simt o presiune emoțională foarte puternica și simt ca nu le mai suport …. sunt conștientă ca tratamentul asta îmi tine boala sub control dar am momente de genul asta peste care nu pot trece . In general sunt o persoana foarte puternica …. indiferenta și destul de rece … nu ma afectează lucrurile atât de ușor … drept urmare timp de 6 ani am suportat toată oboseala , frisoanele, migrenele acute, unele amorțeli, vânătăi cauzate de Injecții dar simt ca nu le mai suport … nu mai pot sa le accept, pemtru ca îmi dau o stare oribila când le văd, când știu ca trebuie sa mi o fac iar și iar și iar și nu se mai termina o data .
Am un copil de 2 ani pe care nu îl suport sub nicio formă, nu suport să îl aud plângând, să îl știu lângă mine, să respire același aer. Am fost abuzată de “tatăl” meu vitreg, ca la final să rezulte acest “copil”. Mama niciodată nu m-a crezut, din contră, îi lua lui apărarea: “Tu îl provoci”…
Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapie online
Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Buna,am 20 de ani,si de cateva luni (cam 8 luni) am os stare psihică foarte ciudată…plâng încontinuu (cu sau fara motiv) nu am chef de absolut nimic,nici sa vorbesc ,nici sa merg ,nici sa respir,sunt extrem de nervoasa din nimic ,am început să am o atitudine distructivă…
Am avut câteva tentative de suicid si inca nu am scapat de aceste gânduri,nu pot sa dorm,sunt foarte agitată ma trezesc în toiul nopții sărind din pat din cauza cosmarurilor,tot iau somnifere, dar cred ca nu isi mai fac efectul.Stau singura ,iar acest lucru cred ca ma agită si mai tare….ma uit pe net la altii cum s-au sinucis au început să mă liniștească acest tip de materiale, cu sinucideri ,cu crime…si as vrea sa iau ceva medicamente ,orice sa scap de aceste stări care ma enervează foarte ttare. Am un copil de 2 ani pe care nu il suport sub nicio formă nu suport sa îl aud plângând nu îl suport nici macar sa il stiu lângă mine sa respir acelasi aer cu mine. Cat am stat cu “parintii” am fost abuzata de “tatăl” meu vitreg ,ca la final să rezulte acest “copil” I-am spus mamei totul ,dar niciodată nu m-a crezut ,din contra, ii lua lui apărarea o citez pe mama ” Tu il provoci” …,Cand a aflat că sunt gravidă a zis sa ma duc la cel care m-a lăsat gravidă ,ca nu mai sunt copilul ei. Nu mai am pe nimeni ,acest copil nu îl consider ca fiind al meu ,nu am vrut niciodată să îl alaptez ,am incercat sa il dau NU POT SA IL INGHIT ORICE AS FACE. Imi puteti recomanda niste pastile, orice sa scap de aceste stări? Orice ,psihic nu mai pot…
Am avut câteva tentative de suicid si inca nu am scapat de aceste gânduri,nu pot sa dorm,sunt foarte agitată ma trezesc în toiul nopții sărind din pat din cauza cosmarurilor,tot iau somnifere, dar cred ca nu isi mai fac efectul.Stau singura ,iar acest lucru cred ca ma agită si mai tare….ma uit pe net la altii cum s-au sinucis au început să mă liniștească acest tip de materiale, cu sinucideri ,cu crime…si as vrea sa iau ceva medicamente ,orice sa scap de aceste stări care ma enervează foarte ttare. Am un copil de 2 ani pe care nu il suport sub nicio formă nu suport sa îl aud plângând nu îl suport nici macar sa il stiu lângă mine sa respir acelasi aer cu mine. Cat am stat cu “parintii” am fost abuzata de “tatăl” meu vitreg ,ca la final să rezulte acest “copil” I-am spus mamei totul ,dar niciodată nu m-a crezut ,din contra, ii lua lui apărarea o citez pe mama ” Tu il provoci” …,Cand a aflat că sunt gravidă a zis sa ma duc la cel care m-a lăsat gravidă ,ca nu mai sunt copilul ei. Nu mai am pe nimeni ,acest copil nu îl consider ca fiind al meu ,nu am vrut niciodată să îl alaptez ,am incercat sa il dau NU POT SA IL INGHIT ORICE AS FACE. Imi puteti recomanda niste pastile, orice sa scap de aceste stări? Orice ,psihic nu mai pot…
Sunt travestit in mintea oamenilor care ma vad. Alții, mai deștepți, spun ca am probleme mintale. Biologic, sunt un barbat care dorește să se feminizeze, deoarece ma simt femeie, am fost crescut ca una. Se numeste transexualism si fac tratament pentru a finaliza tranzitia. Pe stradă sunt privită insistent, claxonata, am fost chiar și batuta. Ma obosește si ma sperie toată tensiunea asta pe care o simt.
Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapie online
Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Buna ziua! Sunt travestit in mintea oamenilor care ma vad,
Alții ,mai deștepți ,spun ca am probleme mintale.
Am 20 de ani si ca multi alti adolescenți care ajung să trăiască și să se cunoască ,sa se dezvolte ,eu mi am descoperit o altă identitate sexuala decat cea cu care m am născut. În timp ce alții experimentează orientări si poziții sexuale diverse, eu sunt biologic un barbat care dorește să se feminizeze deoarece ma simt femeie,am fost crescut ca una.
Se numeste transexualism si fac tratament pentru a finaliza tranzitia.
Neavând inca bani suficienți sa ma operez,ma chinui sa am o voce cat mai feminina ,sa port ochelari care sa mi “mascheze fata” ,sa port rochii si pantaloni care sa acopere eventualele inereguli sexuale.
Sunt privită insistent ,claxonata,am fost chiar și batuta pe strada fără să zic ceva sau sa l cunosc pe individ.
Da,purtam peruca si desi e naturală ,Nu are culoarea părului meu si ca orice peruca se vede.
Iesisem noaptea iar ziua sunt si mai expusă privirilor.
Nu pot spune că nu mi place sa ma simt feminina,ba chiar ador asta da bubui de anxietate cand oamenii ma asociază cu o prostituată sau cu un poponar,cum spun ei. Nu toti isi dau seama din prima si se opresc cu mașinile sa mi propună relații sexuale pa bani sau unii observa imediat si ma barfea si înjură fără nicio problema,în timp ce eu merg înainte.
Nu mi place sa ma victimizez,spun pur si simplu ce mă alarmeaza. Ma obosește si ma sperie toată tensiunea asta pe care o simt si asta doar pentru ca imi dau o sansa la fericire ce mă face bărbat? Niste organe si niste hormoni primiti la nastere? Daca nu am primit ce vreau acum atunci,trebuie sa ma limitez la faptul că oamenii nu ma pot percepe asa cum sunt Eu?
Ar trebui să stau intr un spital de psihiatrie după unii oameni si sa ma tratez. Da cei care stau de grija altuia sau care ,mai rau,sar la bătaie pe strada , de ce sunt tolerați si considerati normali ? Sigur exista un tratament si pentru ei. Eu mi l iau pe al meu,hormonal,si imi doresc sa continui si chiturgical pe această cale,pentru a ma simti până la capăt asa cum ma identific. Nu imi place sa fiu considerată un hermafrodit sau o ciudățenie a naturii cum nimănui nu i place sa fie marginalizat. Va multumesc ca mi ati citit povestea si va rog sa mi lăsați un comentariu!
