Terapeuti.ro:

Buna ziua tuturor,

Mi se pare interesant site ul si am decis sa impartasesc si povestea mea, asemenatoare cu alte mii de povesti legate de gelozie.
Tot citind despre subiect apare prezentat ca ceva oribil, paranoic, delirant in conditiile in care nici lumea in care traim azi nu este tocmai cea mai in ordine si cea mai corecta.
Intrebarea este : chiar este persoana geloasa dintr-o relatie singura de blamat ? Nu cumva ceva provoaca si alimenteaza acest comportament ?

Contexul este urmatorul :
Am avut toata copilaria impresia ca am crescut in umbra fratelui care a acaparat toata atentia, nu a fost niciun secret pentru nimeni ca fiind mai mic si mai bolnavicios din fire avea parte de mai multa dragoste si mai multa toleranta si intelegere
Nimic de semnalat in ceea ce priveste activitatea mea scoalara, am fost elev olimpic national, am avut bursa… mi-a placut scoala si imi aduc cu drag aminte de acei ani
Relatiile de prietenie sunt un domeniu foarte deficitar pentru ca nu am fost pe aceeasi lungime de unda cu gasca din care faceam parte, pe vremea adolescentei mele luasera amploare manelele si o manelizare a intregii societati in care eu nu m-am regasit. La acest lucru s-a adaugat si un control strict al parintilor mei care nu imi permiteau fuste prea scurte, sau escapade pana noaptea tarziu, ceea ce era un must have pentru integrarea in gasca si pentru succesul la baieti. In ziua de azi le multumesc pentru acest control strict.
In viata sexuala nimic de semnalat, totul se intampla asa cum e normal chiar peste asteptari din toate punctele de vedere
Partenerul actual este o combinatie de intelegator si impulsiv in ceea ce priveste gelozia mea. Asa cum si eu sunt o combinatie de instinct si logica legat de aceeasi problema. Ma simt provocata si manipulata in conditiile in care eu nu percep reactiile mele ca fiind deplasate : ofer respect si cer respect in schimb, nu ne plimbam de mana si el se uita dupa alte femei, nu i-am interzis sa faca asta cand este cu baietii dar nu cu mine. Dar noi ca un cuplu sa discutam despre cat de atragatoare sunt alte femei, este peste puterile mele, imi face rau aceasta comparatie.
Si eu la randul meu sunt atragatoare pentru unii barbati si sunt constienta, as putea sa joc aceasta carte, dar nu ma intereseaza. Nu vreau sa fac acest lucru pentru ca ar fi cu o furie inzecita si sunt constienta de raul pe care l-as face. Ma minte si imi ascunde lucruri cu scopul de a ma proteja si de a evita discutiile. Nu este o solutie ca ma simt cu atat mai « prostita pe fata » atunci cand aflu.
Ocupatie cu intelesul de hobby : sportul in general, pe locul doi este shoppingul normal ca majoritatea femeilor
Am crescut intr-o familie modesta dar unita si care a facut toate eforturile ca sa avem o viata frumoasa.
Problema existenta este gelozia pe care nu o mai suport, si sentimentul de nedreptate ca sunt singura facuta vinovata de acest fapt in conditiile in care perceptia mea este ca sunt provocata. Nu obisnuiesc sa controlez telefoanele sau mailurile/conturile de socializare, dar imi place atunci cand nu inteleg ceva sa intreb pana am raspunsul care imi convine si care mi se pare satisfacator. Sunt si momente in care ma blochez si nu mai sunt receptiva la nimic, nu vreau sa aud scuze si explicatii si ce vad cu ochii mei imi este suficient dincolo de toate vorbele pe care as putea sa le aud
Sunt eu singura nebuna in aceasta lume care parca nu mai are nicio regula de moralitate si de bun simt si care confunda libertatea cu libertinajul ?