Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

As dori sa stiu daca exista in Bucuresti un terapeut care stie sa trateze tulburarea obsesiv compulsiva.

Pana acum am fost la 7 terapeuti care nu pareau sa stie mare lucru despre aceasta tulburare sau despre cum se trateaza, fara suparare fata de membrii psihologi/psihoterapeuti ai acestui grup, si fara sa fac referire la TCC, pentru ca am gasit un psihoterapeut foarte bun din acest punct de vedere.

Aici ma refer in special la: terapie cognitiv comportamentala, cu dezbaterea credintelor, expunere si prevenirea raspunsului (ERP), plus alte elemente utile in aceasta tulburare, cum ar fi ACT, gasirea fricilor fundamentale si decatastrofarea acestora.

Pe langa TOC, as dori asistenta si pentru stres post-traumatic (am fost in Colectiv), tulburare de personalitate de tip borderline (familie disfunctionala), si dezbaterea mai multor evenimente din trecut care imi cauzeaza frustrare, cum ar fi faptul ca niciodata nu am avut suficienti bani si acum imi e frica sa raman fara, sau faptul ca am probleme cu greutatea si asta imi cauzeaza o stima de sine foarte scazuta. (deci lucruri ce nu tin neaparat de TOC).

Stiu ca suna ca si cum ar fi multe lucruri, dar de un an de cand am inceput sa lucrez la lucrurile astea sunt mult mai bine. Stiu ca e un proces de durata, nu e ca si cum as astepta solutia minune.

Va multumesc pentru raspuns.

ati incercat sa abortati si psihiatric problema, in afara de psihoterapeutic?

Bună ziua. Vă recomand pe de-o parte să renunțați la auto diagnosticare și pe de altă parte să încercați o terapie psihanalitică.
Cu stimă, psih. Tiberiu Seeberger

Pentru ceea ce descrieti dumneavoastra ar trebui sa apelati la o terapie psihanalitică, pentru ca problemele nu sunt izolate si de sine stătătoare, ele sunt un tot si trebuiesc privite si tratate în ansamblu. Psihicul este un mecanism complex in care toate partile interacționează intre ele. Este un demers de termen lung, dar cu potentialul de a va "schimba viața". Mult succes!

Terapeutii nu trateaza, ci ghideaza clientul spre propriul auto-tratament. Probabil ca e nevoie de un teraoeut cu care rezonezi, si in care ai incredere. Asta conteaza mai mult decat metoda, stiinta sau alte detalii.

RASPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS INTREBAREA: "Buna ziua. Va multumesc mult pentru raspunsuri. Nu e vorba de autodiagnosticare, de vreme ce psihiatrul la care merg mi-a confirmat ca am atat tulburare obsesiv compulsiva, cat si tulburare de personalitate. Cat despre celelalte, cred ca sunt lucruri la care toata lumea ar putea lucra si nu tin neaparat de un diagnostic In prezent sunt pe 50mg de Zoloft.

Din pacate nu cred ca psihanaliza ar fi cea mai potrivita in acest caz. Datorita faptului ca in TOC apare ceva ce am uitat cum se numeste, dar practic apare fenomenul in care tu crezi ca esti intr-un anumit fel sau ca se va intampla ceva anume pentru ca ai avut un anumit gand. Acest lucru este alimentat de un mecanism extrasensitiv al creierului, in care anxietatea in urma unui gand pe care l-ai avut dispare mai tarziu, chiar daca tu ai stabilit deja ca gandul respectiv e irelevant. Datorita faptului ca anxietatea nu dispare, incepi sa pui la indoiala faptul ca acel gand nu ar fi un pericol real sau demn de atentia ta, ceea ce conduce la compulsii.

Cel mai bun exemplu pe care pot sa il dau este acela ca cu totii am trecut prin momente in care credeam ca am lasat usa de la intrare deschisa, ne intoarcem si verificam. Ei bine, o persoana care are tendinta catre OCD va simti anxietatea chiar si dupa ce a verificat si a vazut ca usa e inchisa, pentru ca mecanismul din creier responsabil pentru prevenirea pericolelor e inca activ. Asa ca o verifica inca o data, ceea ce pare a fi singurul demers logic in acel moment. In timp, evident, compulsiile alimenteaza anxietatea, si acel lucru pe care il faceai pentru a verifica ca usa e inchisa (adica sa o verifici o data, de doua ori) nu mai e suficient, asa ca o verifici din ce in ce mai mult si intri intr-un cerc vicios.

