Mesaj:
Buna ziua , numele meu este Andrei (am 21 de ani) si am niste probleme sa le spunem existentiale .In anul 2012 am terminat clasa a 12 -a si am picat bacul.Nu a fost un soc , stiam ca nu s pregatit si ca nu am bani sa mi platesc la fel cum au facut 3/4 din clasa in care am fost . Un an intreg de stat acasa mi a umplut "camara" de umilinte atat de la familie cat si de la prieteni .In 2013 am resuit sa l iau dar am ales facultatea gresita , si am renuntat dupa primu semestru de cadastru. Acum in vara lu 2014 am fost la Ploiesti sa ma inscriu la litere si stiinte / geologie —nu am fost selectat nicaieri pentru buget (in concluzie am ajuns la lista celor cu taxa )si nu mi permit veniturile sa ma intretin in facultate la taxa ( sa fim seriosi nu am nici o ruda care si ar pune pentru mine pielea la bataie sa stau eu 4 ani in facultate si platita ). De curand pentru a incerca sa ma mai inveselesc am iesit cu amicii afara , cu masina unuia . Acesta a inceput sa ne povesteasca faptul ca i-a fost cumparata masina noua , ca el si cu prietena lui stau acum intr un apartament inchiriat in Bucuresti , cum a fost la mare numai de "fitza" asa o ora ca sa si inmoaie picioarele in apa si sa manance pe litoral . Eventul alti asa zisi prieteni au inceput sa mi povesteasca de realizarilor lor grozave din viata , de cum au ei bani multi obtinuti usor , si eventual am intalnit fosti colegi de generala ( genul de colegi care mau tortunat si injosit in ultimul hal )care erau prosti la vremea respectiva si acum sunt oameni la casele lor , cu facultatea la zi deja anul 3-4 . Iar eu …. nimic / nimeni.A ajuns sa mi fie rusine sa mai ies din casa , imi vine sa plang si sa urlu , am insomnii , stau noaptea si ma uit pe tavana (si ma gandesc cum as puteam sa mi pun capat mai repede ) , eventual a aparut si un nod in gat de care nu mai scap indiferent ce medicament as lua sau indif ce as face . Ma uit la mine ma analizez si : stiu ca niciodata nu o sa pot recapata timpul pierdut , nu o sa ma bucur niciodata (sau macar sa gust un pic din luxul pe care l duc altii ) … + stiu ca de munca nu s bun (sunt complexat si subdezvoltat fizic … la varsta de 21 de ani arat aproape ca un pusti de scoala generala ) , de fiecare data cand incerc ceva efort ma lasa picioarele , mi se face rau , eventual cad jos . Cred ca fac umbra la pamant degeaba … ma gandeam la sinucidere . Oare mai merita sa traiesc , cand stiu ca ziua de maine nu o sa aduca nimic bun (doar frustrare , invidie , gelozie , ura , amaraciune ,si 0 respect de sine ) , oare mai are rost sa ma plang de neajunsuri sa doar ar trebui sa mi fac o data curaj si sa mi pun capat . Nu pot trai cu jena si rusinea pentru tot restul vietii , pur si simplu nu pot .

inteleg ca mesajul de mai sus vine ca un strigat de ajutor, drept urmare tind sa cred ca nu vrei sa te sinucizi, defapt! Un plan bun ar fi sa discuti inca o data cu familia/apropiatii tai sa iti iei o perioada de reechilibrare (timp in care sa consulti un psihiatru pt tratament adecvat si un psiholog-psihoterapeut care sa te ajute sa te redresezi si directionezi asa cum ai TU nevoie – nu cum sunt altii). Faptul ca exista persoane in jurul nostru care ‘castiga mult cu efort putin’ nu este nimic nou in viata, insa ei sunt exceptii (poate ai intalnit prea multe); daca unii au norocul sa se fi nascut intr-o familie buna care le ofera ce au nevoie, asta nu inseamna ca nu exista si persoane fara multe posibilitati financiare care au reusit sa ajunga departe prin propiul efort. Se poate, succes!

Mesajul meu e sa-ti dai o pauza. O pauza in care sa nu te gandesti la ce au altii si la cate au facut altii. Regaseste-te pe tine si descopera ce-ti place. Apoi, fa primul pas…care nu treuie sa fie mare.

andrei m-ai emotionat f tare.sunt mama unui baiat de 21 ani,eu cred ca fiecare tinar din ziua de astazi se confrunta cu aceste probleme.incearca sa discuti cu familia ta incearca si fii mai optimist,omoara-ti timpul cu cv ce iti place.nu dispera banii se duc,starea de bine a prietenilor tai e de momentdar ce e facut cu greu cu sudoare,acela e un lucru trainic o relatie serioasa.alunga din mintea ta gindurile rele si nu mai fi pesimist.iti recomand pe youtube o melodie a fiului meu;zile negre cu sts.imi doresc sa te stiu bn sa mai vb

Andrei, tu iti doresti alta viata. E normal, cam toata lumea isi doreste asta. Nimeni nu e perfect, toti avem dramele noastre, luptele noastre, dezamagirile si esecurile noastre. Aceia dintre noi care se ridica din haurile disperarii, ajung sa bifeze si realizari. Cei care raman intr-o permanenta uimire si revolta, nu mai ajung sa realizeze nimic in viata, pentru ca toata energia se duce pe regrete. Deci, ai de ales: fie faci ce faci acum, si-ti asumi alegerea, fara sa te mai plangi, pizmuindu-i pe toti "prostii" pentru norocul care le-a cazut pe cap, fie iesi din aceasta stare si pui efectiv osul la treaba, ca sa incepi si tu sa bifezi realizari, una cate una. Pentru fiecare dintre noi exista o meserie care sa ne aduca succesul, dar nu am auzit sa se intample asta fara efort sustinut. Ok, nu pornesti cu acelasi noroc ca si cunostintele tale, dar norocul vine si trece. Ce vei cladi tu te va sustine toata viata. Cum va fi?