Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Am o relatie de 5 ani,acum am 20 de ani.Dar este o relatie cu ceva probleme.Iubitul meu este cu trei ani mai mare,pentru amandoi a fost prima relatie.Dar el este foarte posesiv si extrem de gelos.Dupa primii doi ani de relatie(timp in care s-a purtat minunat) am inceput sa ne certam si poate ca orice cuplu normal,pe la 17 ani,ar fi trbuit sa ne despartim.Totusi,eu sunt genul de persoana mai buna care cauta scuze celui ce ma jicneste.Si asa am fost cu el.I-am acceptat injuraturile pentru ca venea dupa si se ruga de mine sa il iert.Iar eu o faceam,crezand ca fac un ucru bun.Apoi lucrurile au evoluat,am acceptat intr-un final si sa fiu trasa de par,palmuita,…si altele dar fara sa afle parintii mei sau altcineva.Ideea e ca ma simteam ca si cum nu mai am ce face,ca si cum as depide de el(desii nu imi e decat un iubit).Dar nu mai suport.De atatea ori mi-au spus prietenii sa renunt si sa imi vad de viata mea.Dar nu pot,de fiecare data cand incerc sa nu mai vorbesc deloc cu el,ma urmareste, plange,intr-un final ajung tot eu sa imi cer scuze pentru cine stie ce si sa ne impacam.De ce nu pot sa renunt la el?Ma simt fara putere,sunt in primul an la facultate si nu am totusi niciun vis,toate planurile mele sunt cele pe care intr-un fel sau altul el mi le-a insuflat,am momente de depresie.Continua sa imi spuna in fiecare zi ca ma iubeste iar la o ora dupa ma face proasta si orice ii mai vine la gura.Si eu uite ca in continuare tac. La inceputul acestor probleme aveam principii,nu acceptam injosiri dar acum…e ca si cum m-am obisnuit!Si ma doare sa recunosc acest fapt pentru ca am doar 20 de ani si nu vreau sa traiesc toata viata cu frica,fara ca el sa ma lase sa ma vad decat cu amicii pe care ii acepta el.Nu depind de el in niciun fel,chiar il ajut la multe lucruri(ce tin de copilaria noastra).Am inteles totusi ca nu vrea sa stea fara mine(pana si 2 luni a continuat sa se roage de mine sa ne impacam).Dar eu?Ma simt de multe ori atat de vinovata deoarece fiind primul meu prieetn e si posibl sa nu stiu sa ma port cu el dar nu il mai inteleg,sincer,ar dori doar sa stau blocata in camera de camin,sa ma duc la cursuri si non stop sa vorbim la telefon ca nu cumva sa am o alta relatie,….Multa lume mi-a dat sfaturi sa renunt la el..dar mintea mea nu poate,e prea slaba,costientizez problema dar nu fac nimic si au trecut deja 3 ani d e atunci..sunt mai tacuta,nu-mi vad niciun viitor,traiesc trista si doar accept lucrurile urate.Nu am bani sa platesc un psiholog,sunt studenta in Brasov,vreau sa ma invete cineva pas cu pas dar o persoana care nu doar sa imi spuna ce sa fac si sa plece,am nevoie de ajutor penru o perioada mai lunganu stiu ce m-ar ajuta.Pur si simplu nu mai vreau sa sufar atat in timp ce el ma iubeste in felul acesta!Totusi problemele acestea le discut cu el,stie cat ma deranjeaza dar tot nu se abtine,stie ca eu voi ierta orice ar fi.Nu stiu daca el mai iubesc sau doar traiesc in umbra lui.Vreau sa imi recladesc visele,vreau sa fie parintii mei mandri ca am facut ceva in viata din capul si mainile mele.Astept raspuns…cu nerabdare…

