Mesaj:
Pai "problema" sta in modul urmator, sunt cu acest baiat de un an si jumatate si nu avem in general probleme de comunicare sau de impartasirea sentimentelor. Insa de cand a inceput scoala el a decis ca ar fi mai bine pentru el sa nu ne vedem deloc in timpul saptamanii(nici in pauze nici dupa ore) pentru a se putea concentra pe BAC, el spune ca daca ne am vedea si am sta chiar si doar in pauze, cand ar ajunge acasa n ar mai fi capabil sa se concentreze pe ce are de facut pentru ca mintea i ar "zbura" la mine, dar in weekend totul e normal, stam impreuna si pot spune ca e chiar mai frumos decat era inainte(dar asta DOAR in weekend). Mie nu prea imi convine acest lucru pentru ca simt ca am nevoie de el si ca mi e dor de el in timpul saptamanii, da imi convine acest lucru (sa nu ne vedem) pe de o parte pentru ca sunt productiva si am timp sa fac tot ce imi propun, dar nu mi convine din punct de vedere al relatiei noastre.. comunicarea pe care o avem(pe Facebook) in timpul saptam anii e oarecum ok, desi diferita pot spune ca "incompleta" pentru ca lipseste interactiunea, dar el nu e distant, ci este cum era inainte. Mie mi se pare ciudat sa ma comport cu el ca un strain cand il vad prin scoala(nici anul trecut nu stateam exagerat de mult la scoala), tot ce facem cand ne vedem e sa ne salutam si sa ne zambim.. Am incercat sa i spui nemultumirea mea de doua ori: prima data a zis sa ma calmez, sa ma linistesc (nu am fost prea clara si am inceput si fiu coplesita de emotii) si a doua ora mi a zis ca exagerez si ca transform chestia asta intr un lucru prea "pompos"(adevarul e ca a doua oara m am cam enervat si am tipat spunand niste lucruri nu prea frumoase, deci da am exagerat prin fapte, dar nu cred ca nemultumirea mea e exagerata). Eu nu i cer sa stam in toate pauzele impreuna sau sa ne vedem dupa ore, ci doar sa stam sa vorbim macar intr o pauza cum ar vorbi doua persoane care au ce sa si spuna, care sunt impreuna de un an jumatate. Lui nu i am spus
direct si clar de "dorinta" mea de a ne vedea doar in unule pauze, pentru ca nu vreau sa insist prea mult sa ne intalnim daca el considera ca din cauza asta nu se poate concentra. Recunosc ca pe alocuri sunt egoista si exagerez, insa nu reusesc sa scap de aceasta nemultumire,vreau sa scap de ea pentru ca e clar ca acest "program" de vazut nu se va schimba si cred intr o oarecare masura ca defapt pe mine nu ma deranjeaza foarte tare acest lucru ci doar la nivel de inconstient mi l impun. As avea nevoie de un sfat obiectiv si profesionist in legatura cu aceasta situatie, va multumec anticipat!

Psihologul scolii iti poate da un sfat "profesionist" – pina atunci, e bine ca poti fi "productiva"

din ce spui am inteles ca defapt nu exista o problema reala, ci doar una de fundal pe care ti-o impui tu cumva. Imi imaginez ca ar putea fi legata aceasta problema de faptul ca numai tu ai facut compromisul pt el si el nu. De asemenea ma gandesc ca ce ai omis sa ii comunici (vazutul intr-o singura pauza) te poate macina si genera acea nemultumire de care te plangi. Personal mi se pare corect sa ii spui tot ce ai de spus si sa actionati tot in cuplu… asa cum ati facut cu decizia lui. Succes!