Arhiva lunara pentru mai, 2019
158 vizite |
Sunt un bărbat stabilit în Germania. La o săptămână de la începerea lucrului am simțit gura și gâtul uscate, am înghițit foarte des și dintr-o dată am avut impresia că îmi înghit limba și ,,mărul lui Adam”. In acel moment m-am speriat foarte tare și de aici încep toate problemele… Sunt o persoana care se stresează tot timpul din nimicuri, se enervează destul de repede.
Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapeut online:
Buna ziua în primul rând!Sunt bărbat și am 34 de ani.De trei luni de zile m-am stabilit în Germania împreună cu prietena mea unde lucrez la o fabrica de piese electronice.Relatiile cu familia mea sunt unele bune,absolut normale.Cu prietena au fost tot timpul mai tensionate. Pot sa spun ca nu am avut probleme de sănătate majore pana acum… doar faptul că în urmă cu aproximativ 5 ani nu am putut sa îmi mișc bratul drept aproximativ doua săptămâni. Acum sa povestesc cum a început totul.La circa o săptămână de la începerea lucrului am simțit gura și gâtul uscate,am înghițit foarte des și dintr-o dată am avut impresia ca îmi înghit limba și ,,mărul lui Adam”.In acel moment m-am speriat foarte tare și de aici încep toate problemele.Am fost la medic care mi-a spus ca este o infecție în gat și nu este nevoie de antibiotic.Starile mele însă erau foarte deranjante.Am citit foarte multe articole pe internet despre diverse boli,la cele mai grave deja simțeam inima cum o i-a razna,muschii la gat foarte încordati,nu prea puteam înghit și aceasta presiune din mușchi îmi urca pana în cap crezând că o să explodeze. Am ajuns la urgente unde am făcut Ekg,plamani și analize la sânge. Toate au fost în regulă. Am continuat ulterior cu gastroscopie,Orl,alt Ekg și alte analize la sânge,toate acestea fiind în regulă.Am ajuns la un medic de familie roman care mi-a prescris Alprazolam pentru liniștire. Pot spune ca ma simt ceva mai bine cu el dar datorita faptului ca iau doar o jumătate dimineața și una seara,nu foarte bine.Pana la alprazolam nu puteam dormi noaptea mai mult de doua maxim trei ore ceea ce îmi agrava toate starile.Ma.deranjeaza foarte tare gălăgia,daca sunt foarte atent la cineva sau focusat cu privirea timp lung pe ceva,am impresia ca maxilarul se înclesteaza,muschii la gat în special tresar dintr-o dată,capul foarte greu și gâtul foarte rigid,irascibil,nervos.Aceste stări încep de multe ori din senin fără să mă gândesc la ceva ce m-ar speria,insa recunosc ca 85%din timp gândul meu este doar la aceste probleme.Nu sunt prea incantat nici de zona unde locuiesc,nici de locul de muncă foarte mult deși este un loc foarte bun,eu fiind învățat cu locuri de muncă mai active.Sunt o persoana care se stresează tot timpul din nimicuri,se enervează destul de repede.Saptamana aceasta am și o programare la Neurolog.La disparitia efectului alprazolamului simt o emoție în tot corpul,tresar la orice zgomot,parca ma sperii și când ațipesc.De multe ori este suficient sa apăs Putin mușchiul pectorali stânga și simt cum încep toate. Ma gândesc dacă e normal sa te simti aproape toată ziua asa din cauza unei anxietate… și ce analize s-ar mai impune.Va multumesc din suflet!
Sfatul nutritionistului: Seleniul – ingredientul secret pentru buna functionare a organismului
Seleniul – ingredientul secret pentru buna functionare a organismului
~ Sfatul nutritionistului ~
Anumite lucruri în viață funcționează mai bine împreună: înghețata de vanilie cu cea de ciocolată, roșiile cu brânza, vitamina C cu Fierul sau seleniul cu antioxidanții.
Seleniul este un oligoelement descoperit de către Berzelius în anul 1817. De-a lungul timpului acesta a atras atenția specialiștilor din diferite arii ale medicinei, fiind implicat în numeroase studii clinice care au demonstrat că prezența lui este absolut necesară și benefică pentru buna funcționare a organismului.
Îl găsim în sol, apă dar și în mâncarea noastră, în alimente precum: nuci, peste, carne, ouă sau vegetale.
Ce nu știm însă, este faptul că solul Europei este sărac în acest nutrient, la fel și cel al României. Urmând lanțul trofic, nici plantele nu îl conțin în cantitatea necesară, nici animalele nu îl ingerează, așadar la nivelul organismului uman poate apărea un deficit din acest nutrient. Cum totul ține de echilibru, în general, orice carență din organism se va reflecta în starea noastră de sănătate.
