Mesaj:
Bun gasit!

Ma numesc Diana, am 48 de ani. Ceea ce ma indeamna sa scriu aici este faptul ca am ajuns la o epuizare nervoasa maxima.
Pe chipul meu de multa vreme se citeste doar tristete.
Pe scurt povestea implica doua personaje: eu si un el putin mai mare, intelectual, bine pozitionat social, cu multe contacte, divortat. Eu: o fiinta calma, rationala, foarte singura de foarte multi ani, modesta. Ne cunoastem de mai bine de zece ani, el era casatorit chiar dar nefericit…relatia noastra a fost de genul "prietenie cu beneficii" adica ne vedeam la intrevale mai lungi sau mai dese in majoritatea situatiilor stabilite de el. A fost si o pauza intre noi de ani buni, ani in care nu ne-am vazut, ani in care el a fost in culmea gloriei. E mai deschis cu mine cand ii e greu.
De doi ani ne-am reintalnit, eu am facut un mic pas spre el iar el a revenit cu bucurie, dorinta desi este intr-o relatie de concubinaj cu o colega de serviciu. Lucrurile am mers multumitor pina in toamna trecuta, intre noi a existat mereu acea bucurie a revederii, acea pasiune care de regula dispare in cuplu. Sunt convinsa ca de asta a si rezistat atat de mult relatia noastra. La un moment dat, brusc a venit la mine cu o cutie de ciocoltata, lucru neobisnuit. Se intampla foarte rar sa aduca ceva. Si totusi intalnirile noastre erau mai precipitate. Abia acum stau sa ma intreb in ce situatie era pus pentru ca probabil trebuia sa-si aranjeze plecarile. Dar mereu din delicatete am crezut ca nu e cazul sa pun intrebari. Apoi a aparut cu alte mici atentii, parea mai dragut dar mai altfel. Apoi a venit luna decembrie cand a disparut. Stiu ca asa face la sarbatori, ca a fost plecat dar totusi e luna cand prietenii sunt aproape. M-am simtit ingrozitor, fara un telefon, fara un mesaj.
Mi-am spus ca nu-i voi mai raspunde niciodata la apeluri. Dar…dupa prima saptamina din an m-a sunat, normal si probabil ar fi vrut sa-l invit la mine. Am fost doar politicoasa si rece dar el, desi ocupat mi-a dat de inteles ca ne vom vedea. Si la scurt timp a reaparut iarasi. Am gandit sa fie o intalnire test: sa vad cum arata, cum se comporta. Da, arata cu mult mai bine, ca si cum acesata departire lunga i-ar fi priit. A venit iarasi cu o mica atentie, parea dornic de a ma vedea dar in acelasi timp precipitat. La putin timp a inceput sa-i sune insistent mobilul. Era prima oara cand se intampla asa ceva. De regula, venea statea cateva ore fara sa-l deranjeze cineva. Nu a plecat dar din sfert in sfert de ora era sunat asa ca s-a terminat. Eu i-am reprosat ca a facut acest lucru intentionat. In mintea mea a rasarit ideea ca el vrea sa puna punct dar sa fiu eu cea care spune: gata! Pe de alta parte poate a fost doar o intamplare?!
Am petrecut atat de multe momente frumoase, am crezut ca ne leaga o prietenie mai intai de toate. Oare care este realitatea?
Multumesc mult ca imi sunteti alaturi!

Realitatea e ca el te foloseste…o persoana care te iubeste nu s-ar comporta astfel.sunt sigura ca esti un om minunat si nu trebuie sa lasi pe nimeni sa iti terfeleasca demnitatea sau sufletul…cred ca tii foarte mult la acel om.dar tine cont si de faptul ca actiunile lui iti provoaca suferinta…un filosof definea fericirea cu binele.deci, tie iti este bine? Te complaci in situatia de a fi vioara a doua? Intreaba-te : nu merit eu mai mult?toti ne temem de singuratate.iti trebuie curaj sa spui NU, sa renasti ca o pasare din cenusa.ai grija de tine!

Buna Diana, am citit ce ai scris . Si intrebarea mea este ce iti doresti tu si ce simti pentru acest barbat ? Cand te-ai lamurit asupra propriilor sentimente , ai sa vezi si adevarul in ceea ce priveste relatia voastra si ce de fapt isi doreste el de la tine. Sunt sigura ca povestea este mult mai complexa, caci lipsesc niste elemente definitorii din ea.. dar, ce mi-am dat eu seama ,este ca trebuie intai privit adanc in tine , in ce ai trait si ce ai simtit pana acum.. ca sa pot sa imi fac o imagine completa si sa dau un raspuns asa cum iti doresti tu. Iti doresc o zi frumoasa si plina de liniste sufleteasca ! Ai grija de tine !

Draga Diana, lipsesc multe amănunte din povestea ta. Tot ce îți pot sugera este sa te adreszi unui terapeut competent. În funcție de unde locuiești, îți pot recomanda pe cineva printr-un mesaj privat. Cu siguranță sunt mult mai multe de povestit. Numai bine!

Draga Diana, lipsesc multe amănunte din povestea ta. Tot ce îți pot sugera este sa te adreszi unui terapeut competent. În funcție de unde locuiești, îți pot recomanda pe cineva printr-un mesaj privat. Cu siguranță sunt mult mai multe de povestit. Numai bine!

Nu stiu exact cum a spus Seneca ,dar ideea era asa: cine ne iubeste nu ne este neaparat si prieten ,dar un prieten adevarat cu siguranta ne iubeste.
si ca
"Dacă socoteşti prieten pe cineva în care nu ai aceeaşi încredere ca şi în tine însuţi, faci o mare greşeală şi nu cunoşti valoarea adevăratei prietenii. Acea prietenie e adevărată pe care n-o rupe nici speranţa, nici teama, nici grija intereselor proprii, aceea cu care oamenii mor, pentru care ei mor."
Sau din filosofia poporului roman: " Daca vrei sa stii cu adevrat cum este un om care ti-e prieten ia seama la felul in care se poarta cu ceilalti nu neaparat la cum se poarta cu tine."

Cind un barbat vine cu flori sau bomboane ori a gresit si nu spune ori vrea ceva de la tine.Cred eu ca acesta poveste a voastra este un pic fara temei,si nu prea pare a fii o relatie cum ar trebui sa fie. Depinde de tine cita incredere ai in acest personaj care apare si dispare vine numai cind vrea ceva de la tine.Iti recomad sa te gindesti la cit timp si energie consumi cu asa zisa relatie.Opreste te o clipa si reflecta la aceasta experienta in viata ta si simte daca iti este benefica relatia.Totul in viata ne sunt lectii.