Sfatul terapeutului
Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebariAdreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat
Baietelul cel mare e foarte rebel, incapatanat si ii mai dau uneori cate o palmuta la fund sau ma rastesc la el. Sunt constient insa ca violenta e o solutie doar pentru a transforma copiii in monstri! Nu stiu cui sa cer un sfat…
Mesaj:
Aseara copilul de 5 ani si jumatate s-a jucat in casa sifaonand cateva hainute (asezate pe canapea) din greseala/neatentie/indiferenta de copil.. Mami l-a batut peste gurita cu palma. Plangand, copilul a mai facut-o si "proasta", dupa care mami l-a batut iar cu palma peste gurita. Alta data, cand s-a mai intamplat sa imi spuna copilul mie (tatal) cuvinte urate am avut discutie cu mami cum ca trebuie sa nu dam atentie excesiva cuvintelor si sa ne prefacem ca nu e asa grav fiindca ajunge copilul sa inteleaga ca este o metoda de a ne face rau cand nu ii convine ceva si numai bine nu pica sa zica ceva urat in lume.. Astfel, cuvinte urate auzite la scoala/gradinita/desene animate nu am auzit de la copiii nostri decat extrem de rar. Eu cred/sunt convins ca nici de data asta copilul nu constientizeaza ce spune si ca nu are absolut nicio vina. Ma nelinisteste profund comportamentul lui mami, pe care o vad singura vinovata de toata aceasta problema. Desi i-am explicat cand l-a palmuit ca nu are vina copilul, ca oricum e greu sa nu atinga hainutele calcate .. ea s-a suparat rau si pe mine spunandu-mi ca nici eu n-o respect. Mami are un serviciu obositor care o ocupa 10 ore pe zi iar eu decat 8. Stam cu chirie si ne descurcam material vorbind cu greu (ca majoritatea romanilor, stiu ca e problema generala), nu prea avem timp/bani pentru noi, pentru relaxarea noastra fizica si psihica. Mentionez ca in familie nu folosim cuvinte urate precum "proasta", etc. Eu (tatal) nu am batut-o niciodata pe mami/si nu as face-o niciodata, dar recunosc ca ii mai dau uneori baietelului mai mare cate o palmuta la fund (in ultima perioada mai des, cam o data la 7 zile) si ma mai rastesc la el. Baietelul cel mare e foarte rebel, foarte incapatanat.. tot caut solutii de a-l dezvata de comportamentul urat. Nu stiu cui sa cer un sfat, nu stiu cum s-o ajut pe mami (sotia mea) si pe mine – suntem constienti ca violenta e o "solutie" doar pentru a transforma copiii in .. monstri! Va rog sa ma/ne ajutati. |
|||
|
|||
O ‘palmuta’ la’ fundulet’ la interval de 7 zile x 48 de saptamani pe an x cu 7 ani, si cu vreo 7-8 "palmute " "peste gurita", o data pe luna x cu 12 luni pe an x cu 5 ani……….Mergeti urgent in psihoterapie de familie si cuplu!
|
|||
|
|||
Este bine ca va interesati si de alte metode, solutii exista intotdeauna. Primul lucru de facut este excluderea violentei. Niciodata, sub nici o forma, cu nici o scuze nu e justificabila. Apoi mai e nevoie de intelegere, iubire, care nu e doar pentru cand copiii se poarta cum ne dorim. Cand te infurii, recationezi, pierzi ocazia sa intelegi. Ca adult raspundera fata de relatia cu copilul va apartine. Copiii preiau de la parinti nu perceptele ci felul lor de a fi. Cuvantele urate in gura unui copil nu sunt neaparat manifestari ale lipsei de respect cat a ostilitatii pe care o resimte copilul. Ca tata, ca barbat trebuie sa negociati cu sotia limitele acceptabile in relatiile cu copiii.
|
|||
|
|||
poate reusiti sa investiti macar putin in terapie de familie
|
|||
|
|||
Asa se intampla de multe ori, frustrarea acumulata de parinti se descarca pe copii. Eu vad aici necesitatea unei educatii in ceea ce priveste abilitatile parentale. Deoarece exista tensiune si frustrare in toate directiile eu vad necesitatea consilierii parentale, de familie si de cuplu. NIMENI NU NE INVATA ROLUL DE PARINTE, NOI APLICAM CEEA CE AM VAZUT ACASA.
|
|||
|
|||
este adevarat ca ne imitam parintii cand ajungem si noi parinti la randul nostru, dar asta nu inseamna ca suntem condamnati sa facem exact ca ei. Putem invata sa fim parinti mai buni (daca este cazul) – live and learn
|
|||
|
|||
Comportamentul sotiei poate fi influentat si de modelul pe care l-a avut in familie ca si copil si de stresul vietii cotidiene etc. dar se poate corecta. Daca analizam episodul pe care l-ati descris constat urmatoarele: – copilul se joaca, activitate prin care el experimenteaza, exploreaza si cunoaste lumea din jur, dar in joaca lui a sifonat niste hainute! Avem doua variante, ori a facut-o cu intentie ori fara intentie. Daca a facut-o cu intentie atunci poate incearca sa va faca sa-i dati mai multa atentie. Daca a facut-o pt ca nu a constientizat, ar fi fost constructiv sa i se explice consecintele faptului ca le-a sifonat, cum ar fi "pt ca le-ai sifonat eu trebuie sa le calc din nou si voi avea mai putin timp sa ma joc cu tine" sau "ma deranjeaza ca le-ai sifonat pentru ca ar fi ca si cum eu ti-as strica tie o jucarie/desenul pe care l-ai facut etc" astfel inact copilul sa inteleaga de ce s-a suparat mama. Totodata daca hainutele erau in dulap si nu pe canapea, copilul nu le putea deranja nici in joaca nici intentionat. – copilul i-a spus mamei "proasta" pentru ca el a considerat ca ea a facut o prostie cand l-a lovit, pentru ca el a simtit ca nu e constructiva aceasta metoda si ca nu il va ajuta sa faca mai bine data viitoare!
|
|||
|
|||
Daca aveti posibilitatea sa lasati copiii cu bunicii macar un sfarsit de saptamana pe luna si sa petreceti voi 2 timp impreuna ,ar fi una din solutii (si cred cea mai importanta) pt a aduce armonie in cuplu si in familie.Grijile,oboseala v-au indepartat poate putin ,dar fiecare familie trece prin situatii de genul asta ,nu disperati.petreceti mai mult timp voi 2,aduceti in prezent momentele care v-au adus aici ca si cuplu,ca si familie…nimic nu-i mai frumos si sanatos pt copii ( dar si pt dv ca si cuplu) ,decat dragostea parintilor.Rabdare si intelepciune va doresc amandurora!!
|
|||
|
|||
"Ne batem copiii iar copiii au probleme, va rugam sa ne ajutati." Am sumarizat corect?
|