Mesaj:
Buna ziua! Vreau sa incep prin a va spune ca sunt o adolescenta de 15 ani. Constientizez ca e varsta la care apar cele mai multe intrebari. Nu stiu in ce categorie sa o incadrez pe aceasta, cert e ca nu e tocmai comod. Sunt o fire inchisa in mine, care vede deseori doar partea goala a paharului, negativista.
Problema incepe asa: Am fost intr-o releatie timp de 2 ani, de la 12 ani, cu un baiat de 18 ani (atunci), ne era bine pana cand a inceput sa ma sileasca sa fac anumite lucruri pentru placerea sa fizica; nu-mi place sa ii fac pe cei din jurul meu sa sufere, de aceea am facut pentru el cat m-a lasat inima, dar si varsta. Comunicam,nu aveam nicio problema. Mai tarziu nu imi mai gaseam locul langa el si am inceput sa ma departez usor de el, evitand intodeauna sa spun direct ce se intampla, si anume ca inima mea nu mai isi are locul langa el. De ce? Din aceeasi cauza, nu vroiam sa-l fac sa sufere. Era gelos si acest lucru m-a inchis si mai mult in mine, a fost o perioada in care nimeni si nimic nu ma mai scotea din “lumea mea”. Mai tarziu, am dat peste altcineva, care a reusit sa ma faca sa fiu eu. Era fratele cumnatului meu. Ne impartaseam lucruri care numai noi le stiam, eram cei mai buni prieteni. Relatia noastra evolua de la zi la zi pana cand ne-am indragostit, era totul perfect, ma simteam in largul meu. Nu a durat mai mult de o luna si fostul meu prieten a revenit cu amenintarile din timpul relatiei mele cu el; atunci toata fericirea mea a disparul, baiatul care reusea sa ma faca fericita nu mi-a mai vorbit, iar eu am ramas mai deprimata ca inainte sa-l cunosc. Au trecut luni si “m-am aruncat” in bartele altuia, spre a gasi protectia cuiva, simteam nevoia sa vorbesc cu cineva care sa ma inteleaga cu adevarat. Ma intelegea si nu prea, dar era mai ok decat sa fiu singura, dupa un timp am aflat ca era varul celui care ma facuse atat de fericita, nu stiam ce sa mai fac. El stia ca eu l-am iubit pe varul lui atat de mult, nu stia insa ca in tot acest timp inca o faceam, in tacere. A trecut cu vederea si pana in prezent e langa mine, doar fizic; asa simt eu. Ma critica pentru orice cuvant, gest. Vreau sa mentionez ca si in aceasta relatie, primul meu prieten a inervenit. Oricum problema cu el a luat sfarsit. Ma macina in fiecare zi daca il pot aduce inapoi pe cel care m-a facut atat de fericit. Nu stiu cum sa reactionez si ce sa fac avand in vedere ca ei doi(actualul si “fericirea mea”) sunt atat de apropiati, sau au fost pana cand ambii au aflat faptul ca am avut relatii cu amandoi. Ma simt aiurea, el are prietena cu care se cearta des, au o relatie la distanta. As vrea sa intervin, sa-i spun ce simt,dar mi-e teama ca se va sfarsi urat din nou pentru mine. Nu vreau sa par o fata care e interesata de baieti, nu e asa, imi caut doar dragostea adevarata. Si nu,nu consider ca e prea devreme. Am nevoie de el mai mult ca niciodata; il iubesc. Nu vreau sa mai traiesc cu atatea sentimente in suflet, vreau sa le dau drumul, vreau sa ii pot zice tot ce simt, dar ma sfasie gandul ca el ar putea sa refuze a ma asculta. Mi-e teama. Nimeni nu stie lucrurile acestea. De cand nu mai pot comunica cu nimeni deschis m-am refugiat in carti, mi-am facut un jurnal in care imi notez tot ce simt; am crezut ca asa ma pot simti mai bine.
Sper sa dati importanta acestui mesaj. E dificila si destul de incurcata situatia in care ma aflu. Va rog sa ma ajutati si sa-mi spuneti ce as putea face.
Multumesc mult!

Apreciez faptul ca tot mai multe adolescente sunt preocupate de trairile lor si-si fac curaj sa scrie pe forumuri. Acesta este un prim pas in cresterea si devenirea lor. In ceea ce te priveste, ma gandesc ca poate ar fi bine sa te focusezi pe tine, sa te descoperi cine esti si ce vrei sa devii pe viitor, sa-ti gasesti fericirea in ceea ce construiesti pentru tine.