Dacă ar trebui să ne rezumăm doar la cinci beneficii majore ale seleniului pentru organismului uman, atunci le-am alege pe acestea:
- Contribuie la funcționarea normală a glandei tiroide;
- Contribuie la menținerea sănătății unghiilor și a părului;
- Contribuie la funcționarea normală a sistemului imunitar;
- Contribuie la spermatogeneză normală;
- Contribuie la protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ.
Doză zilnică recomandată de seleniu, pentru un adult, este de 55 micrograme/zi.
Având un stil de viață haotic, cu o alimentație care nu ne furnizează toți nutrienții de care depinde sănătatea noastră, cu alimente care provin din soluri sărace în seleniu, este dificil să ne acoperim necesarul zilnic de seleniu.
De aceea suplimentarea este o metodă de prevenție care ajută organismul să funcționeze în parametri normali și să lupte împotriva afecțiunilor tot mai frecvente ale zilelor noastre.
Important de știut este faptul că sursele organice de seleniu sunt superioare surselor anorganice. Calitatea suplimentelor alimentare este esențială pentru efectul terapeutic. Alegând un supliment alimentar cu un conținut de drojdie pură de seleniu (SelenoPrecise), organică, patentată, cu cea mai mare biodisponibilitate (rată de absorbție) dovedită științific, de 88,7%, ne asigurăm că efectul în organismul nostru nu întârzie să apară.
Calitatea daneză a produselor Pharma Nord este optimizată de-a lungul a peste 25 de ani de cercetări, ceea ce garantează eficiența produselor SelenoPrecise și Bio-Seleniu+Zinc.
Autor articol:
Liana Conțiu, nutriționist-dietetician clinic, specialist în nutriție clinică și comunitară
Închiriere spațiu pentru activități copii – București (zona Unirii)
Daca ești în căutarea unei săli primitoare, in zona centrala, unde să îți desfășori activitatea cu și pentru copii, te aștept la vizionare.
Este un spatiu luminos, amenajat, situat in zona Unirii. Se închiriază pe oră, iar tariful până în ora 17:00 este de 20 ron/ora. Pentru mai multe detalii, îți stau la dispoziție. Stefan Lățea, 0741.010.358
De 15 ani soțul meu lucrează în străinătate, revenind acasă o dată la 3 luni și stând cu noi o săptămână, două. Băiatul nostru de 17 ani, premiant, cuminte, nu reușește să se integreze în societate și este agresiv verbal cu mine, uneori mă împinge, mă dă afară din camera lui, parcă îmi reproșează că s-a născut în această familie și că am rămas în relație cu tatăl lui.
Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online:
Bună ziua.Numele meu este Maria am vârsta de 45 de ani. Sunt căsătorită de 19 ani și am un băiat de 17 ani. De 15 ani soțul meu a lucrat în afara țării în domeniul construcții, revenind acasă la 3 luni, stând cu noi maxim o săptămână, două. Problema acută care mă frământă foarte mult, este legată de relația mea cu băiatul, Copil premiant, cuminte, a intrat la un liceu foarte bun și până acum sa menținut cu medii foarte bune însă problemele au început să zicem din clasa a 7, când i sa desființat clasa fiind nevoit să se mute într o clasă nouă, apoi ușor, ușor m a eliminat din zona lui cu o respingere foarte mare,, mă așteptam la acest comportament știind foarte bine că perioada de adolescență nu v a fi una ușoară, și totul va evolua în mod special și diferit față de cum eram noi înainte, dar totuși au trecut cam mulți ani în care el nu reușește să se integreze practic în societate și descopăr cu durere că nici în familie deși noi doi eram foarte apropiați, mă îngrijorează pentru că oricât de normală pare situația din afară chiar nu este, agresivitatea lui față de mine ca mamă verbală și uneori mă și împinge, mă dă afară din camera lui chiar dacă i duc ceva ce tot el îmi cere, mă rânjește foarte mult, însă tot sper ca se va schimba, am încercat diverse variante, să îl ignor să nu i spăl, să continui să i arăt iubirea mea de mamă chiar dacă este nedrept,, etc nu am reușit să găsesc calea minimă de comunicare cu el în armonie și vorbește foarte rar cu mine corect și cu respect, am discutat la liceu cu doamna Dirigintă, însă mi a spus că la școală este în regula și discută cu colegii chiar dacă este mai tăcut, relaționarea , socializare și faptul că este foarte izolat și nu iese afară niciodată decât până la liceu,( la magazine,la film, cumpărături etc) nu iese niciodată, cu mine comunică
agresiv și parcă îmi reproșează că s a născut în această familie și că am rămas în relația cu tatăl lui, având o reticență față de el, și nu poate comunica cu el decât superficial, M am gândit că problemele sunt legate de acest aspect însă cred că mai mult de 80/ așa este caracterul lui personal. Aș vrea să pot găsi o metodă de a comunica cu el sau de a-l determina să iasă afară, să își facă un prieten cu care să poată ieși afară. Am uitat să menționez ceva foarte important și anume că stă numai în pat pe internet, nu are nicino responsabilitate practic, îmi asum vina dar asta nu mai schimbă cu nimic situația, eu m am considerat o mamă, un părinte foarte ok, însă se pare că undeva am greșit, Cu siguranță nu sunt singura persoană cu aceste probleme dar vă rog cu respect dacă aveți un sfat cât de mic să mă ajutați, îndrumându mă ce să fac. Cu deosebit respect și mulțumire aștept răspunsul dumneavoastră
Sotul meu este musulman, iar relatia noastra s-a racit mult. Mi-e frica sa plec la el in tara, o tara araba, cu copilul. Daca va fi cazul, oare o sa am dreptul sa ma intorc singura, cu copilul, fara acordul lui?
Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapeut online:
Femeie 43 cu un copil cu autism. Sotul străin alta religie.Avem bilete dus intors la el in Țara ( tara araba).In ultimul timp relatia noastra s a racit mult.F.recent a mai aparut si problemă in legatura cu religia mea.( el se intreaba cum a dtat aproape 10 ani cu o ” crestina”?).Poate de asta nu mergea, ca el ma crede poate vumva ” murdară ” sau cine stie.Acum mi e frica sa plec la el in tara – si cu copilul), parca nu am incredere.Desi el acolo nu are ce ne oferi…Nu ma vad ostatica in alta lume si de felul meu gasrsc solutii si sunt o curajoasa, dar cumva ma simt constransa si nu imi place.El vrea sa stie dc merg sau nu.Spune ca dc pleaca singur , ramane acolo.Nu stiu ce sa fac….Oare mai am dreptul sa ma intorc singura cu copilul fara acordul lui si avand bilet dus- intors? Cobsult un avocat sau ce fac? La modul sau de abordare, imi vibe sa renunt la tot.Dezi imi va fi ff greu cu copilul special si singură
Sunt epuizata…. Am un băiețel minunat de 2 ani, inteligent și energic. Are ieșiri violente, cauta sa lovească, se da cu capul de scaun, musca, urlete țipete… Nu l-am lovit niciodată. Are parte de iubire. Nu urlam, petrecem timp de calitate toți 3…
Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online:
Mămică și educatoare…. Sunt epuizata…. Am un băiețel minunat de 2 ani și 2 luni inteligent și energic. Are ieșiri violente…. Inițial am crezut ca sunt diverse motive, ne gândeam ca poate joaca noastră neinteleasa de el…televizor… Si multe altele… Oboseala… Etc…încet incet am ajuns sa cred ca din colectivitate ( creșă) dobândește diverse comportamente negative. Țin sa menționez ca atunci când sunt eu în vacanta îl țin acasă… Își revine… Nu mai are ieșiri urate ( cel puțin nu la nivelul care ma sperie). Sa povestesc cum se manifesta ieșirile…. cauta sa lovească la propriu…. se da cu capul de scaun de masa ( daca este în acesta), musca ( asta de la creșă am aflat) urlete țipete ( de zici ca îl taie cineva..) nu l-am lovit niciodată… Dar am țipat la el… Întrebarea mea este… Cum sa fac… Sa reușesc…. Sa am destulă rabdare și ptr el după o zi de urlete de la munca… Petrec cât de mult timp pot cu el… Inclusiv tatal… Are parte de iubire ( este exclusa o boala psihica… Nu este cazul și as recunoaște…) ma doare gura de cât am explicat ca e urat comportamentul lui… . Ca doare etc…. Nu știu cum sa mai procedez… Am cam obosit sa caut răspunsuri…. Am mers pe premiza ca este oglinda familiei… Ca de regula problemele sunt la parinti și nu la copil… Dar e peste puținele mele sa înțeleg… Nu ne lovim în familie… Nu urlam..petrecem timp de calitate toți 3…facem lucruri impreuna…deci… Creierul meu spune ca este creșa ” de vina”… Sa fie așa? ( doamnele spun ca se bat parte în parte pe acolo…) sau buba e la noi…? Uff…. Mai durează perioada asta…. ☹️?