Nu vad cum psihanaliza ar putea ajuta in exemplul de mai sus, ca sa dau un exemplu. Ceea ce e nevoie in exemplul de mai sus este Expunerea si Prevenirea Raspunsului, doar asa anxietatea se va diminua in timp.

Sau daca eu de exemplu ma gandesc ca daca o sa slabesc atunci prietenul meu o sa fie gelos si o sa ma despart de el pentru ca nu as suporta sa fie gelos pe mine. Ei bine, din punct de vedere al TCC, identifici gandirea irationala, o rationalizezi si aia e. Atunci cand iti vine gandul, iti amintesti ca e o prostie si aia e. Dar o persoana care are TOC va simti anxietate chiar si dupa ce decide ca acel gand e o prostie, din cauza acelui mecanism din creier, pe care eu personal il consider prea zelos, lol. Deci cu tot CBT-ul, tot exista sansa sa fac o compulsie, pentru ca CBT-ul singur nu este suficient. Atunci, in acest caz, ar fi utila o abordare de genul acceptance and commitment therapy, in care iti accepti frica, si evident in momentul in care accepti ca ai aceasta frica si ca ar exista aceasta posibilitate si riscul ca acest lucru sa se intample, oricat de mic ar fi el, ei bine atunci, chiar daca mai ai anxietate, nu mai simti nevoia sa faci o compulsie pentru ca ai acceptat frica, si anxietatea va disparea in mod natural. Si am uitat sa adaug faptul ca, avand in vedere ca inainte de a face CBT eu am facut compulsii de fiecare data cand am avut acest gand (seeking reassurance – il sunam pe prietenul meu sa ma asigure ca acest lucru nu o sa se intample), anxietatea mea in momentul in care am acest gand este deja mult mai mare decat a unei persoane care nu are OCD si are acest gand.

Am explicat mai sus importanta ERP-ului si neajunsurile CBT-ului in tratarea OCD.

In legatura cu psihanaliza, o sa dau un exemplu in care ar esua cu brio. Ca o paranteza, una din compulsii este rumination pe engleza, care reprezinta faptul ca te gandesti la ceva si il intorci pe toate fetele din nou si din nou si din nou pentru a te asigura ca acel gand nu e adevarat sau ca un anumit lucru nu o sa se intample. E practic overthinking, crescut la rangul de compulsie in OCD. E important de precizat faptul ca gandurile care apar in OCd sunt ganduri pe care toata lumea le are , intr-un moment sau altul. Ceea ce diferentiaza o persoana care are OCD de una care nu are este faptul ca unei persoane care are OCD nu ii dispare anxietatea dupa ce stabileste ca gandul e o prostie sau neimportant, ceea ce o face sa puna la indoiala acest lucru, sa se teama si mai mult ca gandul ar fi adevarat si sa faca compulsii pentru a scapa de aceasta anxietate, care in timp devine din ce in ce mai mare. In fine. Sa zicem ca te uiti la televizor si vezi un o care s-a sinucis. Cati din noi nu ne gandim oare cum ar fi ca NOI sa ne sinucidem, cand vedem astfel de stiri? Ne gandim, stabilim ca nu am face niciodata asa ceva (dau doar un exemplu, nu vorbesc de persoane care vor cu adevarat sa se sinucida), si trecem la altele. O persoana care are OCD va simti anxietate chiar si dupa ce stabileste ca nu ar face asa ceva, ceea ce o face sa puna la indoiala faptul ca nu ar face asa ceva. Curand, dezvolta diverse compulsii in jurul chestiei asteia, se uita pe geamuri si incearca sa "simta" ca nu ar vrea sa se arunce pe geam, se uita la Dambovita si se gandeste ca nu ar vrea sa se arunce in Dambovita, dar daca ii vine in minte gandul "o sa ma arunc in Dambovita" se sperie atat de tare incat se duce la spitalul noua cu ambulanta (ca in cazul meu ) ), citeste stiri despre oameni care se sinucid sa simta ca nu ar vrea, sau ar vrea asta, citeste articole "semne ca vrei sa te sinucizi" nu suporta INCERTITUDINEA, vrea sa stie odata pentru totdeauna daca vrea sa se sinucida sau nu. Acuma cum ar fi ca o astfel de persoana, sa mearga la un psihanalist, si sa ii spuna "nu stiu daca vreau sa ma sinucid sau nu si asta ma termina psihic", si psihanalistul sa spuna "haide sa vedem de ce ai gandurile astea si de ce ai ajuns sa gandesti asa si ce evenimente din trecut te-au adus in starea in care sa nu stii daca vrei sa te sinucizi sau nu, si dupa aia decidem daca chiar vrei sa te sinucizi sau nu si daca nu, e foarte bine incheiem psihanaliza sau daca da, atunci vom explora adevaratele tale motive si vom stabili daca merita sau nu pentru ca viata de fapt merita traita si bla bla si bla bla" Spuneti-mi, nu va suna a COMPULSIE? De vreme ce in OCD vrem certitudine, cu orice pret, si asta incercam sa obtinem prin compulsii, sa mergem la un psihanalist in care sa ne facem compulsiile intr-un cadru acceptat de catre un psiholog mi se pare ca ne-am condamna singuri la si mai multa suferinta, si o perioada de recuperare mai lunga cauzata de faptul ca noi ne adancim OCD-ul in psihanaliza.

