Mesaj:
Ma simt singura. Inca de cand eram mica eram asa. Toti prietenii mei care nu erau multi totusi aveau o groaza de prieteni. Mie nu imi placea sa stau pe afara si stateam mai mult pe acasa. Acum cand sunt deja adult simt ca nu s-a schimbat nimic. Toti prietenii mei sunt casatoriti iar eu sunt intr-o relatie cu cineva, dar nu e nimic serios. Cand eram mica, parintii mei erau mereu la serviciu si eu ramaneam mereu singura. Mentionez ca nu aveam frati sau surori sau animale. La inceput nu ma deranja sa stau singura dar dupa o vreme mi-am dat seama ca nu asta vroiam sa fac, vroiam sa ies si eu afara si sa ma joc cu ceilalti dar nu o faceam niciodata, singurul lucru pe care il faceam ear sa cant la chitara. Iar acum e si mai rau. Cred ca fiindca mereu ne mutam in alte tari nu aveam prieteni si era din ce in ce mai greu sa mii fac. Ce pot sa fac ca sa nu ma mai simt ca o ciudata?? Ajutor

ce ai putea sa faci pt tine ar fi sa incepi un proces de psihoterapie/dezvoltare personala in care sa iti descoperi potentialul real, cel pe care aparent iti doresti sa ‘iasa afara’. Se poate, succes!

Abilitatile sociale se invata, exact ca si alte abilitati. Un psihoterapeut sau consilier psihologic te poate indruma, astfel incat sa reusesti sa ai interactiuni eficiente. Nu vrei sa ramai toata viata in aceasta stare, nu? Poti cere ajutor chiar si on line, unui psiholog, stabilind niste sedinte cu el. mult succes!

Viata ta se pare ca abia acum incepe. Ai nevoie de indrumare si de sprijin. Terapie, psihoterapie, terapie prin munca, meditatie etc. Sunt atatea alternative. Alege una, vezi daca merge, si – daca nu – alege alta, si tot asa, pana gasesti ceva ce te reprezinta. Succes!

Singurătatea ta este singurătatea multor alți semeni ! Unii suferă de singurătate înconjurați zi de zi de o mulțime de alți oameni , si asta , datorită faptului ca cei cu care intra in contact nu au aceleași afinitati si profunzimi pe care ei le caută sau, mai exact , contactele lor sociale sunt superficiale – vorbind despre nimic si niciodată nu-si ating sufletele unii altora . Aceasta este o forma a singurătăți asa zisa ,, calitativa " . Exista si ,, singurătatea cantitativa", iar cei lezati de acest tip , doresc sa aibă mult mai multe contacte sociale decat cele existente, chiar daca au prieteni buni si apropiați, insa, putini ca si număr . Poate nu găsesc tot timpul disponibilitate la aceștia in a fi impreuna, fizic si emotional in impartasirea experiențelor pozitive sau dureroase si , nu stiu cum sa actioneze sa își largeasca cercul cunostintelor . Alteori, distantele separa si șterg prietenii care păreau trainice cat pentru o viata … Totul pleacă de la cum te simti Tu cu Tine ! Unii oameni sunt introvertiti, se simt bine in singurătate si se autoanalizeaza tot timpul pentru a-si descoperiți noi fațete ale personalități , pe cand alții, extrovertiti temperamental, se simt bine doar înconjurați de mulțime . Oricum, cu toții suntem UNICI , iar cum resimtim absenta celorlalti din viata noastra , asemenea ! Cert este ca avem nevoie de ceilalți pentru a ne oglindi, pentru a ne cunoaște pe noi insigne mai bine, ei sunt raportul nostru cu lumea in care trăim, fiind, in Esența, ființe sociale . E greu ca la vârsta adulta sa mai găsești multe contexte de apropiere cu alți oameni, mai ales ca profesia , familiile nou constituite , stresul la care suntem supusi zilnic ne Apasă si ne acapareaza timpul si mintea . Înscrie-te la cursuri de autocunoaștere , dezvolta un hobby si cunoaște oameni, exista grupuri de suport in aceste situații ! Practica un sport, sau, mai bine, vorbește cu cei din familie despre sentimentele tale de singurătate . Totul pleacă din noi insine, iar faptul ca doresti sa depășești aceasta situație , te va mobiliza spre găsirea solutiilor cele mai potrivite ! Mult succes si lumina !