Am 32 de ani. Prima palmă de la soțul meu a fost când copilul nostru avea 4 luni. Au urmat jigniri, picioare… Sunt plină de vânătăi, m-a lovit atât de tare… sunt distrusă fizic și psihic. În prima fază am crezut că eu sunt de vină, pentru că îl provoc. Mereu îmi spuneam ca plec la următoarea palmă…

Am 32 de ani. Prima palmă de la soțul meu a fost când copilul nostru avea 4 luni. Au urmat jigniri, picioare… Sunt plină de vânătăi, m-a lovit atât de tare… sunt distrusă fizic și psihic. În prima fază am crezut că eu sunt de vină, pentru că îl provoc. Mereu îmi spuneam ca plec la următoarea palmă…

167 vizite

Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online

Ma voi semna cu numele de Gretta, am 32 de ani, sunt din București și am un baiat de 3 ani.
L-am cunoscut pe soțul meu acum 4 ani. El după un divorț, eu in aceiași situație ca a lui… am decis sa ne căsătorim și sa avem copii.
Prima palma a fost când copilul avea 4 luni. Au urmat jignirii, palme, picioare … toate treptat. In prima faza am crezut ca eu sunt de vina pentru ca îl provoc.
Mereu îmi spuneam ca plec cu următoarea palma…
Copilul a asistat la multe din aceste bătăi.
Problema mea este ca am pierdut un proces civil, nu pot sa ma angajez pentru ca executorul îmi ia o treime din salariu pana acopăr toată suma restanta ( o suma enorma). Soțul câștiga extrem de bine și pana acum am trăit financiar liniștita. Copilul nu a dus lipsa de nimic.
Casa am unde sa stau (pe numele bunicii), dar tot sunt îngrijorată cum sa ii ofer copilului strictul necesar in lipsa tatălui.
Plâng pentru ca sunt o femeie intelectuala, am studii superioare, un MBA, dar viața personală este un dezastru. Vreau sa divortez pentru ca copilul meu sa aibe o viața frumoasa și echilibrata. Dar nu știu cum ma voi descurca financiar. Va rog, ce ma sfătuiți? Sa rămân in relație de dragul copilului sau sa divortez și sa îmi văd de viața mea și a copilului? Sunt plină de vânătăi, m-a lovit atât de tare… sunt distrusă fizic și psihic. Mi-am luat copilul și am plecat din casa când el a adormit. Nu știu ce sa fac, va rog orice sfat e bine venit. Credeți ca in timp aceste bătăi vor fi asupra celui mic?
Ca idee, el a crescut fără tata. A divorțat din cauza ca soția îl insela.
El se crede perfect, ca nu greșește și are o părere extrem de buna despre el.
Când ne împăcăm îmi spunea ca el este bărbatul in familie și ca trebuie sa îl respect.

Daniel Mois Ieșiți urgent, cu orice preț, din relația TOXICĂ. Nu de bani are nevoie copilul, ci de liniște.

Silviu Bota Răul pe care îl cauzează copilului pe termen lung îi MULT mai mare decât lipsa unei felii de pâine la momentul actual. (spun acest lucru din experiență, am trăit într-o astfel de familie, fiind copil, iar acum la maturitate mă lupt din greu cu demonii rămași în urma la ce am asistat/trăit.

Botezat-Antonescu Radu sunt sigur ca stiti exact ce este cel mai bine de facut in aceasta situatie si inteleg ca va simtiti coplesita si neputincioasa. Faptul ca ati scris aici este cu siguranta un efort extraordinar si un prim pas foarte important. Curaj, se poate!
VIF – Reteaua pentru prevenirea si combaterea violentei impotriva femeilor

Marilena Popa Buna ziua, din discursul dumneavoastra inteleg ca va cautati tot felul de motive sa ramaneti in continuare in relatie. Aveti unde locui, un umra divortului copilul va primi pensie de intretinere 25% din veniturile tatalui daca nu are alti copii, avand un MBA va puteti angaja sufiecient de bine cat sa va puteti plati si datoriile si sa traiti decent, copilul este suficient de mare sa mearga la gradinitia. Nu aveti nici un motiv sa mai ramaneti, sunt femei care pleaca cu cate trei copii, au 8 clase si doar hainele de pe ele, si nu se uita inapoi. mergeti imediat si scoateti certificat medico-legal. Va sfatuiesc sa apleati la toate sursele de ajutor si sustinere pe care le puteti gasi.
Ce sunt relatiile “toxice” si cum pot fi ele gestionate? – Focus Psy

Cristina Constantin, pagina de psihologie

Cristina Constantin, pagina de psihologie Buna ziua! Ati facut deja primul pas, ati conștientizat că nu este in regula ce se intampla, ati luat copilul si ati plecat. Exact asa procedează o mama responsabilă, căreia îi pasă de viitorul copilului. Puteti oricand sa va găsiți un serviciu mai bun, aveti tot ce va trebuie din punct de vedere intelectual. Este posibil ca aceste violențe sa se rasfranga și asupra copilului, daca veti decide să continuati relatia. La fel de posibil este ca si dumneavoastră sa fiti expusă unui pericol si mai mare, daca va întoarceți. Cereți ajutorul rudelor si Poliției, nu lăsați lucrurile asa. Nu permiteți să fiți o victimă, de dragul copilului si al dvs! Oamenii au nevoie de afecțiune, este o nevoie de baza. In cazul psihopatilor, lucrurile nu stau așa. Aveti dreptul si dvs si copilul dvs. la o viata linistită, cu dragoste si respect. Încercați să vă mentineti schimbarea facuta si sa nu va întoarceți. Dacă doriți, puteti sa imi scrieti in privat. Mult succes!