Buna ziua! Sunt o fata de 23 de ani. Parintii mei sunt medici, tata chirurg și mama stomatolog. Eu nu am fost atrasa de medicina, insa de animale am fost și sunt atașată. De mica aveam de gând să mă fac medic veterinar. Habar nu aveam ce înseamnă asta. Bunicul și unchiul meu (tata și fratele mamei) au terminat medicina veterinara. Bunicul a lucrat la circa, iar unchiul are în prezent o ferma de găini.Nu asta ar fi idealul meu. Mie mai mult îmi plac animalele mici. In liceu trebuia să mă gândesc pe ce cale sa o iau. Aveam mici probleme de integrare socială din cauza timidității, așa că am inceput sa caut soluții pe internet, așa am devenit pasionată de psihologie. Ai mei nu ai fost de acord când le-am zis că aș vreau sa ies facultatea de psihologie, deci am inceput sa fiu nesigură și nehotărâtă. Dat fiind faptul că învățasem la bac din fizică, profesoara mi-a sugerat sa dau la facultatea de fizica. Am mers așadar să dau admitere, am dat și la
fizica și la psihologie. Și, am găsit un carnețel unde îmi notasem in copilărie visul de a deveni medic veterinar. Așa că, am dat și la medicina veterinara, in speranța că ar fi cea mai buna alegere in fata părinților (e medicină) și pentru mine pentru că îmi plac animalele. La fizica am renunțat nu îmi plăcea matematica, și nu eram eu omul cifrelor asta știam clar. La psihologie am renunțat pentru că am intrat la taxă și am luat-o că pe un semn. La medicina veterinara intrasem la buget, deci eram pe calea cea bună. Am făcut 3 ani de medicina veterinara, timp in care m-am confruntat cu păreri diferite, oameni nemulțumiți de domeniu, cu venituri mici, in practica mi-am dat seama că nu rezist mult in picioare, nu-mi plac foarte mult operațiile ce se fac, in schimb teoria învățată la școală mă fascina de-a dreptul, la fel și animalele. Cu colegii mă înțelegeam de minune, simțeam că la facultate era mediul meu, dar în practică eram un pic
depășită de situație. După absolvirea celui de-al treilea an, m-am ambiționat și am hotărât să dau admitere la stomatologie, era a doua variantă din medicina care era bănoasă și mai avantajoasă că aveam de unde invata (de la mama). Am intrat la facultate, am făcut anul întâi. Nu m-am simțit în largul meu printre colegi, ei fiind mai îngâmfați decât cei de la veterinara, nici nu am reușit să leg prietenii. M-am adaptat cu greu sistemului grila, care nu era la veterinara (unde dădusem examene orale). Am făcut practică la mama, și cam tot în același punct am rămas. Nu mi-a plăcut că avea intervenții pe oameni în vârstă, edentați, total sau parțial, și mi se părea destul de dezgustător.Nu mi-au plăcut nici intervențiile în care oamenii urlau de durere și ea se chinuia să le scoată dinții, și mi se părea că îi chinuie mult prea tare, dar înțeleg că altfel nu se putea. In concluzie, sunt in ambele domenii aspecte care nu îmi
plac și nu știu dacă voi putea să mă adaptez. Tot așa, mi-e greu sa aleg, facultățile fiind în orașe diferite. Veterinara este într-un oraș mai îndepărtat de orașul de domiciliu, și sunt nevoită să stau în chirie sau in cămin. Stomatologia e într-un oraș mai apropiat, unde bunicii mei au avut casa și casa sta goala momentan, deci as putea sa stau acolo, in schimb la facultatea de stomatologie sunt la taxă iar la veterinară la buget. Veterinara am întrerupt-o anul acesta in care am fost la stomatologie, deci am șansa să o reiau. Sunt tare nehotărâtă și îmi fac tot felul de scenarii in cap. Nu știu cum as putea lua o decizie și să mă împac cu ea. Îmi stătea capul să mă întorc la veterinara, că mai am acolo doar 3 ani de făcut, in schimb la stomatologie mai am 5, plus că măcar animalele îmi plac, chiar daca medicina clinica îmi displace, plus că aș putea alege in domeniul veterinar sa lucrez in laborator spre exemplu. Problema e că
în veterinara fac 6 ani, salariul fiind de câteva ori mai mic decât în stomatologie, ceea ce mă demotivează. Va rog frumos, am nevoie de un sfat. Multumesc anticipat!