Sper ca in aceste conditii intelegeti de ce va intrebam daca exista un specialist care se ocupa de ERP, in Romania.".

Din pacate nu cunosc terapeuți care sa fie specialisti in ERP, din ce inteleg este o terapie de tip comportamental.
Psihanliza exploreaza si ea motivele si cauzele care genereaza un comportament, doar ca ele sunt inconstiente. Premisa este ca nici un simptom nu este irational ci exista niste motive inconștiente care genereaza aceste simptome. De exemplu in cazul ruminatiei in legatura cu suicidul este o mare agresivitate pe care persoana nu doreste sa o întoarcă catre altii si ii este frica sa nu o indrepte catre sine (este doar o ipoteza, pot fi altele). Cand cauza dispare simptomul dispare si el de la sine pentru ca isi pierde sensul. Atata timp cat cauza este acolo, daca reusesti sa "invingi" simptomul, inconștientul va gasi o noua modalitate de a isi urmari scopurile, generand un alt tip de simptom.
In fine, nu incerc sa va conving, dar demersul psihanalitic este diferit de ceea ce va imaginati dumneavoastra. V as recomanda sa va documentati un pic mai mult. In orice caz, va doresc numai bine!

Buna ziua, din cate stiu cei din Cluj sunt bine pregatiti pe terapie Cognitiv Comportamentala, poate luati legatura cu cineva de la Centrul de Psihoterapie al Universitatii Babes Bolyai si poate ei va pot recomanda pe cineva in Bucuresti, pentru TOC. Aici gasiti mai multe date: http://clinicalpsychology.psiedu.ubbcluj.ro/servicii/ http://clinicadepsihologie.ro/

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua.Vreau sa va zic ca ma confrunt cu o problema mare.Fiica mea in varsta de 15 ani a fugit de 2 ori de acasa.Ea s-a indragostit de un rrom de seama ei si noi parintii ei nu vrem sa o lasam sa intre intr-o familie de rromi,noi fiind o familie de romani ortodoxi.Plange intruna,nu vrea sa manance si ne spune tot timpul ca nu mai suntem parintii ei si ne ameninta ca fuge in continuare de acasa.Ne raspunde foarte,foarte urat.Eu m-am enervat foarte rau si cam am ciufulito.Va rog spunetimi ce sa fac??? Sa chem protectia copilului sau sa o duc la un psiholog ,fiindca este foarte rebela si mie frica sa nu faca o protie si mai mare decat pana acum.Multumesc.

