Mesaj:
sunt intr-o relatie de 4 ani de zile.De un an sunt maritata si am un copil de aproape 8 luni.este un copil dorit de amandoi si pe care ne-am luptat sa-l facem.din timpul sarcinii insa,sotul a devenit foarte agresiv verbal.a fost dintotdeauna mai posesiv si mai agresiv verbal,insa a intrecut limita,daca se poate spune asa.el provine dintr-o familie diortata,tatal alcoolic,mama plecata peste hotare sa-l creasca.eu provin dintr-o familie asemanatoare, batai,certuri,divort,tatal alcoolic,mama depresiva, asa ca pe de o parte crescand relativ singuri il inteleg.imi dau seama ca ma abuzeaza emotional,sunt injurii peste injurii,eu nu sunt buna de nimic,ca daca plec se descurca el,ca stau pe banii lui(eu stand acasa sa cresc copilul).mentionez ca eu am muncit in perioada de 4 ani cat am fost impreuna,dar fara carte de munca si periodic(pe baza de proiecte-de aia tot imi atrage atentia ca stau pe banii lui).nu am voie sa aduc nici un membru al familiei in casa in care locuim (proprietatea mamei lui) pe motiv ca nu-i suporta,ce sa caute la el in casa si ca daca nu ne ajuta cu nimic (financiar vb)de ce sa vina ? mentionez ca familia mea ar fi compusa doar din mama si fratele meu,pe care ii vad o data pe luna cand imi permit sa ajung la ei (stau tot in bucuresti dar nu ma pot deplasa ca n-am bani-banii sunt toti la el din pct asta de vedere,ca doar el munceste ce sa fac eu cu banii,daca am nevoie ii cer).mama ma ajuta si ea cum poate dar nu se compara salariul ei de operator calculator in romania,cu salariul mamei lui de 1400 de euro din afara….m-am saturat de reprosuri,de tipete,de nervi,sunt momente in care ma gandesc ca poate eu sunt de vina,poate fac eu ceva de se poarta asa.in preajma prietenilor comuni mai ca nu ma face planta,ca stau degeaba,ca nu fac nimic,ca nu sunt buna de nimic,mai nou prietenii lui trebuie sa stie si cand sunt eu in perioade de menstruatie. ma simt patetic in preajma lui,a lor,ma simt ultima carpa,nu indraznesc sa zic nimic ca tipa si eventual ma jigneste si mai tare si imi spune sa-mi vad de treaba mea.desi casa e luna,mancare facuta,haine curate si calcate, mancare pusa in fata la 2-3 dim cand vine de la munca,tot eu sunt de vina pentru toate,nu sunt buna de nimic,am noroc cu el ca nu pot mai mult.nu mai stiu ce sa fac,sunt constienta ca ma manipuleaza si este un abuz ce face el,sunt cu nervii la pamant,as pleca,dar mi-e frica ca nu ma descurc cu fata,dup-aia ma gandesc ca sunt atatea femei in locul meu si cum am crescut si eu fara un parinte,poate si copilul meu sa creasca.mentionez ca dupa cateva ore sau 1 zi-doua de la cate vreun incident de genul,vine ma pupa sau isi cere scuze si-mi spune cat de mult ma iubeste si ca a exagerat si ca nu stie ce s-ar face daca as pleca.nu mai cred nimic,nu mai….nu stiu ce sa mai fac.va rog ajutati-ma cu un sfat.as apela la un psiholog,sa merg la cabinet,dar cum toti banii sunt la el si cum are vorba ca nu ne permitem depresii,nu exista asa ceva,sunt intr-un punct mort….

eu cred ca stiti f bine ce trebuie sa faceti dar va este teama sa actionati. Sotul Dvs, din ce ati descris, pare sa sufere de probleme psihologice destul de serioase si ar fi indicat sa isi recunoasca acest lucru si sa se trateze. Dar cuplul are 2 jumatati, daca vreti sa va dati o ‘vina’ atunci aceea ar putea fi ca ii permiteti satisfactia de a se purta cum se poarta cu Dvs. Daca va iubeste, sa o arate. Toti ne dorim armonie si iubire in cuplu si familie… daca nu ne dorim, atunci poate ca ne aflam in cuplul sau familia gresita. Succes!

Daca a-ti reusi sa-l faceti sa constientizeze ca aveti o problema in cuplu, ca o femeie trece prin anumite transformari hormonale, emotionale,etc…in timpul sarcinii , iar dupa nastere , cand amandoi partenerii trec la statutul de parinti ,intervin alte etape in viata cuplului (unde elementul primordial este micutul) care are dreptul de a creste si dezvolta intr-o familie frumoasa si armonioasa…un "prim pas" ar fi Terapia Sistemica si de Cuplu…Multa bafta !!!