Draga mea, eu iti recomand sa mergi la un curs de dezvoltare personala sau spiritualitate – sigur ai de unde alege in Brasov, si sigur vei afla informatii si tehnici care sa te ajute sa ai incredere in tine si sa iei decizii fara frica de a gresi. Vorbeste cu parintii tai, fii sincera cu ei si roaga-i sa te ajute – ei vor sti cum s-o faca! Eu cred ca ei isi doresc ca tu sa fii fericita, mai mult decat sa fie ei mandri de tine! Stii de ce nu-ti vezi nici un viitor? Pentru ca ti-ai lasat viata in mainele altuia ! Si esti dispusa s-o faci in continuare (cand afirmi ca ai nevoie de cineva sa te invete pas cu pas)! Viata o ai ca sa decizi tu pentru tine, sa faci tu alegeri (chiar daca unele nu vor fi tocmai bune)! Incepe cu decizii mici, asuma-ti responsabilitatea pentru rezultate si mergi inainte cu incredere! Deja esti minunata, deja ai facut alegeri doar ca nu le vezi!

Recomandarea mea pentru tine e sa termini brusc si definitiv cu el. Ce face el se numeste santaj emotional, in general psihopatii sunt foarte priceputi la asta si te fac sa te simti vinovata si slaba ca sa te poata controla. Poate ca la inceput a fost ok, dar acum sigur nu mai e si daca o sa iti tot dai apa la moara o sa profite de tine pana ajungi la balamuc (sau la spital cu coaste rupte). Spui ca nu ai bani de psiholog (dar cine are?), oricum ce ai tu nevoie e liniste sufleteasca si incetarea contactului cu acea persoana definitiv si irevocabil. Ai nevoie de prieteni noi in viata ta (atentie, prieteni nu iubit, cel putin pana cand nu iti revii complet), de schimbare iar cat timp inca mai ai o legatura cat de mica cu el nu o sa poti merge mai departe, nu o sa poti sa iti vezi visele si aspiratiile implinite pentru ca el mereu va gasi o scuza sa te traga dupa el in jos.

se pare ca tu stii exact ce ar fi bine sa faci, fie ai aflat singura fie ti-a fost sugerat de altii, dar nu poti pune in act solutia. Ai spus foarte bine: obisnuinta! Ce as face eu in locul tau ar fi sa vorbesc cu parintii mei… ei sunt cei mai in masura sa ma ajute in asemenea situatie. ‘Prietenul’ tau este o fire abuziva, manipulatoare si a reusit sa te prinda in propriul sau ‘film’. Ce face el cand incerci sa scapi de el se numeste hartuire si exista legi pt asa ceva! Nu ramane o victima la nesfarsit… poti sa faci ceva pt tine! Este de dorit si sa discutati pe termen lung cu un psihoterapeut…. pt a putea clarifica ce se intampla cu tine si cum poti sa te dezvolti in continuare… de aceea nu ezita in a cere ajutorul parintilor si familiei… sunt sigur ca poti gasi un terapeut cu un tarif acceptabil posibilitatilor voastre. Succes! si nu te lasa!

Primul pas l-ai facut: ai realizat ca lucrurile nu se desfasoara cum ti-ai dori. Din cate ai descris vrei sa pleci din rolul de victima dar nu reusesti (inca). Apeleaza la familie (care probabil nu cunoaste dimensiunea situatiei) chiar daca esti putin stanjenita. Unele lucruri s-au intamplat insa nu este nevoie sa stai de jena in relatie. Mai mult decat atat genul acesta de relatii poate conduce la implicatii mult mai neplacute pentru tine si este indicat sa te retragi cat mai repede de acolo.

Iubirea nu are nimic de-a face cu violenta. Citeste cartea" Femei care iubesc prea mult" si ai sa intelegi multe din comportamentul tau.

https://grapefruits.files.wordpress.com/2011/05/femeia-care-iubeste-prea-mult-robin-norwood.pdf

Renunta cat esti in timp util..Cine te iubeste..nu te loveste ..nu te injura si nu te agreseaza verbal..IN NICI O CIRCUMSTANTA.
Uita.te in jur….la persoane optimiste…fa ceea ce te face fericita..ocupa.ti timpul si gandurile cu lucruri frumoase…si IGNORA-L. E SINGURA SOLUTIE DIN PACATE!!