Am aflat ca tatal meu o insala pe mama. Ce este mai bine sa fac? Sa ii spun mamei adevarul sau sa port o discutie separata cu tata? Am inceput sa nu mai am incredere in mine, plang foarte des, am stari de nervozitate, nu mai am chef de nimic si prefer sa stau singura. Ma simt coplesita de situatie, simt cum totul se darama in spatele meu.

Maria Stavilă Nustiu ce e mai bine “adevarul amar sau minciuna dulce”

Carmen Sorici Este firesc să te simţi atât de descurajată pentru că teama că toată lumea perfectă în care ai crescut s-ar putea prăbuşi, cu tot ce înseamnă pentru tine, siguranţă, confort emoţional, normalitate, dar şi aici este un mare dar, părinţii sunt şi ei oameni, cu bune şi cu rele, cu nevoile lor, cu dorinţele şi neîmplinirile lor , iar tocmai pentru că ai crescut poate ar fi bine să-i priveşti nu doar ca părinţi al căror scop unic în viaţă este să aibă grijă de fericirirea copiilor lor, ci ca oameni care au şi ei de trăt o viaţă. Este necesară şi iubirea dintre ei, dar ce este cel mai important că fiecare oriunde şi oricum te vor iubi şi spijini mereu, acest lucru este cele de care ai nevoie pentru ce este între ei trebuie să le laşi libertatea de a hotărî singuri. Există posibilitatea ca mama ta să ştie ceva, de obicei femeile simt aceste lucruri şi să lase lucrurile să meargă aşa, o căsnicie nu se rezumă la sex, este mult mai mult şi cumva nu este treaba ta şi nu prea poţi face mare lucru, mulţi părinţi aleg să trăiască o viaţă complet nefericită personală de dragul copiilor. Tu poţi doar să-i susţi pe fiecare în parte, o poţi ajuta pe mama să slabească să fie mai cochetă, mai modernă să trezeşti feminitatea din ea, să petreci mai mult timp cu tata să creaţi o legătură mai puternică, să-l cunoşti mai bine să afli ce îi place, să faceţi din momentele familiei ceva foarte special, doar al vostru, să vorbeşti cu el despre băieţi, să-l întrebi ce trebuie să faci pentru a păstra un băiat lângă tine. nu lua viaţa în tragic, se întâmplă , ţi se poate întâmpla şi ţie când vei fi adult, depărtarea de casă, nevoia de afirmare, de acceptare face să se întâmple şi astfel de lucruri, atracţia nu ţine o veşnicie, iar viaţa este scurtă şi trebuie să te bucuri de ea. Cel mai important lucru este că sunteţi sănatoşi, că vă iubiţi unii pe alţii cu toate defectele, că puteţi să vă sprijiniţi. Poate că trebuie să te concentrezi mai mult pe studiu pentru ca rezultatele tale să nu fie un motiv de dispută între părinţi. Tristeţea ta vine şi din faptul că te maturizezi , creşti şi nu mai eşti copilul cu gândul doar la joacă, acum şti şi întelegi mult mai multe lucruri , iar complexitatea lumii nu te lasă indiferentă, naivitatea copilăriei a fost înlocuită de gândire, de capacitate superioară de a observa, analiza şi judeca., asta este, înţelepciunea vine şi cu tristeţe , îngrijorare. Poţi face câteva desene pentru părinţii tăi şi arată prin desen ce simţi pentru ei, dacă desenul chiar este pasiunea ta ar trebui să te ajute. Curaj şi succes!