Mesaj:
Salutare.
Deci, pentru inceput as dori sa va spun ca inainte sa fac 14 ani am fost la spital sa-mi fac analizele.A 2-a zi doctorita mi-a spus ca am avut glicemia anormala pentru varsta mea.Eu bineinteles m-am speriat oarecum,chiar am vorbit si cu o femeie mai in varsta care era pe culoar,si mi-a spus ca-i grav daca este asa,explicandu-mi cate ceva despre diabet.Bun,totul ar fi fost in regula dar,in urma cu cativa ani mai exact pe la 9-10 ani m-am apucat de fotbal.Nu stiu, tot timpul mi-am dorit sa fiu cel mai bun in orice,mai ales ca-n fotbal erau mari ambitii,cel putin in scoala-n care eram.Pot sa va spun ca la inceput n-aveam nicio treaba cu sportul asta,eram total paralel.M-am dedicat complet,vrand sa fiu mai bun pe zi ce trece, era un stil de viata,nu-mi doream nimic altceva inafara de a progresa.In momentul in care am interpretat gresit faptul ca as avea diabet,am simtit ca s-a sfarsit orice vis,din pricina faptului ca n-as putea sa ajung sa fac o cariera din fotbal.N-am spus nimanui,nici macar familiei, cu toate ca doctorita mi-a spus sa revin peste 4 luni sa-mi refac analizele,bineinteles n-am fost,dandu-mi seama mai tarziu de trufia pe care o aveam,in gandul meu nedorindu-mi sa fiu vazut altfel.Anii au trecut,m-am retras din orice activitate ,nu mi-a mai pasat de nimic, de absolut nimic.Cand am intrat la liceu,am ajuns sa absentez frecvent,in clasa a 10-a prima mea zi de scoala a fost prin noiembrie…
Atunci parintii mei au fost chemati la scoala,la aflarea vestii au fost ingroziti,eu fiind un copil care nu facea absente.In momentul acela am decis sa le spun ce s-a intamplat in urma cu cativa ani.Inainte sa fac 17 ani, m-am hotarat sa refac analizele,si da, n-am avut nimic, totul a fost o interpretare gresita.Nu stiu ce pot blama, varsta de atunci sau prostia,soarta in niciun caz nu e.
In momentul in care am aflat ca n-am nimic am inceput sa lupt pentru o revenire,dar n-a mai fost niciodata la fel,toate lucrurile erau schimbate fata de cum le stiam,majoritatea prietenilor pe care-i aveam, erau distanti fata de mine.Cand am crezut ca o sa-mi revin,in anul acela-n care am absentat pana-n noiembrie ,profesorul de matematica mi-a spus clar chiar in ” prima ” zi de scoala, ca la material lui n-o sa trec.Asa a si fost, doar ca aici a intervenit altceva, in vara am fost sa-mi inchei media la el,spunandu-mi sa revin de “azi intr-o saptamana” sa rezolv si corigenta.Tin minte si acum, ca era o zi de Joi, am fost joia urmatoare, dar surpriza, corigenta se dadu-se mierucuri…Inainte de toate astea , pe la inceputul verii aveam un plan sa ma transfer la un liceu sportiv ,in alt oras,am vrut sa las in urma trecutul,persoanele care mi-au devenit straine,prietenii care nu-mi mai erau prieteni, etc.
Fiind repetent din nou in clasa a 10-a , a fost o senzatie mai naspa decat intamplarea de la 14 ani, cel putin asa mi-o amintesc.In anii acestia am simtit si eu pe pielea mea ce inseamna teama, si cat de oribila este daca o lasi sa te controleze.Am intrat cred ca-n ultima clasa din liceu,cu elevi foarte diferiti fata de mine,90% dintre ei erau repetenti,va spun sincer, tot timpul am fost un copil cuminte, poate exagerat de cuminte,oamenii de acolo fiind cu totul si cu totul pe alta lungime de unda,daca ma intelegeti.Sirul absentelor a continuat,mergeam rar,primul meu gand a fost sa ma las de scoala si sa fac iar ce faceam inainte, sa o iau de la inceput.Va dati seama, ca orice parinte nu cred ca ar accepta asta,ajungand la un anumit comun cu ei, ca dupa primul semestru sa merg sa dau probe la o echipa din alt oras,urmand sa ma transfer si la alt liceu.