"a fost dintotdeauna mai posesiv si mai agresiv verbal,insa a intrecut limita,daca se poate spune asa" – deci DINTOTDEAUNA – si e mai trist ca stiati asta si ati inchis ochii…. credeti ca acum daca "v-ati deschis ochii" o sa se schimbe caracterul sotului???

V-ati transformat intr-un pres. Acum asteptati sa nu va calce in picioare? Abuzul verbal e doar inceputul. Va e frica sa nu o duceti rau, dar acum cum o duceti? Inca ceva: daca vine la 2-3 dimineata, nu vine de la munca. Barbatului ii pute totul acasa atunci cand are pe altcineva. Vorbiti cu un preot, sa va linisteasca si sa va indrume. Apoi discutati cu mama dvs. Va urez sa aveti intelepciune, tarie si va doresc o viata mai buna.

Din cate vad eu ,ati atras aceasta persoana langa dvs din cauza unor programe subconstiente de victima mostenite din familie,probabil.Sigur ca situatia in care sunteti nu e grozava,si va simtiti in capcana-nici sa plecati nu puteti,nici sa ramaneti vedeti ca nu e bine.Daca puteti lucra cu dvs sa va schimbati programele,si energiile de victima,si sa eliberati energiile de abuz,si,simultan,sa va cautati un serviciu,eventual…Daca vreti sa va dau cateva idei,despre cum sa lucrati cu dvs,si pot sa fac ceva pentru dvs,sa-mi spuneti.Dar nimeni in afara dvs nu va lua hotararile necesare.Faptul ca vine sa va indulceasca dupa…nu repara nimic.In acelasi timp,eu nu v-as invinovati,faceti si dvs ce puteti,in conditiile date.Evident ca va doriti sa plecati,dar cum si unde?Aica chiar daca jumatate din fb va spune sa plecati,(ceea ce si asteptati),noi nu suntem voi,si deciziile va apartin.Dar asta nu inseamna ca trebuie sa gasim vinovati,sa judecam,si sa aratam cu degetul…

Sunt asociatii speciale care se ocupa de violenta domestica. Imi poti lasa mesaj in privat sa te indrum catre una din ele. Pentru tine poate sa fie greu sa-ti dai seama ca ai tot avut parte de violenta, pentru noi e mai vizibil pentru ca nu suntem victime.

Vedeti noua legislatie cu privire la violenta domestica. Agresivitatea lui e patologica, adica e ANORMALA, CLINICA. Iar complacerea Dvs in situatia de VICTIMA e cam la fel… Ce sa va mai spuna psihologul? Dvs singura puteti vedea cu ochiul liber situatia… Iar daca nu o vedeti, inseamna ca e nevoie de OFTALMOLOG (GLUMESC, dar sper ca gluma sa va arate mai usor ce doresc sa subliniez).

Ia gandeste-te sa schimbati rolurile!Fii tu cea care ii reproseaza lui de toate.Spune-i ca daca nu te respecta pleci pt. ca meriti ceva mai bun.El este foarte slab daca este tipul celui pe care-l caracterizezi acolo, deci e speriat.Este un copil neajutorat.Daca tu-l lasi nu mai e nimic.Deci permite-ti luxul de a intoarce rolurile si de a-l teroriza putin.Incepe pas cu pas, si anume ironizeaza-i anumite gesturi mici care te deranjeaza, apoi vezi cum reactioneaza, vezi cum gestioneaza mirosul fricii.Daca tipa mai tare, inseamna ca se simte pe marginea prapastiei, si tipa de frica, nu la tine.Intoarce balanta in favoarea ta, e foarte usor de dominat.Un barbat care se poarta asa cu o femeie, o face in maniera asta pentru ca in familia lui nu a fost luat in serios, iar in cercul lui de prieteni a fost considerat un neica-nimeni.De-aici si tendinta de a compensa lucrurile astea si singurul lucru pe care crede ca l-a avut vreodata sub control si-l va avea, esti tu.Doar prin faptul ca el spune prietenilor lui cand ai tu menstruatie, poti sa-ti dai seama ca el se mandreste cu asta, pt. ca prin acest gest prietenii lui pot vedea cat e el de stapan pe tot.Gandeste-te cu cate alte baliverne s-o mai lauda, poate mai si minte , doar cat sa vada lumea ca nu e ceea ce in interiorul lui crede el ca este(slab).Toate se intampla pentru ca il lasi!Ia nu-l mai lasa!Sau poate si tie-ti place inconstient sa fi dominata?!Gandeste-te bine… Multe femei nu recunosc, dar simt nevoia de un dictator ca cel al tau. In cazul celor ca el sunt multe aspecte de discutat, dar poate ma vor mai completa colegii mei de pe acest grup daca am omis ceva.Ps. (educa-l inainte sa creasca pruncul vostru si sa-i urmeze exemplul prost).