Tatal meu a fost diagnosticat cu cancer în gat. Dupa chimioterapie i s-a recomandat radioterapie si operație. Nu dorește sa o faca. Starea lui psihica e groaznica. Probabil a intrat in depresie si refuza ajutorul unui specialist.

Mercean Elena Roxana Cristina Tacaciu au puncte in mai multe județe. Acum depinde de unde este. Exista pe internet nr de telefon si de acolo poate discuta cu un reprezentat si sunt foarte drăguți si amabili si ajuta. Tu il poti ajuta sustinandu-l pe tatăl tau. Eu una de fata cu el niciodată nu am plâns. Stii de ce? Pentru ca el suferea tare. Si chiar daca nu a fost genul care sa se plângă era mereu abătut si dispăruse fericirea de pe fața lui. Atunci am zis sa nu plateasca gem nici unul de fata cu el. Incercam sa il încurajez…ii ziceam” motane va fi bine trebuie sa manânci trebuie sa bei apa sa bei sucuri de legume ca sa te faci bine” . Cu cat avansează cancerul la gât ii va fi mai greu să mănânce din cauza dureri . Eu de asta zic ca operatia il va ajuta chiar daca ii va fi mai greu să vb durerea va fi mai mica si creste riscul de vindecare substanțial. Si dr au zis ca e mai bine. Dar el refuza categoric (asta regret ca nu am acționat conform impulsului meu si am ascultat de el refuzând operatia-am zis sa aleaga el însă acum nu as mai face asta) după sunt tot mai multe etape prin care e posibil sa treaca-nu zic ca e regula dar cam astea sunt etapele – după radioterapie daca sunt multe sedinte -tata a trecut in prima faza prin 30 de sedinte- i se băgat de efectiv gâtul de la radioterapie. Efectiv ei acționează cu raze si ard celule sângeroasă dar faza e că langa celule canceroase sunt si cele bine si atunci si ele se ard. Însă depinde de agresivitatea cancerului ca tata a rezistat eroic prime 20 sedinte de radioterapie probleme au aparut dupa. El a rezistat 30 ca ajunsese să nu mai mănânce nimic efectiv ca avea totul ars si a slăbit vreo 15 kg. Faza a fost ca el nu a făcut in bv radioterapie ci la galați ca bv are doar cu plata si nu aveam bani la privat si acolo el a fost singur si poate si de aia a slăbit ca nu eram lângă el sa tragem sa mănânce. A ajuns acasă după o lună jumătate si se plângea mereu ca numai poate mânca si il doare. Am inceput sa băgăm carnea oul si brânză la blânder si sa ii dam mâncarea plasată. Supa crema de legume. Ajuta mult sucul de sfeclă la cancer. Si el refuza sa bea si ca sa il convingem sa bea si eu si mama si soramea beam o dată cu el si ii ziceam ca uite ce bun e. Recunosc nu mai vreau sa vad sfeclă in fata ochilor de atunci caci am băut un an de zile minim un litru pe zi ca sa bea si el. Cat a mai stat acasa s-a îngrășat vreo 10 kg deci revenise cat de cat. Apoi a făcut in paralel chimoterapie dar avea nevoue de radioterapie. A mers iarăși dar după 15 sedinte a venit acasa iarăși slab ca nu putea sa mănânce. Cancerul devenise agresiv. Asta s-a intamplat in vreo 2 ani. Între timp el mai făcuse si hepatita-o luase din spital din urmă unor transmiși se pare. Atunci totul s-a îngreunat. Tratamentele de hepatită sunt dificile si daca mai ai si cancer e groaznic. El deja nu mai vroia sa lupte trăgeam de el ne rugam toata ziua doar ca sa mănânce si el 2 linguri de mâncare. Ba făcut apoi si 6 luni tratament interferon. Venea o prietena si ii făcea injectiile. Începuse să fie mai bine. Dar nemaifacand radioterapie s-a extins cancerul s-a dus