Timpul trecuse, dar cand am fost acolo, n-am facut o mare impresie,bineinteles a mai fost si alt ghinion, in noaptea de dinainte,un vecin a tinut muzica pana dimineata,neputand sa dorm.Oarecum experienta asta s-a asemanat cu cea din trecut, deoarece antrenorul de acolo mi-a spus sa revin peste cateva luni sa incerc iar,chiar in ziua probei facand 18 ani.M-am antrenat o perioada destul de serios,dar tata intr-un final mi-a spus ca n-am nicio sansa, antrenorul de acolo spunandu-i ca nu-s bun,doar ca el n-avuse-se curajul sa-mi spuna direct,cand am auzit asta, m-am lasat iar o perioada scurta,n-am mai mers sa dau probe acolo.Locul unde ma jucam cu mingea s-a inchis,deci chiar ca nu mai era aproape nimic.Parca nu mai exista nicio sansa,tot ce mai puteam sa fac era sa merg la stadion singur, sa alerg.In momentul in care am ramas in clasa a 10-a, am pierdut si majoritatea prietenilor.Am reusit sa ajung pana-n clasa a 12-a,fosta diriginta m-a trecut in anii precedenti, de buna voie mai mult,aveam multe absente, dar in momentul in care mergeam la scoala,stiam din ce-o sa ma asculte,deoarece invatam totul de pe net, cred ca eram singurul din clasa aceea care mai invata.Pana la urma am fost exmatriculat in ultimele luni de scoala,diriginta spunandu-i mamei ca am nevoie de un ” dus” rece…
Am vrut sa-mi retrag dosarul si sa ma inscriu la seral in alt oras din apropiere,am facut si cererea, doar ca o profesoara a refuzat-o,deoarece a stiut ca eram diferit fata de ceilalti , a vrut sa continui in acelasi liceu.Chestia asta mi-a dat de gandit, mi-am amintit putin de trecut,m-a facut sa cred ca anul asta se repeta cu cel in care am ramas in clasa a 10-a.In urma cu cateva zile sa depun cererea, am fost la un meci de fotbal al unei echipe din orasul unde as fi vrut sa merg sa ma inscriu la seral.In staff-ul lor fiind oameni care au infiintat in urma cu cativa ani o scoala de fotbal pentru copii, unde fusesem si eu,in perioada cand aveam 14-15 ani.Acum a urmat un refuz din partea unui om din staff, deoarece nu mai puteau sa faca legitimatii pana-n ianuarie,anul viitor.
Pe moment, m-am simtit respins, dar mi-a dat si-o ambitie mare,oricum,dupa cateva zile mi-am dat seama ca eram jos de tot cu conditia fizica,deci ar fi fost destul de greu sa ma impun.Faza asta se aseamana cu cea din trecut, deoarece in anul acela-n care am ramas repetent, a urmat dupa primul semestru sa merg sa dau probe,la fel fiind si acum.
V-am spus, am fost pregatit sa-mi retrag dosarul, dar a intervenit profesoara aceea, poate sa fie un semn, nu stiu, am renuntat sa mai merg dupa el cel putin anul acesta si sa ma concentrez doar pentru ce vreau sa fac sau pentru ce cred ca vreau sa fac .
Faza este ca-n momentul actual nu mai am un interes asa demare fata de asta,desi,inainte nu mai vedeam viata fara fotbal,acum nici nu stiu ce mai vreau de la viata, simt ca nu mai am pasiunea pe care o aveam inainte,a trecut destul de mult timp fara practicarea lui.Tot timpul am crezut ca daca as avea o conditie fizica buna,mi-ar reveni forma.Ambitia o am si acum, doar daca am concurenta cu cineva,cand sunt singur simt ca tot ce fac nu ma ajuta la nimic, deoarece alerg si apoi vin acasa,nu pot arata ce stiu,sau ce invat.
Au trecut destul de multi ani, va spun sincer ca-mi este straina persoana mea care era inainte de intamplarea de la spital,starea care o am de la un timp ma face sa cred ca am fost tot timpul asa.
Dupa toate intamplarile acestea,tind sa cred ca tot ceea ce s-a intamplat, si se intampla, este tot spre binele meu.
Va multumesc daca ati citit ce-am scris,sunt multe de povestit,dar am scris pe larg ce s-a intamplat cand am decis sa renunt la mine,orice sfat este bine venit.