Mesaj:
cer un sfat. de ceva timp sunt nefericita. nu am mai fost acasa la parintii mei de 1 an de zile, si nu mai vorbesc cu ei de 5 luni. totul a inceput acum 2 ani si ceva cand le-am spus parintilor ca iubesc un baiat si vreau sa ma mut cu el. mentionez ca asta se intampla acum 2 ani, cand terminam masteratul si incepeam o cariera in invatamant. acum am 25 de ani. marea problema pe care o au parintii mei cu baiatul pe care il iubesc este ca e de etnie rroma. au fost furiosi cand au auzit povestea si nu au fost de acord, lucru care a deteriorat relatia noastra de familie. momentan locuiec cu iubitul meu de aproape 3 ani, avem o relatie de aproape 6 ani, a inceput ca o copilarie, dar pe masura ce a trecut timpul a evouluat. la inceput am ascuns relatia, dar dupa 3 ani de tacere am vrut sa facem totul pe fata. dar nu ne-am inchipuit cate probleme vor urma. singurii care ne sustin sunt parintii iubitului meu si prietenii si fratele meu.
parintii mei au fost mai autoritari si ne-au crescut (pe mine si pe fratele meu)in asa fel incat sa nu le iesim din cuvant. acum am ajuns intr-o situatie dificila, parintii mei sunt impotriva, se simt rusinati ca am indraznit sa ma indragostesc de un “tigan“, considera ca i-am facut de rusine, toate neamurile se rusineaza cu mine si toti cuoscutii cred ca asa ceva e de necrezut, o asemenea relatie nu poate exista. vreau sa mentionez ca iubitul meu e un om normal, are un job, traieste ca orice alt roman. noi locuim acum intr-un oras mare din tara, dar familiile noastre locuiesc la sat. si chiar si acum pot spune ca inca ne ascundem, in sesnul ca mergem rar la sat iar cand mergem nu iesim din casa si daca iesim asteptam sa se lase seara ca sa nu fim vazuti de familia mea.
asa ca va cer un sfat? cum pot sa fac sa fiu impacata cu mine? ma doare sa vad ca si familia mea sufera, si eu sufar cand ii vad asa, dar nici nu vreau sa renunt la iubitul meu.

este foarte dificil sa schimbi convingerile oamenilor, mai ales cand acestia ‘detin Adevarul’. Daca tu iti doresti sa construiesti ceva cu partenerul tau, indiferent de etnie, daca este o persoana echilibrata, cu care te intelegi, etc., atunci este dreptul tau sa o faci. In afara de asta, esti mai mult decat majora. Succes!

Familia sufera din cauza prejudecatilor si asta se vindeca greu. Daca nemultumirile lor vin doar din rasism, atunci nu puteti decat sa va vedeti de viata dvs, sperand ca in timp se vor convinge ca fiica si fericire ei este mai importanta decat gura lumii.

Ma gandesc sa le scrii o scrisoare prin care sa-ti motivezi alegerea, subliniind faptul ca esti un om adult, pe picioarele tale, dar ca ramai in continuare copilul lor, ca ii iubesti si ca ii doresti in continuare in viata ta si in viata noii tale familii in care probabil vor aparea si copiii. DIn cate inteleg nu esti inca casatorita, dar ca vrei sa faci acest pas. Din experienta iti spun ca atunci cand noul cuplu se cladeste pe neacceptarea parintilor, acest lucru este un factor in plus de stres care va mentine o tensiune latenta si care va duce mai devreme sau mai tarziu la reprosuri, cu repercursiuni si asupra generatiilor viitoare. Acum probabil ca sunteti in "primavara" relatiei, dar mai tarziu, cand "furtunile" vor veni, vei avea nevoie de sprijin si un loc de refugiu, deci este bine sa incerci sa-ti apropii parintii. Daca nu reusesti, intelege alegerile care le fac si pe care le faci ca sa nu le contorizezi la FRUSTRARI.

imi pare rau sa aud ca treci prin situatia asta este normal sa te simti asa in contextul in care te afli. cred ca este imporant sa intelegi ca iubirea fata de partener este total diferita fata de iubirea fata de parinti, ele nu se exclud una pe alta iar asta este cursul normal al vietii, vine un moment cand ne gasim un partener si ne construim o viata separata de familia de origine; asta nu inseamna ca nu ii mai iubim sau nu ii mai respectam pentru ceea ce sunt sau pt ceea ce au facut pentru noi. daca vor intelege si parintii tai acest lucru probabil ca se vor linisti… in orice caz, mai mult decat sa le spui lor aceste lucruri cu calm si cu drag nu cred ca poti face; nu este datoria ta sa ii faci pe ei fericiti, cu atat mai putin sa-ti sacrifici fericirea pentru asa ceva; in final, fiecare persoana are procesul ei si singura responsabilitate pe care o avem este fata de noi insine.

Exista experiente pro si contra, pentru asemenea cupluri. Dar doar oamenii in sine fac diferenta – oameni si oameni… Dar ai, totusi, grija la soacra ta….(dinspre partea ei…). Daca cu soacra ai o relatie buna, mare problema nu poti avea mai tirziu (doar daca ii iesi din "gratii"…..) Ar fi aici multe puncte-puncte de pus. Mare girja, si succes!

Of , e o mare probl. cu alegerea partenerului ! Uneori ! Parerea mea este sa mai lasati sa treaca timpul . Parintii uita cand e vorba de fericirea copiilor lor . Daca d -voastra sunteti fericita vor fi si ei . La o adica conteaza atat de putin culoarea pielii !

Einstein spunea ca este mai usor sa separi un atom decat sa schimbi mentalitati!!! E greu sa-i faci sa creada altceva, insa fiecare este responsabil pentru cum priveste lucrurile… nu tu esti responsabila pentru faptul ca ei aleg sa-si faca singuri rau si sa priveasca un lucru frumos ca pe ceva negativ. Intradevar nu ai cum sa fii indiferenta in ceea ce priveste relatia cu parintii tai, dar incearca sa faci pace cu ei in sufletul tau si sa ii intelegi si pe ei, pentru ca nu fac asta cu rautate, pur si simplu este o mentalitate care i s-a implementat din generatie in generatie de catre comunitate…!

Aveti dreptate d-ule Stroe ! Mai greu cu schimbarea mentalitatii Mai ales in soc. romaneasca ! Dar cu timpul , poate …

Daca va descurcati financiar ,va fii pina la urmâ bine dar daca plecați de la o lingurâ e nașpa treaba

Da , in mod sigur un imprumut e rezolvarea tuturor probl.?!

Asta era apropo de postarea lui Mael Clavirie . Vad ca fost stearsa .