Login

Întreabă psihologul online

De cand am început acest an scolar nu ma simt deloc bine, ma simt pierduta total si nu reusesc sa ma adun sub nicio forma. Înainte eram o eleva buna si am terminat clasa a 11-a cu 9.96.

Am facut pentru prima data dragoste cu prietenul meu, dupa 7 ani de cand ne cunoastem. A fost dureros, fizic vorbind si am ramas cu un gust amar, desi el s-a purtat foarte frumos. Simt ca am gresit fiind atat de intima cu el.

Sunt o mama singura in varsta de 41 de ani, divortata de 15 ani. Nu mi-am refacut viata, am un baiat in varsta de 22 de ani pe care l-am crescut singura. Tatal lui nu a fost foarte prezent in viata lui . Problema mea este ca nu avem o comunicare deschisa, este tot timpul impotriva mea si mai rau este ca am constatat ca are relatii cu barbati (nu are prietena nici nu a avut).

Fiica mea s-a nascut cand eu aveam 17 ani, privind in urma realizez cat de multe greseli am facut in educatia si cresterea ei, am fost o mama egoista, preocupata de implinirea profesionala, cand ea era mica am neglijat-o, ba chiar am fost si agresiva, orice greseala era taxata cu o palma sau pedepse.

De 4 ani am o relatie serioasa cu un barbat in varsta de 32 de ani, iar de aproximativ un an jumate a inceput sa se manifeste o situatie care pe mine ma deranjeaza.

Ma aflu aici pentru ca vreau sa stiu daca am nevoie de un psiholog sau psihiatru.

Sunt casatorita, am 31 de ani si un copil in varsta de 2 ani care mi-e lumina ochilor. De ceva timp simt ca mi s-a adunat oboseala, o oboseala cronica de care nu pot scapa si simt ca din cauza ei nu pot controla nervii si cateodata are copilul de suferit.

Am o bariera peste care nu pot trece: prietena mea a ramas insarcinata cu o fata. Am fost de comun acord sa facem un copil, cu gandul ca e baiat.

Am 14 ani si o mare problema. Acum 8 luni am inceput o relatie cu un baiat in varsta de 20 de ani, m-a cucerit cu vorbe dulci, cadouri, promisiuni de casatorie, asa ca m-am culcat cu el si in scurt timp am ramas insarcinata. El cand a aflat a plecat in afara, la munca, si a rupt orice legatura cu mine. Mama m-a batut si m-a jignit in ultimul hal, ba chiar m-a fortat sa stau sa imi introduca coada de mop in vagin.

Am 20 ani si am avut o viata foarte grea. O familie care nu m-a crescut cum trebuie, tata alcoolic, mai nimanui nu ii pasa de mine. Din cauza asta am inceput sa beau alcool si am inceput sa ma culc cu barbati pentru bani.

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Am 19 ani si sunt prietena unui baiat de aceeasi varsta care are o mama posesiva, care dramatizeaza si face pe victima.

  201 vizite

Actualizat: 04 noiembrie 2013 | 1 raspunsuri
Terapeuti RO 8:24pm Nov 4
Mesaj:

Buna ziua! Am 19 ani si sunt prietena unui baiat de aceeasi varsta care are o mama posesiva, care dramatizeaza si face pe victima. Sotul nu are niciun fel de autoritate in casa, iar ea face ce vrea cu sotul si copilul ei. Ei traiesc sub deviza ,,Sa nu facem sau spunem ceva care ar putea s-o supere”..asa ca ei suporta orice umilinta, jignire.. Baiatul a plecat la facultate acum in octombrie… insa el si nici eu nu mai suportam sa-l sune zilnic si sa raporteze tot ce face..ce mananca..ce mananca colegul (nu exagerez, exact asta intreaba). Tatal e cadru militar, iar baiatul nu i-a comentat niciodata.. se teme de reactia tatalui sau si nu are curaj sa-l infrunte. Tatal ii impune sa-si sune mama zilnic,,de fiecare data cand are timp”. Baiatul nu stie cum sa ii infrunte, ce sa faca…iar eu am ajuns la capatul rabdarii dupa ce m-au jignit zicand ca eu il invat sa-si urasca parintii. Tin mult la baiat si as vrea sa il ajut, insa nu stiu cum…ma gandisem la un moment dat sa-l parasesc, insa sunt foarte nehotarata. Astept sfatul dvs. Va multumesc anticipat!

Maria Tatiana 8:33pm Nov 4
Nimeni nu este de piatra, nici parintii nici copiii. Va veni vremea in care vor intelege ambele parti ca fiecare trebuie sa isi vada de viata lui. El trebuie sa isi ”infrunte” parintii, insa sa fie pregatit. Ei nu sunt din piatra si vor intelege, un parinte poate fi ”educat” daca stii cum sa pui problema :D . Trebuie sa mai astepte sa se obisnuiasca si ei fara prezenta lui in casa, din cauza asta sunt super protectori. Trebuie intelesi, pana la un punct evident. Rabdare. El ar fi bine da consulte si un psiholog, caci din cate imi dau seama inca nu stie cum sa discute cu parintii, sa ii faca sa inteleaga ca el are nevoie de independenta. Solutia va veni pe parcurs, cu multa rabdare.
Postat în Sfatul terapeutului
Etichete: , ,


S-ar putea să te intereseze și:

Facebook



Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online!

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita