Mesaj:
Buna ziua,
Ma numesc Mihai sant din Bucuresti ,in etate de 66 de ani -am fost – in fapt -intr-o relatie cu o persoana de 47 de ani -timp de 25 ani .Din aceasta relatie a rezultat un copil minor de 9 ani.In prezent de un an sant pensionar din anul 2013 o pensie ridicola de 5,6 milioane lei.,Peroana cu care am convietuit are servici cu o retribuitie de cca 500 euro.Deci probleme de ordin pecuniar -nu au fost .Eu am fost cel care ma simteam pus la remorca ei -datorita aportului meu lunar.-vizand contributia ptr necesitatile si cresteri copilului.As mentiona faptul ca de la varsta de 1 an -liber consimtit am acceptat stastutul de bona -degrevand-o pe mama copilului de alte activitati casnice precum menajul ptr a-si putea exercita obligatiile care le inpune activitatea profesionala intr-o firma privata.Pot afirma ca pe parcursul celor 25 ani petrecuti langaama copilului nu am avut vreodata motive de a suspecta vreo relatie a acestuia in afara cadrului ce inpune convietuirea – practic nu a lipsit ,nu a intarziat dupa terminarea programului de servici.Efectiv era o relatie comoda fara a ridica probleme.Totusi problemele au venit din alta directie -Deci copilul elev in clasa 2 -dupa cursurile scolare frecventa si suportul after-scholl unde -cum ar fi fost firesc era sa fie cu temele perfect efectuate cu un cadru specializat.Sotia facea zilnic verificari asupra tematici predate in scoala precum si a moduli cum se rezolva problemele la after. Acum apreciez abnegatia si devotamentul de care a dat dovada -efectiv dupa sosirea la domiciliu la orele 18,30 se ocupa de temele copilului( verificari refacere ) in marea majoritate erau gresite -?( desi erau cordonate de invatatorii de la after , dar find multi copii in grupa nu reauseau sa acopere cerintele. Acest aspect a avut asupra sotiei un un efect nefast -generandu-i stari de maxima nervozitate -dint-o tipa calina a devenit < irascibila chiar colerica. In acest context au aparut stari conflictuale aproae zilnice si de multe ori in fata copilului.-? Acum copilul
este in vacanta la bunica lui asa ca gandeam ca relatia va fi mai relaxata -dar e pare ca starile ei si ale mele si-au pus amprenta asupra cuplului.Nu am mpolestat-o niciodata , dar am agresat-o verbal si dupa fiece episod doream plecarea ei din casa desi in prezent apartamentul in -drept apartine de 14 ani sotiei -facan un act de vanzare cumparare cu clauze de intretinere ,cu habitaclu viager.TIN SA MENTIONEZ CA SI_A ACHITA TOATE OBLIGATILE CARE DERIVA DIN ACEST CONTRACT -Deci la fiece conflict doream plecarea ei Acest aspect sa materializat practic in data de 01 august ac- cand dupa o cearta fara suport real generata de mine -ma intrebat daca vreau sa plece -? Raspunsul find afirmativ -si-a luat cateva lucrusoare si a plecat din domiciliu.
la sora ei mai mare are (51 ani ) cu o situatie materiala deosebita.,-relatandui acesteia < calvarul prin care trece e cativa ani> Cu un sentiment de jena i-mi asum in totalitate culpabilitatea faptelor mele -si cu o mare unda de regret va relatez faptul ca sa hotarat de catre familia ei -desparirea -in fapt a cuplului-.Acest lucru ma marcat fantastic De 12 zile simt un imens gol in suflet ,am cred reactivat o veche anxietate care la timpul respectin in urma cu vreo 5 ani am depasito doar cu ajutorul ei fara dependenta medicamentatie alopata ( ZANAX) Fenomenele sant cidate -nu pot dormi noaptea,cand reusesc si ma col dimineata lipsa ei din casa i-mi creaza stari de teama.Acum find canicula stau in casa cu AC pornit ptr asigurarea unui climat de depasire a fenomenuui de disconfort.As mentiona faptul ca sora ei are un mare ascendent asupra ei asa ca depinzand si pecuniar de ea ( activeaza in cadrul firmei surorii) -asculta ad-literam de acerasta. Ieri a venit la mine sa-si mai ea o parte din lucruri si am incercat sa comuunic cu ea dar discutia a fost monopolizata e sora ei .Am observat faptul ca la revedera cu mine dupa 12 zile acesta era marcata de revedre -in sensul ca avea lacrimi in ochhi si-i tremura barbia.Si-a luat o parte din lucrri si urma sa vina astazi (13,05 ac) cu sora ei sa -si mai reupereze din lucruri) Mentionez ca nu dorea decat lucrurile pwersonale dar desi promisesem in principu ca poate veni =a intervenit alceva si nu am acceptat so las sa vina in casa desi are asupra ei cheile de acces la apartament. Va rog din suflet -avand in vedere cauzuistica d-voastra in probleme -similare -sa-mi sugerati cum pot depasi acesta stare de spirit care ma cuprins -ptr a nu recurge la acte suicidale -de care nevazind o alta iesire din inpas ,gandesc ca acesta < evadare voi depasi >.-Am incercat o contactare cu ea -i-am trimis un e-mail dar fara raspuns.
Va multumesc pentru consiliere , astept raspunsul d-vostra. Cu stima va doresc maxima sanatate

