Login

Întreabă psihologul online

De cand am început acest an scolar nu ma simt deloc bine, ma simt pierduta total si nu reusesc sa ma adun sub nicio forma. Înainte eram o eleva buna si am terminat clasa a 11-a cu 9.96.

Am facut pentru prima data dragoste cu prietenul meu, dupa 7 ani de cand ne cunoastem. A fost dureros, fizic vorbind si am ramas cu un gust amar, desi el s-a purtat foarte frumos. Simt ca am gresit fiind atat de intima cu el.

Sunt o mama singura in varsta de 41 de ani, divortata de 15 ani. Nu mi-am refacut viata, am un baiat in varsta de 22 de ani pe care l-am crescut singura. Tatal lui nu a fost foarte prezent in viata lui . Problema mea este ca nu avem o comunicare deschisa, este tot timpul impotriva mea si mai rau este ca am constatat ca are relatii cu barbati (nu are prietena nici nu a avut).

Fiica mea s-a nascut cand eu aveam 17 ani, privind in urma realizez cat de multe greseli am facut in educatia si cresterea ei, am fost o mama egoista, preocupata de implinirea profesionala, cand ea era mica am neglijat-o, ba chiar am fost si agresiva, orice greseala era taxata cu o palma sau pedepse.

De 4 ani am o relatie serioasa cu un barbat in varsta de 32 de ani, iar de aproximativ un an jumate a inceput sa se manifeste o situatie care pe mine ma deranjeaza.

Ma aflu aici pentru ca vreau sa stiu daca am nevoie de un psiholog sau psihiatru.

Sunt casatorita, am 31 de ani si un copil in varsta de 2 ani care mi-e lumina ochilor. De ceva timp simt ca mi s-a adunat oboseala, o oboseala cronica de care nu pot scapa si simt ca din cauza ei nu pot controla nervii si cateodata are copilul de suferit.

Am o bariera peste care nu pot trece: prietena mea a ramas insarcinata cu o fata. Am fost de comun acord sa facem un copil, cu gandul ca e baiat.

Am 14 ani si o mare problema. Acum 8 luni am inceput o relatie cu un baiat in varsta de 20 de ani, m-a cucerit cu vorbe dulci, cadouri, promisiuni de casatorie, asa ca m-am culcat cu el si in scurt timp am ramas insarcinata. El cand a aflat a plecat in afara, la munca, si a rupt orice legatura cu mine. Mama m-a batut si m-a jignit in ultimul hal, ba chiar m-a fortat sa stau sa imi introduca coada de mop in vagin.

Am 20 ani si am avut o viata foarte grea. O familie care nu m-a crescut cum trebuie, tata alcoolic, mai nimanui nu ii pasa de mine. Din cauza asta am inceput sa beau alcool si am inceput sa ma culc cu barbati pentru bani.

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Am 29 ani si de ceva timp sunt certuri intre mine si mama, motivul fiind ca iubitul meu nu e bun pentru mine. Am ajuns sa ii mint, sa le zic ca suntem despartiti numai pentru a evita vorbele negative.

  115 vizite

Actualizat: 03 decembrie 2014 | 2 raspunsuri
Terapeuti RO 8:13am Dec 3
Mesaj:
Buna ziua.Am varsta de 29 ani,de ceva timp sunt certuri intre mine si mama,deja toata familia nu mai stie ce sa faca pentru a o linisti si sa imi dea pace,motivul fiind ca iubitul meu nu e prea bun entru mine si etc.Ca de cand sunt cu dansul sunt schimbata ca simte ca bio energia dintre mama fiica nu mai e asa cum era candva si prostii din astea(cu toate ca toata lumea ma vede fericita si chiar ne iubim cu iubitul meu)Am ajuns la o concluzie ca nu mai are sens sa ii demonstrez ceva sau ce nu as vorbi e in zadar….deja si pe tatal l-a manipulat ca si el crede ca nu e perechea mea potrivita…pe cand cu cateva luni in urma eram in relatie foarte buna cu tatal meu.Deja sunt epuizata moral si nu mai pot de sunete, mesaje si vorbe…Am ajuns si la momentul sa ii mint,sa le zic ca suntem despartiti numai pentru a evita vorbele negative…Intrebarea:ar fi o solutie de a evita toata negativitatea asta sa rup legatura timp de vreo luna …zic ca ma duc in vacanta la o prietena de a mea in alta tara si ca am nevoie de recuperare, nu mai vreau sunete si mesaje de la dansii,ar fi o modalitate buna de a solutiona problema data sau exista si alta solutie?Merci anticipat!
Mihaela Comisel 8:29am Dec 3
Ma gandesc ca poate la varsta ta ai putea sa iti iei viata in maini, sa te sustii singura, sa te muti de la parinti (daca stai cu ei impreuna!) si sa faci alegeri a caror consecinte sa le suporti. Mama, tata, au dreptul la parerile lor, nu iti vor raul, dar este filtrul lor! Tu singura stii ce este bine pentru tine, asa ca asuma-ti viata pe care o doresti fara sa gasesti vinovati si piedici.
Oana Bodor 2:20pm Dec 3
Eu ma intreb daca, din punctul de vedere al mamei tale exista vreun pretendent destul de bun pentru tine, pentru ca… intr-un fel (distorsionat,) are dreptate: relatia mama-fiica se schimba in momentul in care fiica devine adult si are un partener. Prioritatile nu mai sunt aceleasi, preocuparile nu mai sunt aceleasi, atentia acordata parintilor nu mai este aceeasi. Tu esti raspunzatoare pentru alegerile tale si pentru fericirea ta. Poti incerca sa discuti cu ei rational aceste lucruri, sa intelegi motivele lor, si sa le aduci argumentele care iti sustin decizia. Daca ti se pare ca motivele lor sunt mai mult irationale (energii, credinte, etc)…spune-le numai ca vei continua sa ii iubesti si sa-i respecti chiar daca iti urmezi propriul drum,(fara binecuvantarea lor) si ca iti asumi deciziile. Pentru ca esti adult. Mult succes!
Postat în Dragoste | Relatii de cuplu, Relatia cu parintii / Familia, Sfatul terapeutului


S-ar putea să te intereseze și:

Facebook



Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online!

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita