Sfatul terapeutului
Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebariAdreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat
Unde gresesc in abordarea examenului de admitere in magistratura, avand in vedere urmatoarele aspecte: imi doresc foarte mult sa acced in aceasta profesie, dau examene de admitere din 2004 si nu reusesc sa obtin punctajul minim de trecere (sunt foarte aproape de limita ceruta).
Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:
Buna ziua! As dori sa imi spuneti si mie unde gresesc in abordarea examenului de admitere in magistratura, avand in vedere urmatoarele aspecte: Imi doresc foarte mult sa acced in aceasta profesie inca din facultate, dau examene de admitere inca din anul 2004 si nu reusesc sa obtin punctajul minim de trecere (sunt foarte aproape de limita ceruta).Cei din jurul meu imi spun sa renunt, insa in mine sa da o lupta acerba intre dorinta de a intra in profesie si indatoririle de familie.De fiecare data gasesc ca cei din jurul meu sunt vinovati pentru esecurile mele (parintii mei care nu mi-au putut asigura linistea de care aveam nevoie sa invat si sprijinul financiar, job-ul stresant, iar acum sotul si copilul mic care imi ocupa tot timpul). Multumesc, |
|||
|
|||
ce am inteles eu este ca va este foarte greu sa acceptati esecul propriu si ca insistati intr-o zona pt care se pare ca nu intruniti minimumul necesar. Ma gandesc ca exista un blocaj si va sugerez sa investiti intr-o psihoterapie pt a reusi sa il depasiti… lucrurile par mult mai profunde. Succes!
|
|||
|
|||
Perseverenta este buna daca nu este insotita de autosabotare (aparare inconstienta). Probabil este o splintare intre ceea ce va doriti la nivel constient si ceea ce se afla in spate. Asa cum a spus si colegul mai sus, mergeti intr-o terapie ca sa faceti putina lumina in responsabilitatiele, prioritatile familiale si ceea ce va doriti in functie de motivatiile pe care le aveti.
|
|||
|
|||
Cred ca v-ar fi util sa va intrebati ce credeti ca ati obtine odata cu intrarea in magistratura. Poate ati ramas blocata intr-o dorinta de student, cand lucrurile par intr-un fel mai stralucitor decat sunt in realitate. Poate v-ar fi de folos sa luati o pauza din tot acest zbucium, si sa va uitati in jur, tocmai la acele persoane pe care le invinuiti ca va ocupa timpul – copilul, sotul, parintii… Nu de alta, dar s-ar putea sa va treziti la un moment dat ca ati alergat dupa o iluzie si a trecut viata pe langa dvs. Si eu cred ca v-ar putea ajuta terapia.
|
|||
|
|||
Faptul ca dati vina pe cei din jur pentru esecurile dvs. denota ca nu stiti sa va asumati raspunderea deciziilor dvs. Pe de alta parte, faptul ca nu reusiti sa treceti examenul acela desi ati incercat de mai multe ori, ar trebui sa va dea de gandit ca nu sunteti facuta pentru asa ceva, si ar trebui sa cautati altceva. Aveti un copil, un sot, prioritatile dvs ar trebui sa fie cu totul altele, dar se pare ca aveti niste probleme de care nu sunteti constienta. Un curs de autocunoastere si dezvoltare personala cred ca v-ar fi util ca sa va redescoperiti, ulterior sa va reanalizati prioritatile.
|
|||
|
|||
Este posibil ca fix aceasta lupta de care spuneti sa va "impiedice" inconstient sa reusiti. Esecul de care vorbiti este un compromis intre doua tendinte opuse: doriti sa luati examenul =invatati iar pe de alta parte simtiti ca reusita v-ar indeparta de indeplinirea indatoririlor din familie. Rezultatul il cunoasteti. Ca sa nu mai consumati in continuare energie in directii opuse discutati cu un terapeut si de indata ce veti rezolva conflictul veti reusi in ceea ce v-ati propus.
|