Sugestia mea este sa va faceti de urgenta o programare la un cabinet de psihologie si impreuna cu un psihoterapeut sa incercati sa va reechilibrati sufleteste si sa acceptati realitatea in care sunteti.

dar sunati-o la telefon, insistati, cereti-i iertare, ceva de genul: nu meritai tratata asa, eu sunt un . . . . ma port si eu cateodata ca un ticalos. dar asta-s eu. tu meriti tot respectul la valoarea ta, calitatile tale meritai tratata altfel, ca o doamna distinsa, etc. nu ma parasi! te rog intoarce-te! etc! / vedeti reactia dumneaei! apoi, ori bucuria impacarii, ori resemnarea! / iertati-ma ca va spun, dar ati fost foarte brutal cand ati dat-o afara din casa. atunci ati fost brutal si cu dv insiva,pt ca ati dat-o afara din viata dv. eu m-as intoarce, numai daca-mi vad sotzul cum se caieste

Din ceea ce relatati, problema dv pare sa fie una din trecut, care s-a reactivat acum. Dupa cum ati expus problema, nu faceti decat sa va plangeti de mila, dar intrebarea care se pune este din ce motiv? In nici un caz nu pare ca regretati lipsa ei ci doar unele aspecte din convietuirea cu ea. Ati vrut sa plece, relatiile dintre dv nu mai erau nici macar unele cordiale. "Eu am fost cel care ma simteam pus la remorca ei -datorita aportului meu lunar.-vizand contributia ptr necesitatile si cresteri copilului." Va simteati pus la remorca ei? Cum adica? Acel copil este si al dv, din cate inteleg, aparte de faptul ca nu aveati un venit nici pe departe decent si sotia trebuia sa aduca banii in casa, inteleg ca va simteati si cumva lezat….Dupa o zi intreaga de munca venea acasa si facea teme cu copilul, probabil apucand-o si noaptea, apoi, cu celelalte treburi casnice…. Aceasta "stare de spirit care v-a cuprins", asa cum am spus, are de-a face din ceea ce ati relatat, cu rani vechi care nu au legatura cu sotia dv, drept pt care, daca nu reusiti sa va gestionati aceasta stare, apelati la un specialist, insa nu va furati singur caciula, in sensul ca aveti impresia ca o regretati cu adevarat. Un om care iubeste cu adevarat, are cu totul si cu totul o alta atitudine in fata persoanei iubite. Poate ca este timpul ca drumurile voastre sa se desparta. Vorbiti de un impas, care e cu adevarat impasul care credeti ca va poate duce catre un act suicidal? Credeti cumva ca asta ar rezolva vreo problema? In loc sa va ganditi la asta, cum ar fi sa va ganditi la ceea ce ati putea face s-o recastigati, daca tot va doriti asta?

E tarziu acum sa reparati peste noapte un conflict vechi de ani de zile. Ideal ar fi fost sa apelati DE LA INCEPUT la un terapeut. Acum, aveti aceeasi solutie, insa fara sa va asteptati la miracole. Tot ce aveti de facut e sa va ingrijiti sanatatea, si sa invatati sa relationati corespunzator, lucrand asupra Dvs impreuna cu un psihoterapeut bine pregatit.

Ne-ati aplicat si noua acelasi tratament ca si sotiei: ne amenintati. Pe noi ca va veti sinucide, pe dansa ca o dati afara din casa. Dumneavoastra nu sunteti un sinucigas, ati luptat prea mult toata viata, ca totul sa fie bine. Chiar si acum va doriti sa reparati raul facut. Daca v-ati fi pierdut speranta, nu ne-ati mai fi scris. Solutii la impasul dvs sunt, dar presupun o transformare radicala a atitudinii dvs. Inca o iubiti, inca va iubeste, va leaga un copil, atatia ani impreuna. Ce ziceti? Va incumetati sa va schimbati in omul pe care il merita aceasta femeie? Discutati cu dumneaei, stabiliti ce anume trebuie sa faceti, puneti-va un termen limita, luptati din greu sa atingeti tintele stabilite, iar daca nu reusiti, asumati-va esecul si mergeti mai departe, civilizat si pastrand o relatie cu familia. Se poate. Mergeti la preot daca nu vreti terapie. Singurul motiv pentru care va recomand aceasta este ca acolo sunteti obligat sa scoateti la iveala abuzurile si greselile pe care le-ati facut si sa va caiti sincer pentru ele. Acesta este primul si cel mai important pas, dar nu e suficient. Un plan de redresare, urmat cu consecventa, e imperios necesar.