Buna ziua! Daca ii impuneti sa nu se mai vada cu acel baiat nu veti obtine decat impotrivire din partea ei si ii intariti comportamentul rebel. Ar fi bine daca ati discuta cu ea calm, intelegand ce iisi doreste ea, ce ii place la baiatul respectiv, astfel va vedea ca nu sunteti impotriva ei ci ii doriti binele. Va recomand sa mergeti impreuna la cateva sedinte de terapie, dvs cu fata, o consiliere de familie v-ar ajuta sa gestionati aceasta situatie. Mult succes!

Buna. Nu crezi ca ar fi mai eficient daca ati sta toti 4 la aceeasi masa (tu, sotul, fata si baiatu
) si sa discutati ca niste oameni maturi? Judeci un om fara sa il cunosti. Daca era invers? Daca ai lui nu il lasau pe baiat sa se vada cu fata dnv pt ca nu e rroma? Cu comunicare si calm se rezolva tot. Si daca nu cu dnv poate discuta orice fiica dnv, atunci cu cine? Daca nu dnv o intelegeti, atunci cine? Plus ca e varsta adolescentei, e foarte posibil sa nu ramana cu acel baiat toata viata.

Buna ziua, o terapie ar ajuta o mult. Protectia copilului ma indoiesc ca va poate ajuta cu ceva, iar de “ciufulit” nici atat. Cat de urat va vorbeste si cat de violent se manifesta este masura suferintei ei. La 15 ani nu ar trebui sa se puna problema in ce familie intra, lasati o sa se vada cu cine doreste, cu cat va opuneti cu atat va fi mai îndârjită. Tipul acesta de atitudine si conflicte au ca rezultat tragedii: școala abandonata, mame adolescente care traiesc in sărăcie si abuz de cele mai multe ori, ele si eventual copii lor. Aveti grija sa nu abandoneze scoala si sa faca sex protejat.

Mai bine il chemi pe baiat acasa si vorbiti toti 4.decat sa fuga si sa faca vreo prostie mai bine sa fie acasa

Doamna, atitudinea Dvs e deplasata. Se droghează, fac împreuna ilegalitați? Dacă e un băiat liniștit, nu este corect sa va băgați între ei pentru motivul ca e rrom. Vorbiti cu el, vorbiți cu părinții lui, comportați-va civilizat, suntem oameni cu toții și a evul mediu a trecut de mult.

Ce să facă protecția copilului? Copilul nu e neglijat și abuzat de domnia voastră. Faceți sesizare la un psiholog și un terapeut.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Bună ziua! Am avut o relatie de 3 ani si jumatate care s-a incheiat acum 4 luni. A fost o relatie toxica in care m-am lasat umilita intr-atat incat aproape ca imi pierdusem complet increderea in mine, increderea ca sunt buna de ceva. Am gasit cumva puterea sa il parasesc, desi inca il mai iubeam…sau poate asta credeam eu, poate devenise o obsesie, nu imi pot da seama nici acum. Problema este ca nu mi-am trait tristetea si suferinta imediat dupa despartire, am plans si am ingenuncheat inlauntrul meu, iar asta ma facuse sa cred ca sunt puternica si ca pot depasi relativ usor situatia. Acum insa au navalit toate sentimentele, toata suferinta asupra mea si ma simt coplesita, simt ca nu ma pot atasa de niciun barbat, desi am intalnit pe cineva cu un caracter nemaipomenit. Ma simt coplesita de realitate; desi sunt inca studenta si am lucrat in timpul relatiei cu fostul, acum imi este greu sa ma mai angajez undeva din cauza faptului ca mi-am pierdut echilibrul. Nu mai sunt optimista deloc si nu mai vorbesc cu nimeni, imi evit prietenii de ceva vreme incoace. Nu stiu ce sa fac si pe ce drum s-o iau, nu stiu cum sa imi regasesc puterile…

incepe o psihoterapie in care sa te poti regasi. Terapeutul este acolo doar pt tine, intr-un mediu sigur in care poti explora si gasi solutiile cele mai bune. Curaj!

