Sfatul terapeutului
Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebariAdreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat
Mama mea a aflat de curand ca este inselata si asta a schimbat-o mult. Ai mei nu au divortat inca, desi tatal meu nu are vreo intentie de impacare. Problema este ca ea nu poate trece peste si ne ameninta pe noi, copiii ei, ca se sinucide din cauza lui si pare ca face asta doar pentru ca tata sa fie tras la raspundere de noi.
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:
Buna, Mama mea a aflat de curand ca este inselata si asta a schimbato mult. Ai mei nu au divortat inca desi tatal meu nu are vreo intentie de impacare. Problema este ca ea nu poate trece peste si ne ameninta pe noi, copii ei, ca se sinucide din cauza lui sipare ca face asta doar pentru ca tata sa fie tras la raspundere de noi. Nu am nici o intente sa ii arunc vorbe de ocara tatalui meu si cred ca e problema lor si nu ma afecteaza divortul in sine deloc daca ar avea loc unul. Problema e ca mama nu vrea sa mearga la psiholog asa ca noi trebie sa fim acolo pentru ea. Insa nu stiu cum sa procedez in privinta ei, si cum sa ii explic ca poate sa treaca peste acest moment. Va rog sa ma ajutati. |
|||
|
|||
senzatia mea este ca mama ta este foarte afectata in acest moment… as zice chiar in stare de soc si ar fi de dorit sa discute cu un specialist… ori psihiatru… ori psiholog/psihoterapeut. Sugestia mea ar fi sa discute cu amandoi. Nu stiu cat de bine poate trece singura peste acest moment dificil… ce puteti face voi este sa o incurajati, sa fiti alaturi de ea cum stiti mai bine si poate se lasa convinsa, dar daca va este teama pt viata ei… nu ezitati sa contactati autoritatile. Succes!
|
|||
|
|||
Nu vreau sa judec sau sa fac nota discordanta, totusi ma uimeste faptul ca spui cu atata usurinta "nu ma afecteaza divortul deloc" sau "nu am intentie sa arunc vorbe de ocara". Probabil ai motivele tale intemeiate daca ai facut aceste afirmatii, dar un asemenea "model" oferit de tatal tau si atata suferinta vazuta la mama ta, nu vor fi lucruri usoare. Pana una alta esti deranjat ca intr-un fel mama "va creaza" probleme voua copiilor, deci este vorba de confortul tau si de linistea voastra!!!. In viata nu este usor sa treci peste asemenea zdruncinaturi si daca ai avea putina empatie, ai putea sa fii alaturi de mama (chiar daca amenintarea cu suicidul poate parea un santaj, in spatele lui se ascunde multa, multa durere, disperare, neputinta, inutilitate, etc.). Convinge-ti mama sa mearga la medicul de familie, sa ia o trimitere la psihiatru si de acolo va fi indrumata mai departe. Manifestarile acestea nu sunt de "nebunie" ci este un episod depresiv major, care daca nu este luat in considerare, poate avea urmari iremediabile.
|
|||
|
|||
Mama va cere sa il judecati voi pe tata deoarece se simte singura si parasita de toti cei pentru care a facut eforturi sustinute pentru a-i tine stransi intr-o familie de-a lungul vietii. Poate inca mai spera ca voi fiind de partea ei il veti trezi pe tatal vostru si nu va mai exista un divort, cine stie. Faptul ca te doare exact in basca denota ca intuitia ei este adevarata si ii confirama inca o data probabil ceeace simtise de mult si anume ca tragea targa pe uscat de una singura sperand sa va tina uniti, sa fiti o familie. Se pare ca nu are la ce spera. Ai sa vezi tu "iepurasule" ce inseamna sa-ti asumi responsabilitatea propriei vieti dupa acest divort si ca acest "je m’en fout de tout" este cea mai proasta elegere pe care ai fi putut sa o faci in relatia ta cu viata, cu cei apropiati, cu TINE insuti, dar si cu cei cu care vei interelationa la serviciu. Nu doresc nianui sa fie in locul tau atunci cand te vei maturiza si vei constientiza posibila contributie adusa de comportamentul tau in favorizarea reusitei sinucideri mamei . Chiar si empatic fiind uneori poti fi prea tanar pentru a sti cum sa gestionezi o asemenea situatie si de aceia ar fi bine sa insisti pentru ca mama ta sa aiba parte de un ajutor calificat.
|
|||
|
|||
Eu sunt de parere ca mama ta si tatal tau trebuie sa isi gestioneze singuri relatia si problemele lor. Daca poti, sustine-o pe mama, fa-o sa se simta inteleasa si incearca sa o convingi sa caute ajutor calificat. Nici tatal, nici copii nu sunt responsabili de viata ei. Iar faptul ca ea a tras singura la o caruta, a fost alegerea ei, nu a voastra, a copiilor. Este o alegere pe care trebuie sa o inteleaga si sa si-o asume. Aruncatul vinei si responsabilitatii in carca altora (mai ales a copiilor) denota o dezvoltare emotionala precara. DIn pacate. Ai grija mai intai de tine, si daca poti, sustine-o si pe mama. Dar sa stii, orice s-ar intampla, nu este responsabilitatea ta. Fiecare isi poarta responsabilitatea propriilor alegeri si a propriei vieti! Succes, iti tin pumnii!
|
Copyright © 2011 - 2024 Terapeuti.ro | Toate drepturile rezervate.