Mesaj:
Nici nu stiu cu ce sa incep …la 16 ani am plecat de acasa ,m-am indragostit de o persoana total nepotrivita , am facut si 2 copilasi …de atunci viata mea a devenit un calvar…lipsuri , scandaluri ,ma batea … Cu ajutorul unui bun prieten am reusit sa fac pasul cel mare si sa ma despart de el .Legatura cu pariniti am rupto inca de la 16 ani , vizite foarte rare si seci…Problema e ca mam indragostit de prietenul acela care imi era mereu aproape , doar pe el il aveam , era singura persoana in care aveam incredere . El era insurat ,dar totusi a intrat si el in acest joc si am inceput o relatie pe ascuns .Din vina mea sa aflat …iar atunci am cam rupt legatura pt ca am crezut ca o sa poata sa repare gresala .In acest timp ca sa il uit pe el am inceput sa vb cu altvineva…care ii tinea locul intrun fel ..mam atasat foarte tare de aces baiat si el la fel de mine..chiar sa indragostit . Cel insurat a reaparut brusc in viata mea si ma dat cu toate peste cap…eram fericita dar totusi simteam k nu e bine. Adevarul e ca pt el oricand la orice ora as face orice . Acum sunt intro dilema…. El tocmai a rup de tot legatura cu sotia lui , spune ca are nevoie de timp pt a incepe o noua relatie ..dar eu simt ca noi niciodata nu vom avea o relatie serioasa.Are un caracter foarte ciudat , e rece si nusi arata delok sentimentele , totusi simt ca tine la mine …doar ca 70% pt sex . Mereu cand deschid subiecte de genul imi spune sa am rabdare.Acum trec printro perioada foarte grea …fara servici , probleme de sanatate ..politie ( din cazua pensiei alimentare ce trebuie sa le-o dau copiilor ) , acum am nevoie de el .Nu il inteleg , parca ar fi 2 persoane diferite . Pustiul celalalt ma sprijina si acum chiar daca e departe de mine si este mai mic decat mine cu 4 ani , el ma intelege si imi este "aproape" …ma vrea pt el , ma cheama la el , mi-a cumparat inel … dar stiu ca nui posibil o relatie cu el pt ca este o mare diferenta intre noi , parintii lui nu ar fi deacord, plus ca mas simit eu prost fata de ei . In mintea mea este o lupta…un razboi …Nu stiu ce sa fac … imi sunt foarte dragi amandoi , dar amandoua relatii sunt imposibile …Simt ca inebunesc … Vreau sa va spun ca sunt o persoana foarte sensibila , plang foarte repede , ma afecteaza problemele altora , ma atasez repede de persoane , mai nou am inceput sa plang cu orele fara sa ma pot oprii , uit foarte repede ,nu ma mai pot concentra , simt ca viata nu mai are rost , ma simt in plus aici , nu am pe nimeni , nu am nici copii langa mine , nici parinti , nici persoana iubita , nici macar prieteni … uneori as vrea sa mor …probabil as scapa de cosmarul acesta. toate astea nu pt iubire , pentru situatia in care am ajuns si nu stiu cum sa fac sa ies la suprafata…simt ca totul se termina incat incet….. un sfat va rog…ce se intampla cu mine ? ce sa fac ??

Faceti orice demersuri sunt necesare pentru a va rezolva problemele de sanatat de care pomeniti. Apoi va cautati alt servici. Si, daca tot aveti parintii in viata, cred ca v-ar prinde bine sa reluati legatura cu ei.Chiar daca nu vor fi entuziasmati din prima, cred ca un sprijin cat de mic tot veti primi de la ei. Referitor la relatiile dvs sentimentale, eu cred ca aveti tendinta sa va atasati de persoane care va ajuta in niste momente grele din viata. Ori asta nu este iubire. Dupa ce "va puneti pe picioare" fizic si material, veti fi pregatita sa primiti in viata dvs un barbat pe care sa-l iubiti si sa va iubeasca, nu doar unul care sa va sprijine. Succes!

@ Gabriela Iftode. Nu ai pomenit nimic de copii, care sant cei mai importanti in povestea ei. Nici ea nu pomeneste de ei ca si cum nu au exista . Eu as incepe de acolo curatenia si randuiala in viata mea. Apoi restul.

De ce nu apar copii in poveste? Unde sunt ei? Se face referire la pensia alimentara pe care dvs trebuie sa o achitati? Din aceasta eu inteleg ca ei sunt crescuti de altcineva, dar de cine? Cati ani aveti acum? Cati ani au copiii ? Cred ca avem nevoie de mai multe detalii.

Draga mea, inteleg ca nu stii pe care, dintre cei doi, sa-l alegi; apoi, chiar daca faci o alegere, in cele din urma, relatia pe care ai ales-o ar fi imposibila. Te-ai gandit ca poate ca nu a venit momentul sa faci aceasta alegere? Sau, te-ai gandit ca poate nici unul nu ar trebui ales? Sau, te-ai gandit ca poate ar fi mai bine sa ii alegi de proba pe ambii si timpul iti va arata daca unul a castigat proba? Sau, te-ai gandit ca mai intai ar fi indicat sa te alegi pe tine insati, sa te ridici de la pamant ca sa poti avea grija de copii si de parinti, pentru ca, mai apoi, cu aceste resurse proaspete sa pornesti pe un alt drum si sa-ti cauti perechea?Daca acum totul e negru pentru tine, nu inseamna ca asa va si ramane. Daca investesti in tine, toata lumea va avea de castigat. Ca sa-i sprijini pe altii, trebuie sa fii tu bine. De ce sa cauti mereu sprijin in altii? Ce au ei si tu nu ai? Ai doua maini si doua picioare, stii sa vorbesti, vezi si auzi… acum poti incepe sa faci ceva, chiar daca te consideri slaba. Ai plecat la 16 ani de acasa; deci ai avut o doza de curaj si poate si de nebunie sa faci asta. Cum erai atunci? Ia caut-o pe acea fata sa te sprijine acum si invata de la ea ceea ce stiai, dar acum ai dat uitarii. Acolo sunt resursele tale, curajul tau, nebunia ta (in sensul bun). Si daca ai putut candva, poti si acum, dar ai uitat cum se face. Asa ca ia legatura cu fata de 16 ani si stai la taclale cu ea. Cu siguranta ca vei avea de invatat. Si nu ma indoiesc de faptul ca si tu, cea de acum, ai sa o mustruluiesti putin pentru lucrurile care au determinat consecinte nefavorabile. Dar poti lua de la ea lucrurile bune, acum. Succes!

Eu spun sa iei o pauza in aceste relatii, da-ti timp sa te gandesti , sa te linistesti. Cu mintea limpede, rezolva ce ai de rezolvat si , la timpul potrivit, vei sti ce sa faci.