Terapeuți și terapii din România
Login
Întreabă psihologul online
Susținem
RECOMANDĂM
Masti de protectie Dr Fashion
Mastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.
Sfatul terapeutului
Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebariAdreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat
Sotul meu are o fetita de 11 ani pe care o crestem noi de 3 ani. Nu stie sa se comporte, nu respecta pe nimeni, nu are rusine, nu apreciaza nimic. Cel mai mult ma deranjeaza ca nu ma respecta si nu ma asculta deloc.
|
|
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Sotul meu are o fetita de 11 ani pe care o crestem noi. Mama ei a plecat cand fata avea aproximativ 4 ani si nu se implica deloc in cresterea si educatia acesteia. A fost crescuta si educata de bunici care au rasfatat-o si i-au facut toate mofturile. Eu am intrat in viata ei in urma cu aproximativ 3 ani. Am observat de la inceput ca nu stie cum sa se comporte si sa interactioneze in colectivitate. Nu respecta pe nimeni si nimic, nu are pic de rusine, nu apreciaza nimic. Toti prietenii mei mi-au spus ca e prost crescuta si nesimtita si sa nu o mai iau cu mine cand merg in vizita la ei.
Am tot incercat sa o invat bunele maniere dar fara succes. Cand nu ii convine ceva se duce cu para la bunici, socrii mei (cu care locuim din nefericire). Acestia, in loc sa ii atraga atentia unde greseste sau sa ii explice unde greseste, ii incurajeaza comportamentul spunand ca e un copil. Minte, nu invata (notele sunt dezastroase), nu asculta de nimeni, iar eu nu stiu cum sa mai reactionez. Desi am un baietel de 4 luni, imi fac mereu timp pentru ea dar ea tot e nemultumita si se poarta ca o rasfatata. Cel mai mult ma deranjeaza ca nu ma respecta si nu ma asculta deloc. Ma gandeam sa merg impreuna cu ea la un psiholog, dar nu stiu daca exista consiliere gratuita in Iasi. Ma gandesc ca lipsa mamei de la o varsta frageda a afectat-o si de aici comportamentul ei … Ce as mai putea sa fac sa o aduc pe calea dea buna? Nu as vrea sa creasca cu atata rautate si uratenie in suflet |
||
|
|
|||
|
|
Nu inteleg de ce cautati gratuitate. E vorba de viata si confortul dvs. Chiar nu le pretuiti deloc?
|
||
|
|
|||
|
|
Iar copilul simte ca nu il iubiti, si reactioneaza ca atare. Copiii nu se pot dresa, ei raspund la iubire…
|
||
|
|
|||
|
|
E foarte ușor să lipești etichete…” Nu respecta pe nimeni și nimic, nu are pic de rușine, nu apreciază nimic” . Vă asigur că apreciază multe lucruri și respecta multe lucruri. Aveți doar raportarea diferită. V ați gândit că doar are nevoie sa fie apreciată? Că este un strigat disperat după ajutor? Că este modul în care ea cere ajutorul la nivelul ei de comunicare… Și că lucrurile au mers din rău în mai rău o data cu apariția frățiorului. Pentru că nu a fost pregătită psihic nici pentru despărțirea de mama – care este o trauma, nici pentru apariția unui competitor in relația cu tatăl. Cu siguranță că o să găsiți un terapeut care sa lucreze probono cu ea. Dar are nevoie de mai mult decât psihologul școlar. Și extrem de important, aveți nevoie de o terapie de familie. Copilul este altfel decât il vedeți dvs. POATE FI ALTFEL. Dacă băiețelul dvs s ar comportă așa, ce ați fi dispusă să faceți și cât ați investi că sa fie altfel? Apropo, fiind căsătorită cu tatăl ei … Este copilul dvs. Și contează mai mult sa fie fericit, decât impresia prietenilor de familie despre el. Succes. Ați văzut că aveți o problema, puteți să o și rezolvați.
|
||
|
|
|||
|
|
Din experienta mea, va pot spune ca 99,99% din cazuri, copilul nu are nici un defect ci parintii si modul cum au intercationat cu el in timp.
|
||
|
|
|||
|
|
Va propun un singur exercițiu: imaginati-va ca sunteți abandonată! Cum va simțiți? Dar, dacă ați avea 4 ani? Mulțumesc!
|
||
|
|
|||
|
|
Considerati ca este propriul copil si va v-a fi mai usor in a gestiona situatia. Cand propriul copil este etichetat de straini, parintii stiu sa scoata in evindeta partea buna a copilului, fara sa dea voie persoanelor din afara sa faca reguli. V-as recomanda sa cititi cartea : http://www.eusunt.ro/carte-Sustine-constient-adolescenta~3962/ si sa urmariti filmul https://www.youtube.com/watch?v=A6BY9PZwZ3Q
|
||
|
|
|||
|
|
nu cautati psihoterapie gratuita, nu cred ca o veti gasi pt aceasta situatie care ar necesita o perioada mai lunga de lucru. Psihoterapia de familie nu este ceva superficial, este nevoie de colaborarea parintilor si a copilului, etc. Investiti, un terapeut de familie sau copii puteti gasi pe Google in orasul Dvs. Succes!
