Mesaj:
Buna ziua,
Am nevoie de ajutorul dumneavoastra pentru a ma intelege in primul rand pe mine. De aproximativ un an de zile traiesc un cosmar din care simt ca nu ma pot trezi. De 10 ani de zile am o relatie care a avut dealungul timpului mai multe suisuri si coborasuri. Eu acum am 25 de ani…. asadar relatia a inceput cand eu aveam 15 ani si el 18. Normal am trecut prin multe faze pentru noi ne-am maturizat treptat si principiile se mai schimba odata cu trecerea timpului. Marea problema a fost ca el de cateva ori a plecat din tara desi eu nu eram de acord de fiecare data. Uneori am fost pusa in fata faptului implinit nevoita fiind doar sa accept. Pentru ca il iubeam (sau poate asa credeam)de fiecare data am acceptat situatiile si am trecut peste. Pana la un mom dat cand, anul trecut in luna octombrie am cunoscut un alt baiat de care m-am indragostit nebuneste. Poate singuratatea, poate lipsa de atentie si a altor lucruri necesare unei femei m-au facut mai vulnerabila. Tin sa mentionez ca in toti cei 10 de ani de relatie nu am avut niciodata pe altcineva. Problemele au aparut insa cand baiatul cu care eram de 10 de ani de zile s-a intors in tara. Evident ca au aparut discutii, certuri, eu propunand sa luam o pauza pe care el nu a acceptat-o. A inceput o perioada cumplita in care eu nu am putut sa renunt la baiatul de care ma indragostisem nebuneste si cu care am avut o relatie de 6 luni de zile atata timp cat prietenul meu nu era in tara. In acelasi timp nu puteam sa ii spun celui cu care avusesem o relatie de 1o de ani de zile ca totul s-a terminat pt ca eu iubesc pe altcineva. Asta din teama . foarte mare teama: de parinti, de societate, de teama esecului in viata fara cel de care depinsesem sentimental aproape tot timpul. Sunt foarte multe de spus nu stiu cum as putea sa explic aici tot ce se intampla cu adevarat cu mine. I-am spus celui de care m-am indragostit nebuneste ca nu pot sa ii fac asa ceva prietenului meu cu care stateam de 10 de ani de zile si ca e mai bine sa ne oprim. Totul s-a naruit atunci pt amandoi. El ma implora sa nu il las, ca ma iubeste la nebunie si ca ar face orice pentru mine. Mie imi este frica, asa cum am spus, de reactia parintilor, de totul din jur, imaginandu-va ca toata lumnea se asteapta ca eu sa fac o nunta impreuna cu cel cu care statusem 10 ani. Nu inteleg cu pot daca il iubesc sa nu renunt la toate astea si sa incep o noua viata? Nu stiu daca tot ce am spus aici este coerent si este putin fata de tot ce as avea de povestit despre acest aspect. Sper insa din suflet sa primesc un raspuns indiferent cat de vag ar fi.

ai prezentat destul de coerent in opinia mea. Alegerea partenerului presupune sa-ti asumi ca vei trai cu alegerea respectiva o buna parte din viata (ma refer la casatorie). Nu parintii tai dorm cu partenerul tau in pat, nu ei iti ureaza o zi buna dimineata sau iti fac cafeaua, ci el…este important ca ceea ce alegi sa fie concordant cu nevoile tale profunde, nu cu parerea altora sau a partenerului de 10 ani. Ca lumea se asteapta sa va casatoriti pt ca sunteti de atata timp impreuna este complet irelevant in relatia ta. Voi decideti cum si pentru ce luptati. Pe de alta parte, plecarile lui au lasat un gol pe care inteleg eu l-ai umplut cu acest al doilea baiat. Este nevoie sa te linistesti, sa te gandesti bine si in tihna, sa-ti dai seama ce simti si sa alegi constient unul dintre ei si apoi sa comunici cu ambii baieti despre nevoile tale. Tu vei trai cu alegerea asta, repet. Lucrurile se vor contura de-acolo.

Mergeti la terapeut pentru a gasi solutia care se potriveste situatiei dvs. Desi ati prezentat destul de coerent situatia exista detalii care pot fi importante in gasirea unei solutii adaptate situatiei dvs.

Căutați un astrolog și pe baza datelor dvs personale și ale celor doi, veți primi sfaturi pt a face alegerea pt viață. Așa cum v-a spus și d-na Carmen Cozma, viitorul este al dvs și următorii ani de viață lângă partener îi veți trăi dvs nu părinții, nici ceilalți din anturajul familiei părinților dvs.

Probabil de un compotament decent si o judecata sanatoasa ai nevoie !!!!in momentul in care esti indragostita coeficientul de gandire scade,asa ca este posibil ca dupa inca 10 ani sa te indragostesti din nou de altcineva !!!

Nimic nu este intimplator! Daca te-ai indragostit de un alt barbat, in pofida celor 10 ani de trai comun (la bine si la rau) cu un altul, atunci te-ai intrebat, oare, DE CE si CUM a fost posibil asta? Desigur, incerci sa gasesti motive (mai sus zise de tine), dar eu cred ca acelea sunt doar motive in spatele carora te ascunzi, iar treaba cu "de dragul parintilor, vecinilor , prietenilor" etc… tot motive se cheama. Inima ta deja a hotarit, dupa cum vad eu…. Iar soarta si-a zis cuvintul. De mai multe ori, chiar, dupa cite ai povestit, doar ca tu nu ai avut curajul de a-ti lua viata in propriile tale miini, drept care ti-a fost trimis un ajutor, sub o forma foarte placuta (zic eu!). Te gindesti, asa, ipotetic, ce-ar fi fost in situatia inversa? Adica, daca amicul de 10 ani (oare de ce se gindeste atit de mult, de ce amina nunta…?) s-ar fi indragostit EL de o alta, oare ar fi reactionat si el asa cum reactionezi tu acum…? Ma indoiesc sincer…. Doar a mai decis si alta data fara tine, sau in ciuda rugamintilor tale. – Opinia mea este ca ar fi cazul sa-ti traiesti propria viata…. sau sa risti sa reiei la nesfirsit acelasi ciclu al dependintei de omul care te-a privit timp de 10 ani ca pe o simpla amica…..

parerea mea!

Alege cu sufletul. Stai langa omul care iti ofera iubire si pe care l iubesti.