Mesaj:
Mama mea are 48 de ani si a trecut de al 2 lea divort in urma cu 2 ani. Atunci sotul meu si cu mine am decis sa ne luam casa si sa o luam si pe ea cu noi. Am achizitionat casa astfel incat sa avem apartamente diferite pentru a nu ne priva de intimitate si tabieturi. De cand am inceput constructia mansardei (adica 9 luni) ea a stat numai cu noi pe acelasi nivel si desi inainte aveam o relatie ok acum am ajuns sa nu ne mai intelegem deloc. Certurile s-au intetit si lucrurile au degenerat destul de mult. Multe frustrari s-au acumulat pe toate partile: la mine, la ea, la sotul meu nici nu mai spun….saracul a inghitit enorm in perioada aceasta. Mentionez ca mama a fost crescuta de la 5 ani de o stramatusa, mama ei a dat-o dea casa pentru ca decedase bunicul meu si nu mai facea fata cu cei 4 copii. Casnicia nu tatal meu nu a fost una usoara si nici al 2 lea mariaj nu a tinut mai mult de 4 ani (8 ani de relatie in total). Eu, pentru ca nu reusesc sa ii spun ce am de spus in fata si pentru ca sunt plina de frustrari mi-am scris gandurile pe foaie si intentionez sa i le dau sa le citeasca. DAR, intrebarea pt dvs, tinand cont ca la ultima cearta m-a amenintat pe mine si pe sotul ca se sinucide, cica din cauza noastra (doar ca noi nu reusim sa intelegem ce-i facem), nu as vrea sa fac mai rau cu aceste foi, sa i le da sau NU????. Sunt convinsa ca este intr-o depresie si am i-am spus sa se duca la psiholog sa incerce sa-si rezolve problemele dar nu cred ca m-a ascultat, ca de obicei, insa nici eu nu mai pot tine in mine pentru ca simt ca explodez. Regret enorm decizia de a o lua sa stea cu noi, dar din pacate acum nu prea mai pot da inapoi. Credeti ca as putea trimite cumva acele pagini sa fie citite si de cineva de specialitate? Multumesc anticipat pentru sfaturi.

In nici un caz asemenea probleme nu se rezolva prin scris(parerea mea personala),locuiti in aceeasi casa,discutiile trebuiesc purtate fata in fata cu CALM frumos ,cu respect de ambele parti .Stiti ce aveti de facut,chiar dv ati spus ,,nu reusesc sa ii spun in fata,, ,de aceea s-a ajuns aici ;sunteti copilul ei ,dar trebuie sa inteleaga ca sunteti o persoana cu o identitate proprie,cu o viata proprie!

va puteti gandi sa mergeti impreuna la un terapeut de familie, in prima faza, dupa care vedeti ce iese. Daca va ingrijorati foarte tare de acele semne suicidare, poate sa va ganditi la o vizita la un psihiatru. Succes!

Draga mea, din pacate mama ta are probleme de rezolvat iar tu nu i le poti rezolva. Imi pare rau ca nu ti-ai dat seama inainte sa faci pasul pe care l-ai facut, dar acum deja faptul e consumat, astfel incat te sfatuiesc sa nu mai cedezi acestui santaj emotional al mamei tale asupra ta si sa iei taurul de coarne. Se pare, din ceea ce spui, ca e genul de persoana care vrea sa detina controlul asupra a tot si toate, nu-si poate gestiona frustrarile si se descarca pe altii, probabil, asta si datorita problemelor prin care a trecut. Nu cred ca risti in vreun fel daca ii dai sa citeasca ceea ai scris, atata timp cat nu stie cat de mult rau poate face celor din jurul ei nici nu se poate schimba. Daca o mai lasi sa continue in felul acesta te poti trezi ca e total stapana pe viata ta, pe casa ta, ca-ti conduce viata. Mi se pare ca pune problema intr-un mod extrem de egoist, daca nu faci cum vreau eu, ma sinucid… Ce inseamna asta, mai exact? Ca urmeaza sa deveniti niste marionete care sa-i faca mereu pe plac? Nu ai specificat motivele pt care va certati. De citit, nu e nevoie sa citeasca nimeni altcineva ceea ce i-ai scris, asta doar in cazul in care simti tu ca doresti asta. E in regula ca scrii ce ai pe suflet si ce te face sa suferi, si ca ii vei da mamei sa citeasca ea. Succes!

Am impresia ca depindeti financiar de dansa – posibil sa fi finantat aceasta mutare a dvs, si de aceea si senzatia ca nu aveti cale de iesire, dar, draga doamna, intotdeauna exista o cale de iesire. Raportul de forte nu va e in avantaj si nu e normal. Intr-o familie ar trebui sa fie echilibru. Rau nu va faceti numai dumneavoastra, tinand totul in sine, dar si sotului si relatiei, pe care o sacrificati, chiar fara sa va dati seama. Mama dumneavoastra nu va intelege si nu va aprecia niciodata ceea ce nu a cunoscut si nu a avut: o casnicie normala, de lunga durata. Din exterior e clara intentia de a va imprima "modelul" familial, cu alte cuvinte va reusi sa va desparta. Asta nu inseamna ca este neaparat constienta de ce face. E, pur si simplu, tot ceea ce stie sa faca mai bine. Va dau o solutie simpla: luati o foaie de hartie, impartiti-o in doua pe lung, puneti-va pe dumneavoastra, cu sotul, pe o parte, si pe mama dvs pe cealalata si incepeti sa scrieti tot ce va vine in minte, fara sa cititi pe moment. Cand ati terminat de scris, puneti hartia deoparte si cititi-o a doua zi. Va va fi mukt mai clar ce se intampla si ce aveti de facut, dar pregatiti-va sufleteste de cu o seara inainte, repetand in gand pana adormiti: "Totul va fi bine". Numai bine!

Exista si posibilitatea sa apelati dumneavoastra la un specialist pentru a va ajuta sa comunicati cu mama.