la plămâni la cap. Au început durerile. Atunci abia am luat legatura cu cei de la hospice. El nu voia să audă de ei cu toate că în bv chiar langa spitalul de oncologie au clinica lor. A zis ca acolo se duc cei care mor. Între timp a făcut pneumonie racea si din ianuarie până pe 28 martie tot in spital. A venit momentul in care ne rugam sa moara. Stiu poate părea o răutate si un lucru macabru pt cei din exterior. Dar tipa într-una de durere se tavalea pe jos avea halucinații . Totul de la durere. Acasa nu iti da nimeni morfină doar cat esti in spital. Si cu o săptămână în mai te sa moare s-a simțit bine si a zis ca vrea sa joace cărți. Ne-am jucat si eram fericita dar nu stiam ca asta prevestesc moartea. După luni a devenit semilucid. Doar plângea si era transpirat. Si daca nu il.pazeai trăgea efectiv de carnea lui ca sa moara vroia si el. Se dădea cu capul de calorifer tipa într-una. După am luat legatura cu o prietena dr si mi-a dat un antipsihotic puternic sa il tina sedat. După a primit la final toate medicamentele puternice pt durere si mult haluperidol. Doar gemea. Stiam ca moare. Dar ma rugam moara. Noaptea stăteam cu rândul la el. Ba eu ba mama ba sora mea. În spital nimeni nu ia dat o cana de apa. Cand a fost ultima oara si ne-a povestit că a băut apa din wc-ul pt ca nu putea deschide robinetul. Atunci am rămas nonstop in spital. După a ajuns acasă ti-am zis bine 2 zile si dupa a ven8t calvarul. Da eu suferea emotional dar el avea dureri groaznice . El știa că moare si 8n fata morti te speri era epuizat psih8c si durerile erau de calvar. Nu am plâns o dată de fata cu el însă plângeam acasa la prietenul meu-care între timp a devenit soțul meu- acolo era refugiul meu. Noaptea cand nu eram de gardă incercam sa dorm si in loc sa dorm eu păzea telefonul la 20-30 de minute ma trezeam si ziceam a murit a murit. Asteptam sa ma sune cineva de acasa. După soțul meu a zis sa dorm ca va păzi el telefonul . Eu aveam multe nopți nedormite. Si ziua lucram si eu am avut de la nesomn o depresie ceva tentative de suicid. În urma cu multi ani inainte sa fie tata bolnav dar urmam tratament. Si știa si soțul meu ca somnul imi va face bine. Ei in ultima lui noapte din viata am dormit fix 12 ore fără să mă trezesc. M-am trezit ieșise mama pe hol si avea lumânare în fața. Am luat telefonul si am sunat la salvare . Stiam ca murise. Nici nu vb cu mama stiam. Am sunat am spus tot ce era de spus. În 10 minute venise salvare. Am refuzat resuscitarea ..El era încă cald. Si dupa efectiv m-am dus la biserica si am vb cu preotul. Apoi nu ma9 stiu mare lucru. Stiu doar momentul cand l-am vazut ultima oara.  Nu stiu ce sfat sa iti dau. Nu am . Am doar povestea mea si cum am trait-o. Nu e regula sa fie asa. Si nu ii arata lui acest mesaj. Nu cred ca ii va face bine. Dar sa vb cu psiholog specializat pe partea asta da. Si cu dr care asta fac. Si nu dr de la spital. Cei de la hospice casa speranței fac minuni cand vb cu ei. Ajuta moral. Tu sa nu plângi de fata cu el ca ii va face rau. Tu sa ii fi alături oricand are nevoie. Sa asculti si de el. Si daca mesajul e prea dureros nu e problema daca e sters . Oricum aici e mult prea putin din toata povestea. Eu sper cand e va face bine si are o formă mai puțin agresivă. Cancerul se vindeca dar contează forma lui si tratamentul. De asta zic comunicatii cu medicul si dvs. Sanatate