Login

Sfatul Terapeutului

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Am 25 de ani, sunt introvertit si am o problema cu sociabilitatea. Pur si simplu ma plictiseste de moarte sa socializez cu semenii, iar atunci cand sunt nevoit sa socializez un timp mai indelungat (fortat de anumite imprejurari), simt ca acest lucru ma oboseste psihic.

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Salutari. Numele meu este Ovidiu, am 25 de ani, sunt introvertit si am o problema cu insociabilitatea. Pur si simplu ma plictiseste de moarte sa socializez cu semenii, iar atunci cand sunt nevoit sa socializez un timp mai indelungat (fortat de anumite imprejurari), simt ca acest lucru ma oboseste psihic.
Inca din scoala generala si liceu am fost un baiat retras si timid, care nu socializa decat cu putine persoane, si asta mai mult din cauza fricii de a nu parea penibil in ochii celorlalti.
Timpul insa a trecut, mi-am terminat studiile (facultate + masterat) am mai lucrat la dezvoltarea mea pe diverse planuri (personala, intelectuala, sportiva), am trecut prin diverse situatii de viata si cred ca am scapat de cea mai mare parte a timiditatii, insa de cativa ani buni am ajuns sa simt dispret pt semeni, precum si plictiseala in prezenta lor, iar asta cred ca ma afecteaza negativ.
O problema e ca nici nu sunt prea motivat sau interesat sa-mi dezvolt competentele sociale fata de semeni, placandu-mi mai mult singuratatea, cand stau pur si simplu singur cuc fie acasa, fie in mijlocul naturii si meditez indelung la chestii precum sensul vietii sau sa cuget la diverse idei si precepte citite prin cartile de filosofie ale diversilor autori. Tot in singuratate imi mai place de asemenea sa citesc carti din diverse domenii care ma pasioneaza, in stil autodidact. Citesc cam orice, de la literatura la istorie, de la filosofie la psihologie, de la stiinta la istoria artei si de la teologie la istoria religiilor. Prieteni adevarati nu am decat foarte putini (vreo 3) si ma intalnesc cam rar cu ei, deoarece momentan sunt plecati in zone diferite ale tarii.
Chestia e ca atitudinea mea fata de viata si societate parca ca imi reduce competentele sociale si de multe ori ma simt ca un salbatic in societate.
Nu ma mai motiveaza aproape nimic din ceea ce ma motiva in trecut: nu mai dau doi bani pe a avea o “cariera” la locul de munca (o consider un fel de sclavie moderna)- de altfel mi-am si dat demisia de la job, nu ma mai intereseaza atat de mult banii (desi am o situatie materiala destul de buna), nici posesiunile materiale si nici statutul social sau pozitia in ierarhia de la job. Efectiv mi se par “desertaciuni” si imi vine sa mictionez pe toate acestea cu jet.
De asemenea, nici cu tinerii de varsta mea nu am nicio treaba, fie fete, fie baieti. Numai cand aud pe strada sau cand stau la vreo terasa despre ce platitudini discuta tinerii si tinerele de varsta mea (barfe, discutii despre alte persoane, discutii despre cum ar vrea ei sau ele sa urce in ierarhia sociala, meciuri de fotbal, bauturi alcoolice, discoteci, “peripetii” din cluburile de noapte, rujuri, creme, machiaje, unghii, rochii etc), efectiv mi se face greata.
Tin sa precizez ca sunt cat de cat umblat prin lume (atat prin tara cat si prin strainatate), am studii superioare finalizate (facultate + masterat), sunt vaccinat, am toate analizele in regula, practic sport regulat si am un stil de viata sanatos.
Ce spuneti, este indreptatita sau nu atitudinea aceasta pe care o am fata de semeni si societate? Eu cred ca fie ea indreptatita sau nu, cert e ca simt ca-mi dauneaza. Ce sa fac?
Precizez ca in cadrul lecturilor mele autodidacte citit (printre altele) si multe carti de psihologie si psihanaliza, in special de Freud, precum si o mare parte din colectia de “Psihologie practica” de la editura Trei. La inceput am simtit ca ma ajuta si chiar m-au ajutat sa constientizez anumite trairi si emotii pe care le aveam, insa cred eu ca dupa ce atingi un anumit nivel de cunostinte, aceste carti incep din ce in ce mai mult sa devina banale, continand chestii care se repeta pana la plictiseala. Adica sunt foarte bune pt cei mai putin initiati intr-ale psihologiei, insa devin cam banale pt cei care-s ceva mai avansati.
Am avut discutii si cu cativa psihologi, insa si de acestia am cam ramas dezgustat deoarece, nu vreau sa ma laud si nici sa jignesc, insa cel mai probabil ca eu insumi stiam mai multa psihologie decat stiau ei, mai ales cand abordam notiuni si idei despre care habar nu aveau sau stiau doar foarte vag. Astfel mi-am dat seama ca si multi dintre psihologi sunt tributari sistemului execrabil de invatamant de astazi si ca multi l-au imbratisat in facultate pe “sfantul 5″, ceea ce ma face reticent sa ma las pe mainile unui astfel de individ.
Ce-mi recomandati sa fac? Cum sa procedez in continuare?

Interesanta poveste de viata. Din punctul meu de vedere, nu cred ca ai vreo problema, decat, daca se poate numi problema, aceea a unei cunoasteri inalte care te-a determinat sa te indepartezi de oamenii pe care-i vezi plini de patimi si sa aspiri catre un Tel mai Inalt. Spun acest lucru in special datorita cartilor de teologie sau istoria religiilor. Ai vazut desertaciunea vietii si neimportanta unor lucruri prea importante pentru altii. Poate ar trebui sa-l mai citesti si pe Larchet, daca n-ai facut-o deja dupa care, iti recomand din tot sufletul, sa mergi la Manastirea Oasa, unde vei gasi duhovnici foarte buni, cu o cultura si inteligenta peste medie si unde sunt sigura ca vei gasi raspunsurile dorite. Din ce punct de vedere consideri ca ai probleme? Al lumii, al tiparelor lumii in care traim? :) . Mergi la Oasa si vei afla raspunsurile.
 1
ai incercat un psihoterapeut ‘de varf’, care este trecut prin viata atat de zi cu zi cat si prin cea profesionala/academic? Te intreb pt ca am senzatia, din ce ai scris, ca ai nevoie de a fi in contact cu persoane evoluate, care sa te scoata din stilul de viata pe care il ai si care a inceput sa te si ingrijoreze, aparent. Sa stii ca noi psihologii suntem tot oameni, cu limitele noastre (mai ales in cunostinte teoretice in primul rand pt ca sunt foooooaaaaarte multe carti de citit :) ), iar cartile pt public nu sunt nici pe departe stiintifice, asa cum ai si observat. As dori sa iti mai atrag atentia asupra unui fapt: este posibil sa fii in depresie (chiar daca este usor-moderata) ceea ce inseamna un dereglara chimica (indiferent de cauza), caz in care poate ar fi o idee sa te consulti cu un psihiatru? Succes!
 5
Mie nu imi este clar in ce fel simti ca iti dauneaza felul tau de a fi. De ce ai vrea sa te schimbi? Ce anume vrei sa obtii? Vrei sa fii altfel decat esti? Eu daca as fi in locul tau mi-as gasi o pasiune sau ceva care sa ma intrige sau sa ma provoace intelectual, astfel incat sa-mi folosesc toate abilitatile intelectuale pe care le am si la care am muncit. Iar in rest eu nu cred in schimbare decat daca asta este ceea ce tu iti doresti cu toata fiinta ta. Viata este prea scurta pentru a fi traita altfel decat iti doresti tu.
 2
vreau sa te cunosc
 1
Din cele scrise de tine, eu observ o ambivalenta extrema, greu de suportat. Printre randuri vad INFATUARE, insa si DISPERARE, tocmai pt faptul ca esti un tanar inteligent si constientizezi ca, in orice acceptiune, nu te poti simti implinit in singuratate, rupt de oameni, oricat de inferiori iti par. Poate doar, in viata monahala, dar si acolo, iti imparti viata si sufletul cu EL.. Sunt de acord cu colegul care ti-a sugerat un consult psihiatric, ma rezum doar la a considera ca exista o dereglare responsabila pt.acest chaos intelectual, ca sa zic asa, aceasta supra-mega-extra-meta pozitionare fata de semenii tai, viata, societate. Cand incepi sa actionezi in detrimentul calitatii vietii personale, a ceea ce se considera ”normal” prin prisma normelor si conduitelor sociale, tanar, sanatos trupeste fiind, putem lua in considerare o afectiune de natura psihica.
 1
Ai o stare de disconfort care nu intelegi de unde ti se trage. Ar putea fi pentru ca nu te simti util? Nu e cam egoist sa studiezi atat fara sa folosesti ce ai studiat pentru a face ceva pentru altii? Daca nu iti place lumea in care traiesti de ce nu faci ceva pentru a o schimba, dupa “puterile” pe care le ai?
 1
Eu zic sa continui cautarile, si sa alegi psihologul care ti se potriveste. In relatia client-psiholog, ceea ce conteza foarte mult este COMPATIBILITATEA dintre cei doi, si RELATIA TERAPEUTICA pe care ati reusit sa o stabiliti. E adevarat ca multi pshologi pot fi sub nivelul tau de cultura generala, insa asta conteaza mai putin. Cauta PERSOANA compatibila cu personalitatea ta. Chiar daca pentru asta schimbi 10 persoane. Unii ofera prima sedinta gratuita tocmai pentru a verifica acest nivel de compatibilitate cu clientul.
eu stiu un lucru: este foarte important ca orice moment de bucurie sau chiar de tristete sa fie impartasit cu cineva,altfel nu ai nici o satisfactie…degeaba ai studii,averi sau orice altceva…..:)
 4

Facebook si parteneri

Loading

Sustinem

vegani romania

Implant dentar pret

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

16005 raspunsuri primite pentru 3293 intrebari
(in categoria actuala: 2717 raspunsuri primite pentru 566 intrebari)