|
||
|
|
|||
|
|
Va inteleg intentia buna si este bine daca o duceti la indeplinire. Copilul nu are nicio vina. Este un copil abandonat de mama si de tata in egala masura pentru ca el a lasat-o in grija bunicilor. Ei au facut ce au putut si in conditiile date! Ma gandesc aici la neimplicarea tatalui pentru ca a fost ocupat cu refacerea vietii personale si pentru ca nu mi se pare ca este activ in viata fetei, iar ea nu il recunoaste ca autoritate. Probabil cand v-ati casatorit (ati constientizat faptul ca luati un barbat cu un copil, deci cu responsabilitati?!/) ati primit asigurari de la sot de genul ca implicarea dvs, nu va fi totala atata timp cat bunicii (aflati in proximitate) au crescut-o si o cresc. Dvs. v-ati facut propriul copil si atentia este acum focusata pe cel mic, dar in egala masura ar fi de preferat sa realizati ca mama, ca dvs. trebuie sa intrati in gratiile fetei, nu invers. Copilul dupa ce ca a fost abandonat, trebuie sa se confrunte si cu acceptarea noului fratior care este foarte greu de gestionat si in familiile cu aceasi parinti, dar mai ales la cele cu un parinte vitreg! V-ati gandit ce furtuna este in sufletul acestei fetite? Aici trebuie implicat tatal, ca sa fie recunoscut ca autoritate din partea fetei (nu in sensul rau!!!!) adica sa incerce sa faca coplilul sa se simta acceptat si ca facad parte din familia largita. Cu dragoste, acceptare si terpaie, poate veti reusi pana nu este prea tarziu ca sa poata fi recuperata.
|
||
|
|
|||
|
|
Doamna, respectul se castiga, iar in aceasta relatie dumneavoastra sunteti adultul.. “Desi am un baietel de 4 luni, imi fac mereu timp pentru ea dar ea tot e nemultumita si se poarta ca o rasfatata.” Pentru faptul ca ii acordati timp credeti ca ea ar trebui sa faca anume ceva in contrapartida? Ca multumire, ca recunostinta? Acordati timp neconditionat si dragoste si veti vedea si schimbari.
|
||
|
|
|||
|
|
Intrați pe grupul Părinți conștienți, este un grup foarte fain și poate a mai trecut cineva prin asa ceva.
|
||
|
|
|||
|
|
exista la ea la scoala un psiholog/ consilier scolar care se ocupa gratuit de cazuri, puteti sa vorbiti cu el! Ar fi interesant de vazut daca se comporta la fel sau nu si in mediul scolar. Psihologul scolii va poate ajuta mult! Numai bine!
|
||
|
|
|||
|
|
Daca este o problema mai ampla- se pare ca notele sunt dezastruase, neatentie, neimplicare in sarcini, lipsa de motivatie, etc, psihologul scolar in colaborare cu medicul scolii – fac un bilet de trimitere – spre o evaluare psihiatrica gratuita, pentru a exclude anumite probleme care “ar putea fi cauza” unor astfel de comportamente si dificultati de invatare!i Dupa ce acestea vor fi excluse, atunci da, s-ar putea sa fie doar problema emotionala; dar si aceasta poate fi abordata cu tact! Mult succes!
|
||
|
|
|||
|
|
Eu înteleg că nu vă este ușor nici dumneavoastră și nici fetei. Totuși faptul ca aţi conștientizat problema și mai mult decât atât, aţi cerut ajutor e un mare pas înainte. Vă felicit că vă preocupă relația cu domnișoara. Soluții sunt mai multe: psihoterapie, Carti despre parenting, informare de pe net. Să folosiți o abordare deschisă și sinceră mi se pare tot timpul a fi cea mai bună soluție. Posibil ca dacă dumneavoastră vă schimbați atitudinea și ea să o facă. Merita o încercare. Vă doresc mult succes. ❤
|
||
S-ar putea să te intereseze și:
Ma deranjeaza ca prietenul meu da mai multa atentie copiilor din casatoria anterioara decat mie.
Fiica mea de 42 de ani a facut in viata ei numai alegeri proaste in privinta barbatilor… Acum vrea sa paraseasca SUA pentru un barbat care nu a primit viza de sedere acolo. Nu o intereseaza de copii, ca raman acolo singuri (nepotica mea are 20 de ani si nepotelul 18).
Sunt fata si am 13 ani. Parintii mei se cearta incontinuu de cateva zile, iar tata mi-a marturist ca vor divorta. Cum sa trec peste divortul lor?
Dupa divort, in urma cu 15 ani, baietii mei mi-au fost incredintati mie, dar le-am respectat decizia de a ramane cu tatal lor. Ei au acum 25 si 20 de ani, dar nu vor sa comunice cu mine, nu vor nimic de la mine. Cum sa procedez?
1 raspunsuri
Fiul meu in varsta de 8 ani are intotdeauna tendinta de a minti, chiar si atunci cand nu este intr-o situatie dificila.
2 raspunsuri
DISCLAIMER: Terapeuti.ro nu isi asuma responsabilitatea pentru informatiile si pozele postate pe acest site de catre terapeuti si utilizatori. Raspunsurile nu inlocuiesc un consult de specialitate, ele sunt sugestii, directii de orientare! Nu puneti intrebari despre afectiuni care necesita o examinare medicala!
Continuand navigarea pe acest site sunteti de acord cu Termenii si Conditiile utilizarii.
Continuand navigarea pe acest site sunteti de acord cu Termenii si Conditiile utilizarii.
Copyright © 2011 - 2024 Terapeuti.ro | Toate drepturile rezervate.