Bravo pt curaj si pentru ca ai luat atitudine, ca ai decis sa ai grija de tine…
Asa se intampla dupa o relatie tumultoasa, toxica. Dureaza o perioada sa te pui pe picioare, sa iti revii. Pana la urma sunt 3 ani in care lucrurile au decurs intr-ul fel negativ, o sa mai dureze pana cand o sa iti revii, insa atunci cand o vei face, vei fi mult mai puternica decat ai fost inainte, cu acumularea experientei trecute, si cu faptul ca stii ca iti poti reveni dupa incercari grele. Orice fel de suport te poate ajuta. O psihoterapie individuala, un grup de suport, o terapie de grup. Poti incerca sa reiei incet incet legatura cu prietenii, poti face voluntariat o perioada intr-un domeniu cald, placut, confortabil care te atrage si unde vei avea libertatea sa te implici in functie de cat poti oferi la momentul respectiv, si apoi incet-incet lucrurile sa revina la normal.

Totul trece… Nimic nu e vesnic…

Te simti coplesita de care realitate

Realitatea este pe care o creem noi . Priveste aceasta experienta ca o provocare. O provocarel la care poti face fata. Cum ai incercat sa iti regasesti puterile? Ce te face sa eviti prietenii? Incearca sa te vezi prin ochii unui observator.

Traieste tristetea,elibereaza toata suferinta si frustrarea ce iti apasa sufletul, rupe ancorele ce te leaga de trecut, nu va fi deloc usor, iti va lua timp, dar dar va fi bine in final, si plangi daca simti plangi mult, important este sa-ti simti, mintea si sufletul libere!

este posibil sa fi investit/ sa te fi implicat foarte mult in relatie; care nu s-a dovedit a fi asa cum ti-ai dorit-o, imaginat-o tu! Ai decis despartirea si probabil ca ti-ai asumat-o si ti-o asumi si stii ca ai ales ce este mai bine pentru tine. Din ce scrii parca ti-ai pierdut increderea in oameni; ai rabdare cu tine, "vindecarea" se produce mai lent, dar ,… curaj va fi bine! Te poate ajuta mult si un psihoterapeut! Numai bine!

Buna. am trecut si eu printr-o experienta similara, tot asa cu evitarea prietenilor dupa o despartire. Daca doresti, putem vorbi in privat sa ne ”spunem of-ul” una celeilate, sa ne sustinem cu o vorba buna

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Pentru a ajunge la problema trebuie să va spun că am fost crescută de bunici, nu am avut tată și mama a locuit cu mine până la 5 ani după doar mă vizita pentru că s-a recăsătorit. Am avut probleme in copilărie din cauza asta, dar am crezut ca am trecut peste. In prezent am o relatie foarte buna cu mama si tatăl meu vitreg. Locuiesc tot la bunici, dar si cu logodnicul meu si copilul nostru de 3 luni. Totul e frumos in afara faptului că bunica mea nu îmi suporta logodnicul si uneori am stări depresive, foarte rar, când pur si simplu nu pot sta cu copilul, dacă trebuie să stau cu el ma chinui sa il adorm cât mai repede. De obicei în zilele când nu merg la facultate (am 20 de ani). Problema mea este că nu suport să îmi las logodnicul nici pana la magazin uneori. Mă supăr dacă întârzie 10 minute. Am ajuns sa ii cer sa nu mai meargă la muncă pentru că eu câștig suficienți bani pentru traiul zilnic. Mă gândesc serios să îmi deschid o afacere numai sa nu il las sa meargă la muncă. Mă supăr dacă vrea să meargă fără mine să își viziteze părinții. Cred că problema e din cauza ca am fost abandonată când eram mică. Ce pot face sa depășesc asta?

este un moment dificil pt o familie noua… mergeti macar cateva sedinte la o consiliere de cuplu. Se poate, succes!

Nu este neapărat să fie din cauza faptului că ați fost abandonată, poate este un act de gelozie sau de control, dar vi se pare o idee bună să îi luați sursa de venit a lui și să îl faceți dependent de dumneavoastră?
Cu stimă, psih. Tiberiu Seeberger

Perioada post partum este una foarte solicitanta pentru mame si pentru cuplu, atunci ies toate vulnerabilitatile la suprafata si se acutizeaza. Mergeti cu incredere la psihoterapie, va poate ajuta foarte mult, mai ales in aceasta perioada foarte solicitanta.

Inteleg ca sunteti intr-o perioada supra solicitata ( facultate, copil, job) ceea ce va genereaza stari de nesiguranta. Apelati cu incredere la psihoterapie online.